13 octombrie 2013

Cine îl ascunde pe Isărescu?


VoxPublica:

Roşia Montană: cine îl ascunde pe Isărescu? Update HG 73/28.01.2000

Pe tot parcursul derulării tranzacției legate de exploatarea aurului si a metalelor rare de la Rosia Montana se pot identifica elemente ba dubioase ba care frizeaza penalul.

De departe evenimentul cel mai “interesant” s-a petrecut in 2000 in timpul Guvernării Isarescu. Tot atunci se decideau si sponsorizarile anuale de 5000 USD pentru demnitari si specialiștii decisi de RMGC.

In acel moment, Octombrie 2000, dreptul de exploatare a fost transferat cu titlu gratuit de la stat (care detinea 20% din afacerea comuna) la privat (care detinea 80% din afacerea comuna).

Acesta este cel mai valoros gest făcut de reprezentanții statului pe tot parcursul tranzacției.

Spre marea surpriza a majoritatii celor interesati de subiect, din declaratiile realizate in timpul audierilor comisiei parlamentare pe subiectul Rosia Montana rezulta ca acest document semnat in timpul Guvernării Isarescu este de negăsit.

Ale cui semnături si vointa se ascund prin “pierderea” documentelor legate de acest transfer de valoare de la stat la privat?

Ordinul 310 al ANRM, din octombrie 2000, pentru transferul licentei de exploatare a perimetrului Rosia Montana catre compania Rosia Montana Gold Corporation este semnat in mandatul Premierului Isarescu. Licența de exploatare fusese acordata companiei de stat Minvest in decembrie 1998.

HG73 din 28.01.2000 poate fi consultata aici.

Niciun comentariu :


Citate din gândirea profundă a europeiştilor RO

Andrei Cornea, 2011: "Dacă statele rămân suverane, ele vor continua să facă ceea ce cred şi ceea ce consideră că le este de folos, în pofida intereselor comune. Rezultă că trebuie mers înainte – mai repede sau mai încet – spre un sistem federal sau măcar confederal, cu un guvern central dotat cu puteri mari în domeniul economiei, apărării şi externelor, cu un parlament bicameral după modelul american şi cu guverne ale statelor responsabile numai pentru afacerile interne, justiţie, educaţie, cultură, eventual sănătate şi muncă. Căci atunci când vorbim despre pierderea suveranităţii naţionale, despre cine anume vorbim în fapt ca fiind „perdanţii“? Despre plătitorii obişnuiţi de impozite, cu rate la bănci, cu salarii ameninţate ba de tăieri, ba de inflaţie? Despre pensionarii cu pensiile în pericol? Despre beneficiarii sistemelor de asigurări ce acumulează datorii peste datorii? Despre şomeri? Nu, ci vorbim despre elitele politice europene din cele 27 de state. Ele sunt acelea care şi-ar pierde suveranitatea – mai ales aceea de a cheltui nestăvilit şi de a face promisiuni imposibil de ţinut. Vor trebui să se consoleze mulţi parlamentari naţionali cu un rol mai modest (dar deloc neglijabil). Dintre miniştrii şi funcţionarii guvernamentali, unii, precum cei de la externe sau de la armată, vor trebui să dispară pur şi simplu."

 

Postări populare: