Postări
"Rămâi cu morţii şi cu nebunii. O să mă cauţi tu..." (1:47:08)
De urmărit integral, dar mai ales începând de la monologul unuia dintre personajele principale. Cuvintele apar în testamentul-manuscris. Cei doi (colonelul Demetrian şi ordonanţa-ţăran Grigore Priceputu) comunică la un nivel superior, în împrejurările frontului primului război mondial. Priceputu, în plus, şi cu natura ("cu pământul"), împărtăşindu-i celuilalt tainele sale. Piesa-film are la bază nuvela "Morminte" de Mihail Sadoveanu.
Partea finală a monologului. De excepţie.
"Din ceasul acela, am avut un sentiment deosebit pentru Grigore Priceputu. Nu, nu prietenie. Ceva mai profund, mai subtil şi organic. Un fel de legătură triunghiulară înte mine, pământ şi acel om rar. Curând, corespondenţa n-a mai rămas decât între inima mea, şi pământul în care s-a integrat Grigore Priceputu. Când i-a venit ceasul să se adauge la strămoşi. [...]
Acest om remarcabil, simplu în aparenţă, a fost pricina înnoirii mele. Grigore nu a fost singurul. Ca el, au căzut şi alţii. Şi ca el, au rămas mulţi. M-am obişnuit a-i cunoaşte. Aceste individualităţi de elită, îmi dovedeau că oricare ar fi fost vicisitudinile istorice, în lumea aceasta de la Carpaţi, care a cunoscut cândva o înflorire culturală aparte, oamenii - depozitul sufletesc şi l-au păstrat. El, Grigore Priceputu, şi lumea aceea de altădată, aveam motive s-o văd proiectată-n viitor. După ce s-a isprăvit războiul, m-am mutat la Cluj. Un vis pe care-l nădăjduiam demult, în sfârşit se-nfăptuise. Unirea Cea Mare. Din înfrângeri şi suferinţă, a ieşit izbăvirea de-acum. Primăverile acestui neam au fost scurte, iernile - lungi. Aşa e rânduiala văzduhului Daciei, cum ar spune Priceputu. Aşa a fost rânduiala Istoriei sale. Soare, şi vifor.
În sfârşit, copilele mele. Veţi înţelege de ce, dintr-o avere destul de însemnată, nu vă las vouă partea cea mai mare. Averea aceasta, moştenită, mie nu mi-a fost de niciun folos, propriu-zis. Am primit o avere mult mai mare de la Grigore Priceputu. Şi de la alţii ca el. Ca să mă pot integra la forţele şi la sacrificiile trecutului, şi ca să pot da ceva pentru comunitatea aceasta din care fac parte şi eu, şi Grigore, şi alţii, trebuia să fac ceva. De aceea, socot să împart averea mea materială cu aceşti depozitari ai trecutului, dascălul meu Grigore Priceputu, şi alţii ca el. Iar, altă parte, o las Armatei pentru ajutorarea celor care au rămas infirmi, orfanilor, mamelor, şi văduvelor, şi tuturor urmaşilor acelor martiri de care nu ne vom putea plăti în veac."
2 comentarii :
Enigma din testament (1988) - Teatru TV
Filmul prezinta momente cheie din experienţa Primului Război Mondial, desfăşurat între anii 1914 – 1918. Subiectul central este testamentul spiritual, aparent enigmatic, lăsat de generalul Horaţiu Demetriad. Testamentul său este şi subiectul conflictului care izbucneşte în interiorul familiei după moartea acestuia: cele două fiice ale generalului, Floarea (Cristina Deleanu) şi Cireaşa (Mariana Buruiană), care vor să afle „ultimele dorinţe” legale ale tatălui lor, şi Dr. Constantin Ionescu (interpretat de George Constantin), soţul Floarei, care insistă că testamentul care „cântăreşte un sfert de kilogram” este doar un material de lectură, ale cărui efecte nu pot fi acceptate. Avocatul Emilian Modru (Ion Caramitru) este prins în conflictul acestora, iar apariţia notarului public Claudiu Roman (Ştefan Radof) nu face decât să amplifice tensiunea. Amintirile de pe câmpul de luptă ale Generalului Demetriad, experienţele dramatice prin care trec soldaţii, precum şi legătura acestor oameni simpli cu pământul strămoşesc îl determină pe general să întocmească un testament aparte. Acesta le lasă moştenire o parte din averea materială fiicelor sale, urmând ca o altă parte să fie destinată ajutorării veteranilor şi familiilor victimelor războiului din 1916-1918.
@sursa: ziarul Romania Libera
In alte roluri : Mircea Anghelescu, Valentin Teodosiu, Doru Ana, George Alexandru, Răzvan Vasilescu, Mircea Diaconu, Mihai Mălaimare
https://www.youtube.com/watch?v=CFfW10xS_yM
https://www.youtube.com/user/tweety121273/videos
https://romanialibera.ro/cultura/arte/enigma-din-testament-345130
https://www.ziarulmetropolis.ro/ion-caramitru-george-constantin-si-mariana-buruiana-in-enigma-din-testament-astazi-la-tvr-2/
https://www.dailymotion.com/video/x2l53mm
În volumul Morminte, Sadoveanu ne propune un alt personaj, la fel de interesant. Este vorba de generalul Oraţiu Demetrian; după ce cade rănit într-un accident moare, nu înainte de a-şi încredinţa testamentul unuia dintre ginerii săi. Spre marea surprindere a familiei, opisul cuprindea, de fapt, o scurtă istorisire a neamului românesc, încheiată cu mărturii impresionante despre Războiul de Întregire la care participase. Defunctul luptător relata întâlnirea cu oameni simpli, dar plini de patriotism, dând chiar un exemplu: Grigore Priceputu, un ţăran ce rezuma în fiinţa lui spiritualitatea şi cumsecădenia poporului român. Cugetările plugarului l-au mişcat atât de mult pe general, încât l-a menţionat în testamentul său; se cuvine să înţelegem din aceasta că pe front nu mai contau provenienţa, averea, formarea intelectuală, ci toţi alcătuiau o familie, familia cea mare, chemată să-şi apere casa, România. Grigore Priceputu dovedeşte o altă mare calitate, pe lângă curajul de a-şi face din trupul său platoşă: o ancestrală înţelepciune. Chiar numele de familie ales de scriitor ne sugerează că eroul posedă capacitatea de a surprinde realităţi existenţiale şi istorice de o mare complexitate, chiar dacă le expune într-un limbaj simplu. Elocvent se dovedeşte episodul în care el „scanează” măruntaiele pământului cu un „aparat” atipic: o bucată de lemn dintr-o esenţă rară, capabil să descopere „pământul viu”, adică „pământul în care n-a săpat niciodată mână de om”, convins că nu se cade să tulburăm „tihna morţilor”. În cercetarea sa, Priceputu constată că respectivul fel de pământ se găseşte din ce în ce mai rar, deoarece peste tot există morţi şi morminte. Asta îl face să cugete aşa: „La noi în ţară Dumnezeu a binevoit să crească de toate; iar în alte părţi pe lume trăiesc seminţii leşinate. Cum adulmecă lupul stânele de oi, aşa adulmecă acele seminţii către noi. De aceea n-au avut nici bătrânii linişte, de aceea nici noi nu avem”. Este impresionantă capacitatea pălmaşului de a concentra în câteva vorbe o istorie bimilenară a naţiei române în lupta ei pentru unire: „Primăverile acestui neam au fost scurte, dar iernile lungi. Aşa e rânduiala văzduhului Daciei, aşa a fost rânduiala istoriei sale. Soare şi vifor; bucurie scurtă, suflet schimbător. Holde bogate, grindină năprasnică, credinţă în Dumnezeul vieţii, cunoaştere a nestatornicie materiale. În aceste veacuri le-a fost dat românilor ca uneori să biruiască, dar de multe ori sângele lor n-a avut răscumpărare. Din înfrângeri şi suferinţă a ieşit izbăvirea acestui neam”.
https://ziarullumina.ro/actualitate-religioasa/regionale/moldova/sadoveanu-luptator-in-razboiul-de-reintregire-138212.html
Trimiteți un comentariu