07 septembrie 2012

Consilierul prezidențial Stanomir regretă lipsa cenzurii care să apere dogma UE

 
Instituţia vinovată, în ultimă instanţă, de această  derivă ce a culminat cu atacurile din ultimele două luni este Consiliul Naţional al Audiovizualului.  În cele aproape două decenii de funcţionare, C. N. A nu putut  limita ascensiunea tipului de jurnalism întruchipat, iniţial, de către Dan Diaconescu şi de către OTV. Din această magmă de senzaţionalism şi frustrare se naşte mutantul mediatic care domină astăzi România. C. N. A. a asistat, neputincios, la impunerea unor practici ce contrazic, în mod flagrant, drepturile constituţionale pe care acest organism este chemat să le protejeze. De la demnitatea umană până la viaţa  intimă, nimic din setul  de drepturi şi de valori constituţionale nu a rămas neatins. Ura şi fanatismul au devenit cărămizile noii societăţi mediatice.

Suspendarea şefului de stat şi succesiunea de încălcări ale constituţiei au fost punctul de apogeu al acestei suveranităţi mediatice ce a devenit conştientă de propria ei putere de a influenţa agenda publică. Semnificativă este şi maniera în care aceste trusturi media modelează,  deliberat, un discurs anti-occidental şi anti- european. România este confruntată cu o sitiuaţie inedită şi dramatică:populismul anti- european nu mai este asumat de către formaţiuni izolate şi marginale, ci ajunge să reprezinte fundamentul ideologic al raportării României la construcţia europeană. Retorica ce descrie România ca pe o colonie a Uniunii Europene pare să facă abstracţie de poziţia în care România se află, astăzi, la capătul unui proces de aderare care s-a întemeiat pe consensul politic şi pe sprijinul naţiunii noastre.


2 comentarii :

Riddick spunea...

Să vedem dacă îmi publică comentariul:

Riddick spune:
Comentariul tău e în așteptare.
07/09/2012 la 11:46

Consens a fost (poate) pentru aderare, deși establișmentul a fugit ca dracu’ de tămâie de un referendum pe această temă. Nicidecum pentru “unificarea europeană” sau conceptul eurobăsist “SUE”.

Mai exact, aderare pentru integrare [într-un grup de state]. Nu “unificarea” acestora.

Riddick spunea...

A apărut comentariul.


Citate din gândirea profundă a europeiştilor RO

Andrei Cornea, 2011: "Dacă statele rămân suverane, ele vor continua să facă ceea ce cred şi ceea ce consideră că le este de folos, în pofida intereselor comune. Rezultă că trebuie mers înainte – mai repede sau mai încet – spre un sistem federal sau măcar confederal, cu un guvern central dotat cu puteri mari în domeniul economiei, apărării şi externelor, cu un parlament bicameral după modelul american şi cu guverne ale statelor responsabile numai pentru afacerile interne, justiţie, educaţie, cultură, eventual sănătate şi muncă. Căci atunci când vorbim despre pierderea suveranităţii naţionale, despre cine anume vorbim în fapt ca fiind „perdanţii“? Despre plătitorii obişnuiţi de impozite, cu rate la bănci, cu salarii ameninţate ba de tăieri, ba de inflaţie? Despre pensionarii cu pensiile în pericol? Despre beneficiarii sistemelor de asigurări ce acumulează datorii peste datorii? Despre şomeri? Nu, ci vorbim despre elitele politice europene din cele 27 de state. Ele sunt acelea care şi-ar pierde suveranitatea – mai ales aceea de a cheltui nestăvilit şi de a face promisiuni imposibil de ţinut. Vor trebui să se consoleze mulţi parlamentari naţionali cu un rol mai modest (dar deloc neglijabil). Dintre miniştrii şi funcţionarii guvernamentali, unii, precum cei de la externe sau de la armată, vor trebui să dispară pur şi simplu."

 

Postări populare: