04 mai 2013

Propagandă electorală europarlamentară 2014

 
Zicea Barroso prin 2009, că:

-Euro este "un scut de protecţie" în faţa crizei economice;
-Euro nu este în pericol, situaţia este mult mai gravă în afara eurozonei decât în interiorul ei; [No shit?! câte bailouturi "non-euro" sunt, 2009-2013?]
-Ţările tind să ia măsuri protecţioniste în perioade de criză. La Comisie, noi le combatem, şi sunt presiuni permanente, mai ales în domeniul reglementării concurenţei, pe care instituţia caută să le impună;
-Un principiu politic elementar este să nu vorbeşti despre Planul B, dacă Planul A nici măcar nu a început;
-Trebuie să folosim criza ca să ajungem la o schimbare fundamentală în structura pieţelor financiare internaţionale;

Acum, la fel, "nu-i euro de vină":

"Această criză şi problemele care au apărut odată cu ea nu sunt rezultatul politicii germane sau al greşelilor UE, ci efectul unei politici de cheltuieli excesive, al lipsei de competitivitate şi al acţiunilor iresponsabile pe pieţele financiare. Sunt extrem de recunoscător pentru Germania şi atitudinea ei. Şi nu mă sfiesc să o spun public: cancelarul german este cu siguranţă cea care înţelege cel mai bine ce se întâmplă. Ea investeşte mult timp şi energie în proiectul european, aş dori să pot spune acelaşi lucru şi despre ceilalţi şefi de guverne."

2 comentarii :

Crystal Clear spunea...

Cristos a inviat!

Riddick spunea...

Adevărat a înviat !


Citate din gândirea profundă a europeiştilor RO

Andrei Cornea, 2011: "Dacă statele rămân suverane, ele vor continua să facă ceea ce cred şi ceea ce consideră că le este de folos, în pofida intereselor comune. Rezultă că trebuie mers înainte – mai repede sau mai încet – spre un sistem federal sau măcar confederal, cu un guvern central dotat cu puteri mari în domeniul economiei, apărării şi externelor, cu un parlament bicameral după modelul american şi cu guverne ale statelor responsabile numai pentru afacerile interne, justiţie, educaţie, cultură, eventual sănătate şi muncă. Căci atunci când vorbim despre pierderea suveranităţii naţionale, despre cine anume vorbim în fapt ca fiind „perdanţii“? Despre plătitorii obişnuiţi de impozite, cu rate la bănci, cu salarii ameninţate ba de tăieri, ba de inflaţie? Despre pensionarii cu pensiile în pericol? Despre beneficiarii sistemelor de asigurări ce acumulează datorii peste datorii? Despre şomeri? Nu, ci vorbim despre elitele politice europene din cele 27 de state. Ele sunt acelea care şi-ar pierde suveranitatea – mai ales aceea de a cheltui nestăvilit şi de a face promisiuni imposibil de ţinut. Vor trebui să se consoleze mulţi parlamentari naţionali cu un rol mai modest (dar deloc neglijabil). Dintre miniştrii şi funcţionarii guvernamentali, unii, precum cei de la externe sau de la armată, vor trebui să dispară pur şi simplu."

 

Postări populare: