Ce ipocrizie, să remarci că PSD-ALDE nu mai au majoritate parlamentară fără sprijinul grupului minorităţilor naţionale*, şi în acelaşi timp să aştepţi ca tot un... minoritar (Iohannis) să înjghebeze o majoritate fără PSD-ALDE, din "oaste de strânsură".

* la moţiune n-au votat şi "disidenţii" din PnL, dar la votul de învestitură s-ar "arăta"

© my angry rants

30 ianuarie 2017

Komisariatul de la Bruxelles: victorie terminatoare asupra României



Ilie Şerbănescu, la Cotidianul:

D
eoarece, de curând – în contextul dezbaterilor ascuțite în spațiul public în legătură cu intervenția unor factori de putere în blocarea pur și simplu a construcției unor autostrăzi peste munți –, un coleg de breaslă a considerat nimerit să amintească pe un canal TV ceea ce subsemnatul spunea, acum ani de zile, cu subiect și predicat, că „n-avem voie să traversăm Carpații“, m-am decis să revin asupra problemei în care am fost singurul care s-a încumetat s-o așeze explicit în termenii unei interdicții politice, „bineînțeles, dictată extern“! Din vremea respectivă (în urmă cu 3-4 ani) până acum, recurgerea la această explicație de interdicție politică (repet, externă!) nu are decât o singură justificare: nicio motivație economică (absența oportunității, lipsa fondurilor ori incompetența pur și simplu) nu există! Iată ce spuneam despre acest lucru în cartea „România, o colonie la periferia Europei“ (Ilie Șerbănescu, Ed. Roza Vânturilor, 2016), unde sumarizam de fapt intervențiile mele în spațiul public pe această temă: „Cum se face că toate administraţiile, indiferent de culoarea lor politică, din întreaga perioadă postcomunistă, au evitat (nu ezitat, ci evitat!) să lege printr-o autostradă Bucureştiul de Ardeal?! Nu este vorba în această privinţă nici de lipsă de bani, nici de incompetenţă. Ar fi ilogic să se spună că nu s-au găsit câteva miliarde de dolari din zecile de miliarde de dolari cheltuite pentru infrastructură rutieră în peste două decenii! Ar fi o idioţenie să se pretindă că n-a existat competenţa necesară pentru construcţia de autostrăzi de traversare a munţilor, când acelaşi popor – pe vremea comunismului, acela «ineficient şi neperformant»! – a străpuns munţii pe mai multe trasee pentru a asigura legăturile rutiere sau feroviare între provinciile istorice ale României! Să nu ne facem a fi uitat că guvernul Năstase, cotat de atâţia, perfect pe nedrept, cel mai performant dintre guvernele postdecembriste, a pus punctul pe i în domeniu: când a fost să facă un cadou americanilor pentru primirea României în NATO, le-a dat să construiască în condiţii aiuritor de avantajoase o autostradă. Care?! Braşov-Borş, deci una care să lege Ardealul de capitala Ungariei şi nu cumva de capitala României. Nu prea este deci vorba de a ajunge să reuşim a trece Carpaţii cu o autostradă, ci este vorba mai degrabă de a nu ajunge cumva să trecem Carpaţii cu o autostradă! Ca la o comandă politică: din partea cui şi cu ce scop?!“ (pag. 86)

Ce aflăm acum, în 2017? Că un șef operativ al principalului serviciu de informații îl amenința, deja în urmă cu ani, pe prim-ministru că îl bagă la pușcărie dacă începe construcția unei autostrăzi Comarnic-Brașov. Adică a uneia care ar lega Ardealul de capitala României! Și că, dacă este vorba de o autostradă, atunci, în viziunea aceluiași șef, ar trebui avută în vedere cea Pitești-Sibiu, aflată pe coridorul agreat de UE. De ce?! Explicația furnizată: pentru că așa vor „europenii“! Dacă nu ești cumva tâmpit, îți dai lesne seama că argumentul este din zona discreționismului politic, în timp ce economic lucrurile stau în favoarea variantei Comarnic-Brașov: traseu prin munți de două ori mai scurt; trafic de două ori mai intens!

Te pui însă cu Komisariatul (cu K) de tip sovietic de la Bruxelles?! De fapt, cred că argumentul real al acestuia este timpul: cu cât mai lung este traseul, cu atât mai improbabilă realizarea și cu cât alimentezi dilema alegerii între cele două trasee, cu atât este mai sigur că nu se pornește niciunul! Probabil, deja Komisariatul are drept sarcină de la stăpânul său (oare cine?) ca România să nu mai existe în curând în teritoriul actual. Pentru anumite puteri coloniale postcomuniste (recrutate dintre cele 5-6 foste imperii coloniale care se calcă pe picioare în UE), dezmembrarea României este poate chiar un obiectiv, cum a fost distrugerea Iugoslaviei ca parte sau nu a vreunui plan de refacere a unor imperii trecute. Este un fapt că investițiile unora dintre ele în România se opresc, ce să vezi?!, la arcul carpatic. Nici ele nu trec munții! Oricum, un lucru sigur Komisariatul l-a realizat: România, dacă va apuca nedezmembrată sărbătorirea a 100 de ani de la Unire, în 2018, o va face fără nicio legătură rutieră modernă între provinciile sale istorice, indiferent de care dintre acestea ar fi vorba!

2 comentarii :

Gabriel spunea...

Normal că "aliații" noştri se îngrijorează şi sunt, iată, dispuşi să ne organizeze şi nouă un maidan. Rămân fără firele nevăzute cu care îşi controlau, prin "instituții", marionetele din politica românească: dosarele. Fără ele, nu avem loc în NATO şi UE ... asta ne arată locul real pe care l-am ocupat în aceste structuri în care nu trebuia să intrăm.

Riddick spunea...

Cred că-n spate sunt mai degrabă "entităţi non-statale", ori sunt facţiuni "ante-Trump" şi anti-Trump din diverse servicii secrete, interne şi externe.

ROexit, rapid.


Citate din gândirea profundă a europeiştilor RO

Horia-Roman Patapievici, 2009: "Ei bine, teza mea este că Parlamentul European, care funcţionează mai degrabă ca un club de influenţare şi de lobbying decât ca un parlament obişnuit, e chemat să joace, pentru viitor, rolul corpului politic absent. Rolul său îmi pare a fi acela de a forma o comunitate politică provizorie, în vederea realizării treptate a comunităţii politice permanente, care, în proiect, ar fi demosul european. Parlamentul European este, prin urmare, un fel de corp politic european avant la lettre: în el, aşa zicând, se experimentează in vitro poporul politic european".

Postări populare (nu P.P.E. !):