Dez-ocuparea: Artă "progresistă" la Sao Paulo

26 septembrie 2010

Artă "progresistă" la Sao Paulo

Ce "scandalul poneiului roz", avem aici un exemplu despre cum "trebuie" să arate arta modernă, "angajată politic":

La Bienala de la Sao Paulo, o expoziţie controversată expune imagini cu desene care descriu scene în care lideri mondiali sunt asasinaţi.

Probabil că pentru "imparţialitate" autorul (brazilian) i-a introdus în seria Inimigos (Duşmani/Inamici) pe Ahmadinejad şi pe Lula da Silva.

2 comentarii :

Crystal Clear spunea...: Idiotii utili:

"Communists are doing worldwide is not using the name
“Communist,” so what we have is people with Communist
ideas masquerading in the U.S. under a variety of
names. They’re also trying to get away from the word
“liberal” and call themselves “progressives.” If you go to
the CPUSA website, all of the programs and policies they
support are “progressive.” Leftists from hardcore liberals
to Communists to socialists all call themselves
“progressives,” and they all broadly have the same values
and work together.
Whitaker Chambers said: “Communism succeeds because
most people that promote Communist causes are
not Communists – the ‘useful idiots’ that Lenin called
them. "

Fragmentul citat este chiar din postarea de mai jos, care este EXCEPTIONALA-si reprezinta esenta chinurilor prin care trece lumea de azi !
Trebuie neaparata sa fie tradusa !

http://riddickro.blogspot.com/2010/09/agenda-grinding-america-down.html; 9/26/2010
Riddick spunea...: Ehe...; 9/26/2010

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii ( Atom )

Andrei Cornea, 2011: "Dacă statele rămân suverane, ele vor continua să facă ceea ce cred şi ceea ce consideră că le este de folos, în pofida intereselor comune. Rezultă că trebuie mers înainte – mai repede sau mai încet – spre un sistem federal sau măcar confederal, cu un guvern central dotat cu puteri mari în domeniul economiei, apărării şi externelor, cu un parlament bicameral după modelul american şi cu guverne ale statelor responsabile numai pentru afacerile interne, justiţie, educaţie, cultură, eventual sănătate şi muncă. Căci atunci când vorbim despre pierderea suveranităţii naţionale, despre cine anume vorbim în fapt ca fiind „perdanţii“? Despre plătitorii obişnuiţi de impozite, cu rate la bănci, cu salarii ameninţate ba de tăieri, ba de inflaţie? Despre pensionarii cu pensiile în pericol? Despre beneficiarii sistemelor de asigurări ce acumulează datorii peste datorii? Despre şomeri? Nu, ci vorbim despre elitele politice europene din cele 27 de state. Ele sunt acelea care şi-ar pierde suveranitatea – mai ales aceea de a cheltui nestăvilit şi de a face promisiuni imposibil de ţinut. Vor trebui să se consoleze mulţi parlamentari naţionali cu un rol mai modest (dar deloc neglijabil). Dintre miniştrii şi funcţionarii guvernamentali, unii, precum cei de la externe sau de la armată, vor trebui să dispară pur şi simplu."