26 decembrie 2011

Smirnov II - mai fotogenic, mai euro-reșapat



Transnistria joacă maskirovka democrației, acolo fiind ales "președinte" Evgheni Şevciuk, "și nu candidatul preferat și susținut de Moscova". Șevciuk a fost instruit la Ministerul Afacerilor Interne al Federației Ruse și la Ministerul de Externe al Ucrainei.

Vorbind despre Moldova, care sunt intenţile dvs pentru soluţionarea conflictului care vă opune de mai mult de 20 de ani? O autonomie teritorială? O reîntoarcere la Moldova? La Ucraina?
 Eu doresc să realizez visul exprimat de transnistreeni la referendumul din 2006: independenţa. Dar eu o înţeleg altfel. Cred că dacă Transnistria va deveni prosperă, cu o economie în creştere, cu cetăţeni care trăiesc în bunăstare, ea va deveni atractivă pentru marile puteri, care o vor recunoaşte. Pentru mine independenţa înseamnă mai multe proprietăţi pentru oameni, locuri de muncă pentru tinerii care vor rămâne aici, şi care nu vor mai dori să plece în alte ţări.

Nu vă deranjează deci că nimeni nu recunoaşte Transnistria?
Recunoaşterea este imperativă. Dar uitaţi-vă: de 20 de ani nu s-a făcut nimic constructiv în acest sens. De aceea cred că este mai important să ne ocupăm acum de bunăstarea populaţiei. Dorinţa populaţiei este şi rămâne independenţa. Dar vă repet, eu o înţeleg altfel.

Ce reprezintă Europa pentru dvs?
(Zâmbind). Europa? Este vecinul nostru. Trebuie să avem relaţii bune cu vecinii noştrii.

"Europa? Vecinul nostru" (Presseurop)

Niciun comentariu :


Citate din gândirea profundă a europeiştilor RO

Andrei Cornea, 2011: "Dacă statele rămân suverane, ele vor continua să facă ceea ce cred şi ceea ce consideră că le este de folos, în pofida intereselor comune. Rezultă că trebuie mers înainte – mai repede sau mai încet – spre un sistem federal sau măcar confederal, cu un guvern central dotat cu puteri mari în domeniul economiei, apărării şi externelor, cu un parlament bicameral după modelul american şi cu guverne ale statelor responsabile numai pentru afacerile interne, justiţie, educaţie, cultură, eventual sănătate şi muncă. Căci atunci când vorbim despre pierderea suveranităţii naţionale, despre cine anume vorbim în fapt ca fiind „perdanţii“? Despre plătitorii obişnuiţi de impozite, cu rate la bănci, cu salarii ameninţate ba de tăieri, ba de inflaţie? Despre pensionarii cu pensiile în pericol? Despre beneficiarii sistemelor de asigurări ce acumulează datorii peste datorii? Despre şomeri? Nu, ci vorbim despre elitele politice europene din cele 27 de state. Ele sunt acelea care şi-ar pierde suveranitatea – mai ales aceea de a cheltui nestăvilit şi de a face promisiuni imposibil de ţinut. Vor trebui să se consoleze mulţi parlamentari naţionali cu un rol mai modest (dar deloc neglijabil). Dintre miniştrii şi funcţionarii guvernamentali, unii, precum cei de la externe sau de la armată, vor trebui să dispară pur şi simplu."

 

Postări populare: