14 iulie 2017

Aştept o vizită oficială


În primul rând, a lui Viktor Orbán în România. Nu ţin minte să fi fost vreuna, la nivel de vizită de stat (cel puţin din 2010, de la "a doua domnie" a lui Orbán). Sau a lui Tudose, în Ungaria. Orbán a pornit o campanie eficientă contra lui Soros, cu clipuri publicitare şi panouri stradale. Guvernul israelian este şi el contra lui Soros, susţinând campania anti-Soros din Ungaria şi demontând acuzaţiile de "antisemitism" aduse împotriva ei. UE "a atacat juridic" Ungaria pe tema Universităţii Central Europene (CEU) fondată de Soros şi pe care guvernul ungar vrea să o "restricţioneze definitiv". De la CEU provin nenumăraţi absolvenţi sau bursieri trimişi la "specializare", care infectează viaţa publică. Şi nu numai în România.


Chipul lui Soros. Foarte puţin prelucrat.

În România figurează oficial ca activând in ONG-uri circa 90.000 de persoane, majoritatea şi salarizate de către acestea (de la cine vin fondurile şi în ce interese?). Am dubii serioase privind bunele intenţii, la majoritatea ong-urilor.

Citate din gândirea profundă a europeiştilor RO

Lucian Boia, 2002: "Problema noastră este că avem o mitologie istorică defazată în raport cu mitologia europeană. Se construiește o întreagă mitologie istorică europeană. Ieșim încetul cu încetul din faza națiunilor. Intrăm în faza construcției europene. Se poate vorbi, de pe acum, cum construcțiile istorice și discursurile istorice se adaptează la ceea ce se dorește să fie Europa. Asistăm la un dublu joc. Pe de o parte, sigur e integrarea europeană, față de care ne arătăm și suntem într-un fel atașați. Pe de altă parte, însă, auzim un discurs naționalist de toată frumusețea în materie de istorie, care nu se lipește de proiectul nostru de integrare europeană. Ăsta este dublul discurs. Astfel, un istoric foarte oficial cum este profesorul Scurtu scria, în ziarul Adevărul, că istoria românilor trebuie să revină la ceea ce este ea cu adevărat, să aibă patru piloni: vechimea, unitatea, continuitatea și independența. Poate că acestea sunt, nu spun că nu, dar sunt exact cei invocați în anii lui Ceaușescu. Ceea ce am constatat totuși în aceasta înșiruire este că lipsește orice referire la Europa. Toate sunt mituri naționale. Independența este iarăși un mit al sec. al XIX-lea. În Evul Mediu nu exista conceptul de independență, iar astăzi, mă întreb, de ce trebuie insistat chiar atât de tare pe independență când independența este ceva ce, încetul cu încetul, se pierde și nu numai în cazul românilor. Și Germania și Franta își pierd independența, nu mai au nici măcar monedă națională. Dacă facem construcția europeană, nu cred că mitologia independenței este prima care trebuie pusă înainte. Construcția europeană e inevitabilă, sigur, păstrându-ne ceea ce avem de păstrat, trăsăturile noastre naționale și atâtea alte lucruri. În contextul european nu se mai poate vorbi de o independență în sensul național, în sensul forte al termenului care corespunde epocii națiunilor, epocii statelor naționale".

Postări populare (nu P.P.E. !):