_ _ _ _ Arhivă:

"Falimentul energetic" din Cuba, adică blackout-ul total (căderea totală a sistemului energetic, în mod repetat şi pe durate lungi) este inadmisibil în contextul parteneriatului ruso-chinez cu Cuba. Cum ar veni, "trebuia ceva făcut în toţi aceşti ani".
Dar poate că este doar aparent inadmisibil şi Cuba post-castristă care a legiferat căsatoriile gay NU este în mod real parteneră cu Rusia şi China. Regimul "pe nou" din Cuba, mai precis. Care încă îşi ascunde natura sa reală faţă de cubanezi.
Că doar n-or fi proşti ruşii şi chinezii să pompeze resurse într-un "teritoriu nesigur". Deja au fost mult prea proşti când (aproape) l-au scăpat din mână şi l-au lăsat să devină nesigur.
Iar ceilalţi "parteneri" (vesticii) sunt parteneri doar cu o parte din regimul de la Havana şi merg pe burtă ca să nu-şi pericliteze implanturile.
 

Maratonul reinformării,

mobilizarea generală

împotriva globaliştilor.













Urmăriţi prin e-mail


14 ianuarie 2017

"Presă română, ia aminte că NU MAI EȘTI! Iartă-ne, popor român, pentru trădare!"


Am renunţat de ani de zile să mai cumpăr presa "de informaţie". Unul care a văzut fenomenul din interior (Lucian Avramescu) a răbufnit:
Feriți-vă, oameni buni! Presa e mai mizerabilă decât toate puterile statului

 Am asistat, în această seară, la una dintre cele mai jegoase, ignobile, prezențe ale reprezentanților presei într-o dezbatere despre suferințele patriei mele. Despre cine-i la cârmă, cine își bate joc de noi, cine joacă banii, interesele fostei mele patrii, despre cine-i SRI și cine nu-i SRI. Cine trădează și face bani pe sărăcirea celor mulți și amărâți. Cine-i teroristul care-a aruncat în aer bruma noastră de speranță.

 Mi-a fost, pentru început, rușine. Apoi am simțit că vomit. Cei mai jegoși și netrebnici nu erau netrebnicii din politică – prezenți și ei în previzibila dezbatere – ci pretinșii mei colegi din presă. Ce făceau ei? Mințeau. Mințeau profesionist, cu nerușinare, manipulau jegos, jucau abject.

 Domnilor, am rugămintea să nu confundați aceste vietăți mizerabile, femei și bărbați, cu meseria de ziarist, cu ziaristica. Tudor Arghezi a asociat profesia de ziarist cu cea de ”argat al opiniei publice”.

 De azi, mai mult decât ieri și mereu, trăiesc convingerea amărâtă că presa a sucombat, că s-a convertit în curva jegoasă a politicii. Presa face parte din mizeria și dezastrul naţional de azi. Are – așa e – un rol sinistru. Am în față, pe ecran, trei-patru portrete de oameni pe care-i știam dacă nu demni, măcar atenți la detaliul de a nu fi ridicoli în măgărie. Sunt, în totalitate, mafioți și de rușine. Iartă-mă, Doamne, pentru dezlegarea de o profesie pe care am iubit-o și în care mi-am pus toate nădejdile. Presă română, ia aminte că NU MAI EȘTI! Iartă-ne, popor român, pentru trădare!

 Ecranele lumii sunt pline de netrebnici care joacă rolul de apărători ai adevărului. Nu sunt, jur, ceea ce par! Am convingerea că demolarea statului român a început și s-a terminat, nu cu prostituția politică, ci cu comerțul de tejghea al ziariștilor. Feriți-vă, oameni buni, voi cei care mai sunteți buni, de așa-zișii ziariști! Meseria mea a murit!
# ianuarie 14, 2017
Etichete: , , , , , , , ,

Un comentariu :

Riddick spunea...

De Gaulle despre ziarişti : "partida străinătăţii, împotriva partidei naţionale"

De Gaulle, citat de Peyrefitte

"Peyrefitte, te rog să nu-i tratezi pe jurnaliști cu prea multă considerație. Atunci când se iveşte vreo problemă, de fiecare dată aceasta faună se înrolează în partida străinătăţii, împotriva partidei naţionale, a cărei purtătoare de cuvânt totuşi se pretinde a fi. Este imposibil de imaginat o astfel de josnicie - și, în același timp, o astfel de inconștiență a josniciei.

Jurnaliștii dumitale au în comun cu burghezia franceză faptul de a fi pierdut orice sentiment de mândrie națională. Ca să poată să ia masa în oraş, ca de obicei, burghezia ar accepta orice asuprire a națiunii. Deja, încă de la '40, ea a fost în spatele lui Pétain, pentru că i-a permis să continue să ia masa în oraş, în ciuda dezastrului național. Cât de minunat ! Pétain era un mare om. Nu-i nevoie de austeritate, nici de efort ! Pétain a găsit aranjamentul. Totul urma să se facă în combinaţie cu germanii, ceva minunat. Bunele afaceri s-ar relua. Desigur, aceştia reprezintă 5% din națiune, dar 5% care, până la mine, au dominat. Revoluția franceză nu a adus la putere poporul francez, ci această clasă artificială care este burghezia. Această clasă care s-a declasat, ajungând să devină trădătoarea propriei sale ţări.

Desigur, "prostimea" nu împărtășeşte nicidecum acest sentiment. "Prostimea" are reflexe sănătoase. "Prostimea" simte unde este interesul național. Nu greşeşte de prea multe ori. În realitate, există două burghezii. Burghezia banului, care citeşte Le Figaro, și burghezia intelectuală, care citeşte Le Monde. Cele două sunt complementare şi se sprijină reciproc. Ele se înţeleg şi îşi împart puterea. Eu unul nu dau doi bani pe faptul că jurnaliștii dumitale sunt împotriva mea. Chiar m-aş îngrijora dacă aceştia nu ar fi. Mi-ar veni rău, mă-nţelegi ! În ziua în care Le Figaro şi L'Immonde ar anunţa că m-ar sprijini, aş considera că are loc o catastrofă naţională !"

Fdesouche.com

http://riddickro.blogspot.ro/2013/05/de-gaulle-despre-ziaristi-partida.html

1/14/2017

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii ( Atom )

Citate din gândirea profundă a europeiştilor RO
Călin Popescu-Tăriceanu, 2008: "Vom da astăzi, în Parlamentul României, un vot istoric - votul pentru ratificarea Tratatului de reformă al Uniunii Europene. Pentru România este mai mult decât un moment festiv. Ratificarea Tratatului de reformă marchează o etapă. Spun acest lucru din două motive. Pe de o parte, este o primă etapă pe care noi am parcurs-o în cadrul Uniunii Europene, după aderarea de la 1 ianuarie 2007. Am avut şansa să contribuim la negocierea şi la construirea acestui Tratat, beneficiind de aceleaşi drepturi şi având aceleaşi obligaţii ca oricare altă ţară europeană. Este cel dintâi tratat european semnat de România, în calitate de stat membru al Uniunii Europene. Simbolic, este primul document al Europei extinse, negociat şi semnat în format UE 27. Pentru toate aceste motive, odată cu ratificarea de către Parlament, putem spune că este cel dintâi tratat european pe care România îşi pune efectiv amprenta, conform intereselor sale, nemaifiind în postura de a prelua ceea ce au negociat şi au decis alţii. Doamnelor şi domnilor senatori şi deputaţi, în urmă cu trei ani, prin votul dumneavoastră, România a ratificat Tratatul constituţional ["Constituţia UE", caducă], odată cu ratificarea Tratatului de aderare la Uniunea Europeană. Aşa cum ştiţi, Tratatul constituţional nu a putut intra în vigoare. Din fericire, aşa cum noi am susţinut în timpul negocierilor, inovaţiile din acest document au fost preluate în Tratatul de la Lisabona. Aceste inovaţii sunt un pas înainte faţă de tratatele europene în vigoare acum."

 

Postări populare: