Probabil că urmează să aflăm în curând că nu mai există (în aceeaşi formulă) majoritatea parlamentar-guvernamentală. Prin migrarea unor "pontişti" de la PSD şi a "marginalizaţilor" de la ALDE către un partid nou. Majoritatea însă se va recompune pe baza unui compromis, fiind posibilă şi asocierea UDMR. Desigur, vom mai afla că urmează nişte ajustări de program, pe linia de-acum clasică pornită cu jocul UnPR (2010-2012), spargerea USL şi predarea puterii către tehnocraţi ("eh, aţi văzut că noi am vrut, dar iată că nu mai este posibil").

© my angry rants

10 mai 2017

Chestia e că nici PSD nu joacă în logică de partid


PDL a dispărut în urma aplicării agendei de austeritate pentru trecerea la euro mascată drept "măsuri anticriză", iar PSD (la fel ca USL, anterior) caută ieşire din mandatul antiausteritate (şi în subsidiar, anti-amestec extern) cu care a fost învestit de alegători. Unde se vede treaba că pentru pluripartide primează agenda trasată de Factorul Extern, în faţa a orice altceva. They're disposable.

Cotidianul:


PSD și-o face singur

De ce se împiedică PSD-ul de sine însuși? Nu are opoziție decît prin DNA, mai puțină prin SRI și aproape deloc în presă. Realitatea TV și Digi 24 oricum nu contează! Fără adversari, fără concurență pentru preluarea puterii, PSD-ul se zbate să treacă de la un prag la celălalt. Cu legea salarizării unitare s-a împiedecat singur. A tot umblat la ea, a tot amînat-o și s-a trezit, ca într-o jonglerie de circ, direct în legea grațierii.

Dintr-un partid al miracolelor salariale și al pensiilor gonflate, PSD-ul s-a trezit ca fiind partidul care vrea să-i salveze pe corupți și care vrea să golească penitenciarele, ca să le poată zugrăvi. Nici dacă ți-ai stoarce materia cenușie și tot n-ai putea face o asemenea trecere spectaculoasă. Pedalînd pe măsuri sociale, PSD-ul s-a trezit același sac de box bumbăcit de demonstranți în protestele din Piața Victoriei, cele prilejuite de Ordonanța 13.

PSD-ul promite măsuri de protecție, dă bani, organizează spectacole și, în loc să se aleagă cu o creștere de simpatie, se alege cu o întețire a fluierăturilor și huiduielilor. Care să fie explicația acestei contradicții între eforturi și rezultate? Undeva, ceva nu merge. Din punctul de vedere al aparițiilor și interesului, PSD-ul nu se poate plînge. Toată ziua, Liviu Dragnea, Lia Olguța Vasilescu, Gabriela Firea și Ecaterina Andonescu se mută de la o televiziune la alta. Lor li se adaugă Eugen Nicolicea, Șerban Nicolae și Rovana Plumb. Atîta am tot auzit despre programul de guvernare al PSD, că am putea da un extemporal pe principalele sale puncte. Unii dintre jurnaliști ar putea concura cu oameni din conducerea partidului. Și, cu toate acestea, PSD-ul regresează, nu crește. Nici măcar nu se poate considera într-o situație stabilă. Nu fac parte dintre aceia care fac afirmații similare, bazîndu-se pe scandalul Rădulescu, pe cel stîrnit de doctorul Bacalbașa sau pe pozițiile diferite ale lui Șerban Nicolae.

PSD-ul are o problemă complexă de ideologie, de program, de calitate umană. Toată ostentația cu care Olguța Vasilescu, oricît de pieptănată și de vopsită se dă dînsa, vorbește despre majorări de salarii la bugetari sau de pensii, în loc să aducă simpatie, generează antipatie.

Toată ostentația cu care Gabriela Firea organizează evenimente, își prepară apariții la televiziuni, mai ales la Antena 3, toate pozițiile sale de sprijin la președintele partidului, toate intervențiile neașteptate ale lui Liviu Dragnea, ba legate de Viorel Ștefan, ba privitoare la Șerban Nicolae, toate, în loc să genereze încredere, trădează slăbiciune și stîrnesc antipatie.

Niciun comentariu :


Citate din gândirea profundă a europeiştilor RO

Gabriel Andreescu, 2001: "În jurul anului 2006 ar fi necesar ca arhitecţii Uniunii Europene să ia deciziile pentru o reformă radicală a Uniunii; deciziile privind Europa federală. Ca acest lucru să fie posibil, sînt necesari cîţiva ani pentru pregătirea locuitorilor Europei, ca să înţeleagă şi să accepte un asemenea proiect. Iată de ce într-un an-doi, ideea unei Europe federale trebuie să prindă un contur operaţional, iar în doi-trei ani, ea trebuie să se afle pe masa de lucru a actorilor politici şi în dezbaterea opiniei publice europene".

Postări populare (nu P.P.E. !):