03 noiembrie 2014

Muţunachi - preşedinte!

Democraţia este un fel de restaurant cu mâncare proastă. Dictatura este un fast food cu un singur fel de mâncare - prost. Lumea se lasă păcălită de cel dintâi fiindcă are, o dată la 5 ani, iluzia că "schimbă" ceva.
Mai funcţionează, în democraţiile cretinoide încă un clişeu: "să ieşim să votăm răul cel mai mic". Corect. Ce vreţi să mâncaţi: un rahat proaspăt făcut, aburind? Sau viermi prăjiţi? Voi alegeţi! Răul cel mai mic.
dezbaterea.ro:

Ca să pui botul la îndemnul ăla care zice că "votul tău contează", deci "du-te la vot", ar trebui să îndeplineşti o condiţie necesară şi poate chiar suficientă: să nu pricepi nimic - dar absolut nimic esenţial - din modul în care se învârte lumea.

A te duce la vot e egal cu a te duce la restaurant şi a consulta meniul. Te uiţi la ciorbe, la papricaşuri, la tocănuri şi, dacă îţi place ceva, comanzi. Oricum, în poză, toate arată apetisant. Zici că o să-ţi intre papilele gustative în orgasm multiplu, iar când te trezeşti cu farfuria în faţă şi guşti, constaţi că secţia de urgenţe gastroenterologice e departe.

Candidaţii la preşedinţie arată şi ei, la rândul lor, frumos în poză. Vorbesc despre ingredientele nobile pe care le conţin - pensii, salarii, ajutoare sociale, etică, demnitate, corectitudine, implicare, democraţie - şi sfârşesc prin a-ţi face rău la burtă.

Bun. Ce faci dacă eşti suficient de raţional - şi nu-ţi place nimic?

La întrebarea asta nu-ţi răspunde nimeni. Toţi suferă o fractură logică şi enunţă un alt clişeu la fel de idiot ca şi cel care zice că "votul tău contează". Şi anume: "nu votezi, n-ai dreptul să înjuri".

Nimic mai fals. Ai dreptul să înjuri, fiindcă plăteşti taxe şi impozite, indiferent dacă votezi sau nu.

Poţi să votezi, poţi să nu votezi. Dar taxele şi impozitele tot le plăteşti. Aşa că ai cu atât mai mult dreptul să înjuri modul în care se foloseşte de taxele şi impozitele tale un individ pe care nu l-ai votat şi nu l-ai fi votat nici cu poliţia la cur.

Dreptul de a vota, într-o democraţie, este dreptul de a alege, într-un restaurant, numai între feluri de mâncare care nu-ţi plac.

Democraţia este un fel de restaurant cu mâncare proastă. Dictatura este un fast food cu un singur fel de mâncare - prost. Lumea se lasă păcălită de cel dintâi fiindcă are, o dată la 5 ani, iluzia că "schimbă" ceva.

Mai funcţionează, în democraţiile cretinoide încă un clişeu: "să ieşim să votăm răul cel mai mic". Corect. Ce vreţi să mâncaţi: un rahat proaspăt făcut, aburind? Sau viermi prăjiţi? Voi alegeţi! Răul cel mai mic.

Am cunoscut un bărbat care a avut 6 neveste. Se pregătea pentru a 7-a. Fiecare i-a făcut câte un copil. Scopul existenţei acelui bărbat era să plătească pensie alimentară.

La fel şi voi. Important este să credeţi că a 7-a, a 8-a, sau a 9-a oară o să meargă mai bine :)

Muţunachi - preşedinte! Te duci la vot, îl desenezi într-o căsuţă, îl ştampilezi şi poţi afirma răspicat că ţi-ai făcut datoria de cetăţean.

4 comentarii :

Riddick spunea...


14 președinți, toți numai dinți

Un copil m-a întrebat

Deloc voalat

De ce sunt cei 14 președinți

Toți numai dinți

De ce râd din televizoare

Către mine, către fiecare?

Cum să-i răspund

Plângând

Copilului care sunt?

Așa că i-am întrebat

Pe cei pe care i-am re-numărat

De la unul

La niciunul:

De ce râdeți domnilor președinți

De parcă v-ați născut numai dinți

Fătați de-o lingoare

Mare

Din afișe și din tufișe

Peste viețile noastre piezișe?

Nu mi-a răspuns niciunul

De la toți la unul

De ce se simt datori din afișe

Drepte sau curmezișe

Să fie doar dinți și mărgăritare

Peste trotuarele înmuiate în sare

De ce râd mereu

Peste plânsul meu?

http://riddickro.blogspot.ro/2014/10/14-presedinti-toti-numai-dinti.html

Crystal Clear spunea...

Dictatura nulităţii.

Postdemocraţia

Crystal Clear spunea...

https://www.facebook.com/TheAntiMedia/photos/a.156753707783006.14385.156720204453023/377978555660519/?type=1&theater

Riddick spunea...

Da...


Citate din gândirea profundă a europeiştilor RO

Andrei Cornea, 2011: "Dacă statele rămân suverane, ele vor continua să facă ceea ce cred şi ceea ce consideră că le este de folos, în pofida intereselor comune. Rezultă că trebuie mers înainte – mai repede sau mai încet – spre un sistem federal sau măcar confederal, cu un guvern central dotat cu puteri mari în domeniul economiei, apărării şi externelor, cu un parlament bicameral după modelul american şi cu guverne ale statelor responsabile numai pentru afacerile interne, justiţie, educaţie, cultură, eventual sănătate şi muncă. Căci atunci când vorbim despre pierderea suveranităţii naţionale, despre cine anume vorbim în fapt ca fiind „perdanţii“? Despre plătitorii obişnuiţi de impozite, cu rate la bănci, cu salarii ameninţate ba de tăieri, ba de inflaţie? Despre pensionarii cu pensiile în pericol? Despre beneficiarii sistemelor de asigurări ce acumulează datorii peste datorii? Despre şomeri? Nu, ci vorbim despre elitele politice europene din cele 27 de state. Ele sunt acelea care şi-ar pierde suveranitatea – mai ales aceea de a cheltui nestăvilit şi de a face promisiuni imposibil de ţinut. Vor trebui să se consoleze mulţi parlamentari naţionali cu un rol mai modest (dar deloc neglijabil). Dintre miniştrii şi funcţionarii guvernamentali, unii, precum cei de la externe sau de la armată, vor trebui să dispară pur şi simplu."

 

Postări populare: