13 ianuarie 2018

Sistemul atacă preventiv o eventuală colaborare a României cu "vişegrazii"

Were the recent signs of Romania-V4 rapprochement sufficiently alarming that the puppeteers in charge of the Bucharest show decided to give the artillery, at the risk of “igniting” the Tudose fuse?
Colaborare... doar enunţată vag de Dragnea (nu apare în documente oficiale PSD sau ALDE), până în prezent rămânând doar la nivel de "flirt între lideri". Şi combătută/dezminţită prompt de Cotroceni, MAE şi Tudose.

Sistemul (desigur, interfaţa Factorului Extern) speculează "prudenţa" românilor faţă de Ungaria pentru a combate această colaborare. Academia "Română" a emis recent un document care menţionează explicit "pericolul iliberalismului", după ce acum un an o parte dintre academicieni susţineau contrariul (nici acest document nu pare susţinut de toţi, deşi n-au apărut "desolidarizări"). În plin scandal cu propriul partid şi electorat, Tudose stârneşte un alt scandal, cu Ungaria.

Cât de fals, de straniu sună frazele patriotice din gura unor şulfe trădătoare notorii...  Pe de altă parte Fidesz şi Viktor Orbán ar trebui să fie mai atenţi privind brusca "loialitate" a facţiunilor ungureşti din România, colaboraţioniste de decenii ale Sistemului.


Visegrád Post:

When the V4 Frightens, Tudose Crosses the Szekler Rubicon

[...] The recent tripartite rapprochement between FIDESZ, PSD and UDMR / RMDSZ (abbreviations referring respectively to the parties in power in Budapest and Bucharest, and to the Hungarian minority party in Romania), on which we have already reported, also encouraged optimism, allowing hope for a lasting and just resolution of the problem – such as only two nationalist powers (sure of their backs and free from the suspicion of cosmopolitanism) can bring it, given the cultural specificities of southeastern Europe.

In this context, the “gaffe” made last Wednesday (January 10) by the Romanian Prime Minister Mihai Tudose arrives as a cold shower, with a slight scent of absurdity (or manipulation?). Phoning-in to a televised talk-show on the subject of a petition for autonomy signed by the three main parties of the Szekler Land, the latter seems to have declared that “if the Szekler flag were to be hoisted, those responsible [for this unconstitutional act] would float in the wind [would be hanged] by its side”. I use the verb “seem”, since this quotation, whose transcription is not consistent in the various reports given by the Romanian press, seems to lend itself to multiple interpretations (for some, it would allude, not to the Szekler flag – symbol of the autonomist claim – but to a Hungarian monarchical flag that extremists would have attempted to hoist last summer, stirring up painful memories dating from the Second World War). The moderator of the show, Rareş Bogdan (a prominent Atlanticist propagandist), could also (off the record, before the show) have pushed Tudose to say so, using a well-known tactic of nationalistic stake-raising. In any case, even if his remarks have been poorly transcribed or misinterpreted, the absence, after two days, of any denial or excuse on the part of Mihai Tudose betrays either extreme incompetence or the desire to “let the word stand” – a desire as guilty as the (supposed) statement itself. He could have, for example, grabbed the pole extended to him by his own ambassador in Budapest, who, summoned by the head of the Hungarian diplomacy, claimed that it was a “semantic problem”, and that the prime minister had been misinterpreted: on the one hand, P. Szijjártó does not seem to have given much credit to these explanations – but above all: we are still awaiting, at the time of this writing, a confirmation from the author of the sentence. Tudose could certainly, in the last instance, blame this verbal slip, uttered in a rather “slurred” voice (hence some of the difficulties of interpretation …), on his alcohol consumption habits – otherwise well-known and widely commented upon by the Romanian press – but it is not certain that his reputation as a statesman would come out of it intact.

Of course, the whole Hungarian-language press is now up in arms: a perfectly justified indignation, moreover – even if it remains interesting to note that, among the first to throw a punch, we notice some websites of Transatlantic Hungarian expatriates, who, if they receive political orders from any part of the world, probably do not receive them from Budapest.

Indeed, his telephone participation in the show led by Rareş Bogdan (a probable infiltrator of the Romanian deep state) – a show in which he was in no way obliged to take part – would already suffice to cast doubt on M. Tudose’s political and moral integrity. During that genuine session of Russophobic and Magyarophobic indoctrination, a fearful bunch of pro-NATO ideological mercenaries spent most of the show’s air time (an hour and a quarter) ritually repeating the mantra of “Kellemen [president of the UDMR] is Orbán’s agent who is Putin’s agent” (naturally without any evidence, in the purest echo chamber style). The roles were carefully distributed: while the self-proclaimed expert D. Dungaciu (who also performs the dirty work of the West in the Republic of Moldova) presented the V4 as an anti-Romanian conspiracy and while the eternally young neo-conservative politician M. Neamţu strove to drive a wedge between Hungary and Poland, the tabloid esoterist Oreste Teodorescu reproached the same V4 for drifting too far away from the West. Will the leaders of Warsaw, Budapest, Prague and Bratislava take the time to learn Romanian to benefit from the wise advice of the President of the Romanian-Arab Culture and Press Club, or will they prefer to speak directly, in English, to his bosses? The future will tell.

Tudose seems to confirm the rule that some of us thought they could formulate during the curious “desertion” of the previous Prime Minister, S. Grindeanu: whatever the proposals presented by the socio-conservative parliamentary majority PSD-ALDE (parties chaired respectively by L. Dragnea and C. P. Tăriceanu), any candidate receiving the endorsement of President K. Johannis will a priori be a man under the control of the deep state, and enjoying the green light of the Western masters of said deep state. Were the recent signs of Romania-V4 rapprochement sufficiently alarming that the puppeteers in charge of the Bucharest show decided to give the artillery, at the risk of “igniting” the Tudose fuse?

In any case, the ball is now in the court of Messrs. Tăriceanu and Dragnea – especially of the latter, who until very recently boasted of excellent personal relations with V. Orbán (confirmed by the latter), which gave hope that there would be significant progress in the Szekler issue. The moment may well have come for Dragnea to demand the resignation of Mr. Tudose, whose attitude over the last few weeks, anyway, has created increasing doubts about his loyalty to the party (and therefore, in the final instance, to the popular majority, and therefore to the state). This second “divorce” in less than a year and a half of the PSD macro-majority mandate would nevertheless point even more precisely to the real Achilles heel of Romanian democracy: K. Johannis, a president with a shady past, whose election was tainted with irregularities, and whose anti-democratic behaviour over the past year would have already given more than one opportunity to initiate the suspension procedure provided for in the constitution. In this case, the calling of early parliamentary elections by said Johannis would of course be on the agenda. But again, one wonders why the PSD – credited with a clear majority in all the polls – refuses to submit to this electoral test, from which it could emerge more legitimate – maybe even more powerful.

It cannot be ruled out that such a scenario might already be part of the gossip of Bucharest insiders, nor that this operation of psychological warfare, while serving the interests of Brussels, Berlin and Washington, was sponsored by K. Johannis himself, frequently cited with obsequious zeal by the propagandists gathered around Rareş Bogdan, with the aim of breaking the UDMR / RMDSZ’s recent alliance with the government majority, so as to increase the chances of the opposition in case of early elections.

Hic Rhodus, Dragnea, hic salta!

5 comentarii :

Riddick spunea...

Iohannis nu va forţa anticipate câtă vreme ai lui (PnL, USR, PMP, disidenţii PSD) sunt "praf".

Pe de altă parte, majoritatea PSD-ALDE din parlament (câtă a mai rămas) are curaj să meargă la suspendare-demitere dacă Iohannis face pe nebunu' cu noua desemnare de premier?

Gabriel spunea...

Acum nu se mai poate, mergea acum un an. Dacă îşi ştiu interesul, cei din facțiunea suveranistă din PSD trebuie să cedeze guvernarea, să forțeze chiar scindarea PSD şi să anatemizeze coaliția binomului care va urma (pentru a putea prelua puterea mai târziu).
Acum sunt doar două partide adevărate în România, deşi neînregistrate la tribunal - suveraniştii şi colonialiştii.

Riddick spunea...

De acord cu partea a doua.

Cu partea întâi. Nu sunt convins că au dorit cu adevărat aşa ceva. Jocul lui Dragnea cu Trump, apoi cu vişegrazii este cam... solo. Nici PSD, nici Tăriceanu şi nici ALDE nu s-au asociat explicit. Iar când faci chestiile doar pe jumătate, în politică se cheamă că nu vrei să le faci (că dacă "nu poţi finaliza"... nu te apuci, e logic!).

Gabriel spunea...

Nu au dorit suspendarea de frică pe de o parte.
Pe de alta, pentru că în PSD există şi facțiunea colonialistă, şi infiltrații serviciilor, şi corupție plus o doză imensă de oportunism. Dragnea e fire de negustor. El negociază totul şi a crezut că poate negocia cu binomul. Probabil încă speră că dacă-i băiat bun (vezi ambasada din Israel), licuriciul îşi exercită influența pe lângă binom şi îl scapă. Dar puterile coloniale n-au motive de târguială, au poziții de forță aici. Ei nu vor slugi oportuniste care să necesite mita.
Nu vor negociere, pentru că asta ar însemna să recunoască existența unui partener de negociere de sine stătător, care măcar leafa de slugă şi-o poate negocia.
Nu vor să rişte întoarcerea armelor cum a pățit Hitler. Ei vor slugi de nădejde, slugi din convingere, dintre cele care urăsc din inimă poporul român şi militează pentru dizolvarea țării în super-statul european. De-asta Dragnea va fi condamnat în cele din urmă.

Riddick spunea...

Din punctul meu de vedere Dragnea dacă era de bună-credinţă nu mai avea voie să greşească după episodul Grindeanu. Da' de unde! Vine cu Tudose, şi-n octombrie tot îl mai lăuda pe Grindeanu:

"Sorin Grindeanu este acelaşi om ca în 2015, când l-am susţinut să intre în Guvern, când l-am susţinut să fie preşedintele organizaţiei Timiş, când l-am susţinut să fie preşedintele Consiliului Judeţean, când l-am propus pentru funcţia un prim-ministru. A avut acea perioadă, dar asta nu înseamnă că Sorin Grindeanu este un om care să nu poată să fie folosit. Are experienţă acumulată. Avem prea mulţi duşmani în afara partidului încât să nu avem capacitatea sau să nu am capacitatea şi înţelepciunea ca să nu mai zgândărâm nişte lucruri, să nu mai amplificăm aceste supărări."

https://www.agerpres.ro/politica/2017/10/25/dragnea-grindeanu-este-acelasi-om-ca-in-2015-cand-l-am-sustinut-sa-intre-in-guvern-22-16-27

Iar Grindeanu acum e pro-Tudose: https://www.dcnews.ro/tudose-carmen-dan-scandal-grindeanu-reac-ie-trebuia-sa-plece_574816.html

Ce-o să mai râd când slugile îndopate şi-ngrăşate n-or să mai poată fugi când stapânul le va considera inutile şi le va trimite "la butuc"...

Ca fanarioţii ăia care se-mpiedicau în caftan, în giubea...


Citate din gândirea profundă a europeiştilor RO

Călin Popescu Tăriceanu, 2008: "Am avut şansa să contribuim la negocierea şi la construirea acestui Tratat, beneficiind de aceleaşi drepturi şi având aceleaşi obligaţii ca oricare altă ţară europeană. Este cel dintâi tratat european semnat de România, în calitate de stat membru al Uniunii Europene. Simbolic, este primul document al Europei extinse, negociat şi semnat în format UE 27. Pentru toate aceste motive, odată cu ratificarea de către Parlament, putem spune că este cel dintâi tratat european pe care România îşi pune efectiv amprenta, conform intereselor sale, nemaifiind în postura de a prelua ceea ce au negociat şi au decis alţii. Doamnelor şi domnilor senatori şi deputaţi, în urmă cu trei ani, prin votul dumneavoastră, România a ratificat Tratatul constituţional, odată cu ratificarea Tratatului de aderare la Uniunea Europeană. Aşa cum ştiţi, Tratatul constituţional nu a putut intra în vigoare. Din fericire, aşa cum noi am susţinut în timpul negocierilor, inovaţiile din acest document au fost preluate în Tratatul de la Lisabona. Aceste inovaţii sunt un pas înainte faţă de tratatele europene în vigoare acum".

Postări populare (nu P.P.E. !):