05 octombrie 2020

Relativizare periculoasă la Dan Chitic. Sper să nu fie ce cred eu, sau "ce se vede".

Deşi... mă tem că ştiu.

Non idem est, si duo dicunt idem - ca s-o iau pe latineşte, "precum papistaşii". Mai multe explicaţii aici:

Nu, Dan Chitic: nu-i "totuna". Nu merge "oricum". Te vedeam ca om al Bisericii, din ce puneai la Facebook. Şi n-aveam vreun dubiu, "al cărei Biserici?". Ei, acum încep să am...(comentariile mele, cu roşu).

Dan MV Chitic
 
S-a scris mult și de cele mai multe ori bine in ultimele zile despre declarația hazardată a IPS Teodosie. ["aprecierea" negativă de la început dă tonul întregului demers]
Și, evident, toată lumea a avut “dreptate”. Chiar și IPS Teodosie... ["O, paşă, cât de darnic eşti!" Pâi plasezi chestia asta ca o concesie dar vizibil acordată à contrecœur, apoi treci la demolare] Şi asta pentru că mai toți opinenții exprimau sincer puncte de vedere individuale și care, pe cale de consecință, reflectau o poziție exprimată sincer față de Adevăr - așa cum e acesta perceput de fiecare in parte. Doar că fiecare vorbea despre un adevăr reflectat, mediat, transpus și expus prin propriile putințe și convingeri ale individului ce este.
Dincolo de dreptatea și adevărurile individuale, Adevărul este unul, precum și Biserica [????] este unicul trup al Unicului Dumnezeu. Cu multitudinea sa de mădulare și adaptări conjuncturale și/sau providențiale, Biserica rămâne in esența sa... Una! [grav! fals! nu c-ar fi "rău", dar... nu mai este aşa!]
Așa cum se spune si in Crez “Cred... Întru UNA, sfântă, sobornicească (katholikoi in greacă) și apostolică Biserică.” [le cam tragi din condei, 'nea - şi numai într-o anumită direcţie]
Probabil însă că unitatea Bisericii nu se va reface înainte de sfârșitul vremilor, tot așa cum, in mod sigur de data asta, singura cale de regăsire a Unității ar fi revenirea la Biserica primară, revenirea la Hristos! ["refacerea" poate fi în multe feluri, dar Vaticanul vrea "re"convertire, nu comuniune sau dialog de pe poziţii egale; şi-atunci?!]
Oricare ar fi părerea voastră, oricare ar fi convingerea referitoare la “adevărata biserică”, nu uitați însă să fiți creștini! [mda... mulţi doar zic...]
Iubiți-vă nu numai aproapele ci și pe vrăjmașii voștri - dacă așa ii considerați in mod greșit pe cei de alta confesiune sau credință, așa cum bine ne învață evanghelia zilei de azi! [de ce ambiguitate - "cine, pe cine consideră aşa?", şi de ce n-ar fi bine să deschidem ochii, ca ortodocşi, măcar în privinţa "frater-ilor" (în sutană sau nu)?"evanghelia zilei de azi"(altă ambiguitate): cea re-scrisă?]
Bogdan Alexandru Duca
spunea că această dispută are totuși meritul de a readuce subiecte importante in mijlocul discuțiilor noastre sterile. Și bine spunea.
Eu aş spune însă că adevărata dihotomie a zilelor noastre nu mai e una confesională sau religioasă, ci este cea a credinței în fața non-credinței, zilele noastre fiind cele ale înfruntării dintre Credință cu Anti-credință, cu duhul negației, cu urâciunea pustiirii! [îhîm... numai ce-i văd pe Popa Bărgăliu (Bergoglio) şi pe Popa Ciobotea ("Daniel"), şi-mi dau seama imediat! Vade retro, Satana!]
Eu voi încheia prin a va spune ceva ce sper că nu vă va șoca foarte tare: eu mă simt mai apropiat și mi-e mai lesne sa comunic cu un credincios adevărat - fie el ortodox, catolic, musulman sau budist, decât de un necredincios, chiar dacă acesta din urmă ar vorbi aceeași limbă cu mine, chiar de mi-ar fi frate de sânge. [e problema ta personală, nu un "argument teologic"]
Și asta pentru că dincolo de limbă, de dogmă sau de forma ritului, dincolo de limitele noastre umane, dincolo de tot ce ne limitează si ne definește ca indivizi descopăr în omul credincios și supus Unicului Dumnezeu o frântură de Om și o oglindire adevarată in unicitatea sa a Unicului Dumnezeu.
Fiți Oameni: iertați și veți fi iertați!
Iubiți și veți fi iubiți... dacă nu de oameni, de Dumnezeu însă sigur!
“nu fi necredincios, ci credincios!” (Ioan 20:27)

https://www.facebook.com/dan.chitic/posts/1021611912496463

5 comentarii :

Anonim spunea...

Intrebare : cine hotaraste ca-i un pacat ca tu ortodox sa intri si sa asculti o slujba intr-o biserica catolica si invers , un catolic sa intre si sa se roage intr-un asezamant sfant al ortodoxiei ? Papa de la Roma , IPF Daniel , IPS Teodosie sau ... IPS SRI ??? Biserica crestina { adica amandoua aceste culte fratesti astazi INCA divizate } a fost infiintata in jurul credintei in Iisus Hristos sau a altcuiva ? Dl. Chitic...asta nu este in nici un caz CEL CE EXISTA PRIN SINE DECI...DA-L DRACULUI !!!

Riddick spunea...

Nu-i vorba de a intra ocazional şi de a "asista" sau chiar a te ruga sau închina. Teodosie n-a spus-o prea clar, dar de fapt s-a referit la participarea ortodocşilor la "tainele" cultului catolic, la participarea "în comun" şi "conform doctrinei catolice".

De la "înfiinţare" până acum s-au întâmplat MULTE, şi catolicismul nu-i deloc doar ceea ce pare a fi.

Anonim spunea...

" catolicismul nu-i deloc doar ceea ce pare a fi." Riddick , eu stiu asta , dumneata de-asemenea o sti si-s destui care-o stiu insa , nu uita faptul ca , pe vremea cand ortodoxia propovaduia inchinarea la cei tari construind lacase de rugaciune ca vai de mama lor iar preotii erau in mare parte dintre ei ANALFABETI , biserica catolica construia catedrale , si daruia credinciosilor acele magnifice imnuri care azi , te fac s a te-nfiori de emotie doar la auzul lor .Nu uita ca , pe vremea cand ortodoxsii propovaduiau credeinciosilor faptul ca , stiinta de carte este un pacat care indeparteaza omul de Dumnezeu { asa o fi ? } , catolicii aveau universitati . Nu le iau apararea , ar fi culmea sa fac asta eu ...libercugetatorul insa , parerea mea este ca IPS Teodosie a gresit atunci cand a spus ce-a spus . Ba da , sa se duca ortodoxsii in biserici catolice surori si sa participe in comun cu fratii lor in credinta la slujbe . Nu uita ca nimeni nu se naste catolic sau ortodox ci , este facut astfel prin acea " taina " a botezului . Deci , de ce sa nu incerci sa-i vezi la ei acasa si sa incerci sa-i intelegi asa cum unii , au incercat chestia asta si-n cazul musulmanilor ? Cum s a fie un pacat ? Este stiinta toata ziua ! Aaaa ... ca nici inaltii prelati ortodoxi si nici inaltii prelati catolici plus insasi Papa de la Roma nu vor sa cedeze nimic din ceea ce, considera ei ca l-i se cuvine...asta-i altceva . Primatul Sfantului Petru... sa fim seriosi , cand a lasat Iisus testament ca Petru sa-i urmeze la conducerea nou infiintatei Biserici crestine ? NICIODATA !!! Fireste nu uit nici faptul ca in biserica ortodoxa nu se practica nici tragerea pe roata sau arderea pe rug a cuiva pentru vina de-a nu recunoaste autoritatea unui preot sau...a Papei de la Roma . Nici macar pentru sustinerea acelei teorii care demonstra ca Pamantul se invarte in jurul Soarelui si nu invers desii , daca s-ar fi citit mai atent Scriptura respectiva , ar fi descoperit ca Ezechil inaintea multora , spune foarte clar ca "a vazut cum ..." etc. Iarta-mi lungimea nepermisa a comentariului insa , mi-am expus si eu cateva din gandurile mele personale si nu din cele pe care le-am auzit/invatat d e la altii .

Riddick spunea...

Vorbim despre religiile "de atunci", în forma în care au fost, sau despre ce sunt ele acum?

Putem fi "frați" cu credincioșii catolici (cei mai mulți dintre ei), dar n-avem cum fi la fel cu clerul catolic, care are directivă să dizolve ortodoxia prin convertire și subminare.

Anonim spunea...

" Putem fi "frați" cu credincioșii catolici (cei mai mulți dintre ei), dar n-avem cum fi la fel cu clerul catolic, care are directivă să dizolve ortodoxia prin convertire și subminare. " AICI AI INTR-ADEVAR DREPTATE !!!!!!!!!!!!!!!!!!


Citate din gândirea profundă a europeiştilor RO

Andrei Marga, 1995 ("Filosofia Unificării Europene"): "Identificările etnice ale românilor sunt în mare parte tradiţionale. Acestea caută să abată atenţia de la problemele concrete ale prezentului şi de la nevoia modernizării instituţionale spre abstracţiunile trecutului. Pentru mulţi intelectuali este limpede că naţionalismul, prin demagogia sa, generează stagnarea şi degradarea ce favorizează doar grupuri sociale incapabile să se adapteze lumii moderne. Intrarea în noua Europă, nu doar geografic, ci şi instituţional şi cultural presupune mai mult decât o alegere, presupune o schimbare a modului de gândire, de asumare, pe lângă devizele paneuropene, a unei abordări europene, o abordare disponibilă la compararea performanţelor, orientată spre modernizare şi având ca perspectivă unitatea europeană". 

 

Postări populare: