Rumânii ăştia nătărăi, îndărătnici...

... care nu ştiu ei că "noi" le vrem binele...

(Rumân este un termen preferat de infractorul fiscal - din Germania, anii '90 - Ion Ţiriac, termen care înseamnă: ţăran fără pământ, rob, şerb, iobag; om sărac lipit)

Prost-neprost, de 27 de ani ("nu se pune" ante-'90, când erau riscuri reale) "rumânul" asistă pasiv la dezastrul care a cuprins toată țara și s-a revărsat peste el în casă. Dezastru produs de unii precum acest V. Lazea, economist-șef al BnR  (și membru al unui ong masonic, ARCoR), care pune înaintea intereselor românilor (pe care-i face - indirect - proști) interesele altora:

• România stă foarte prost, cultural vorbind, în ceea ce privește cum ar trebui să fie atunci când va intra în zona euro. O să exemplific cu trei domenii: efort continuu și nu heirupism, spirit comunitar și nu individualism, respectarea angajamentelor, a contractelor și a semnăturilor puse pe tratate.
• La noi, societatea are suflu scurt, se apucă de o chestie, durează câteva luni, se schimbă Guvernul, se ia totul de la zero. Proiectele lungi, care să se continue în timp, peste ciclul electoral, se pot număra pe degetele de la o mână. Cu o asemenea mentalitate noi nu avem ce să căutăm în zona euro. Să fie foarte clar! Cu o mentalitate de tipul Meșterul Manole, ce construiește unul astăzi, mâine dărâmă celălalt, nu avem, cultural, ce să facem în zona euro. Efortul continuu, de lungă durată, este ceea ce trebuie. Clasa politică ar trebui să spună (în parcursul către euro — n.r.) că noi ne pregătim de o cursă de maraton și nu de una de 100 de metri.
• În zona euro, ceea ce se cere este capacitatea de compromis, de a căuta consensul, de a te așeza la masă și de a discuta cu ceilalți, nu ‘descurcăreala’ pe cont propriu. Atâta timp cât suntem individualiști, nu avem ce căuta în zona euro. Eșecul Greciei este în primul rând un eșec cultural. Ei sunt încă mai individualiști decât românii, dar românii sunt mai individualiști decât spaniolii, portughezii și italienii. Noi, cu acest accent pe „eu” nu pe „noi” nu avem ce căuta în zona euro.
• Aceste aspecte culturale, dacă nu sunt rezolvate, și elitele nu au dat semne în acest sens, adaugă încă o dimensiune, mai gravă decât convergența, la parcursul către euro.