26 noiembrie 2016

În țara poporului meu stăpânii poporului meu îi apără pe străini de poporul meu



(bun, da' un organism ar trebui să aibă şi reacţii vitale, de autoapărare... dacă-i viu!)


Permanenţe:

Stăpânii poporului meu

Am primit la redacţie textul alăturat din partea unui cititor de-al nostru, care şi-a exprimat dorinţa de a-i fi păstrat anonimatul.

*
Manifest pentru revizuirea legilor comuniste antiromânești și anticreștine, și pentru anularea efectelor acestor legi, prin rejudecarea proceselor martirilor cei mulți și a supraviețuitorilor cei puțini


era o vreme spun cronicarii încă

politic nedisciplinați în care apa

curgea limpede aerul plutea străveziu

și char primăvara incredibil de verde

iarba însăși încolțea

În țara poporului meu stăpânii poporului meu îi apără pe străini de poporul meu, guvernele fac nenumărate prostii, pierd la greu procese internaționale pe care le plătește biet poporul meu.


La douăzeci și șapte de ani după rotația cadrelor de la 1989 se trâmbițează că și poporul meu a explodat ca mămăliga, lepădându-se de comunism. Legile comuniste sunt mai în vigoare ca oricând: economiștii Petre Ţuțea și Mircea Vulcănescu sunt indezirabili în virtutea legilor protocomuniste care i-au declarat dușmani ai poporului, i-au condamnat și i-au încarcerat pe ei și pe alții. O, câți au murit în lagărele de muncă și în penitenciarele comuniste de exterminare a poporului meu!

Tinere, când tatăl tău ocupa funcții de răspundere în regim comunist, fratele lui, unchiul tău, făcea închisoare politică la comuniști, bunicul era de mult mort laolaltă cu sfinții închisorilor, martirii poporului meu.

A venit rotația din decembrie. Oficial comunismul a fost declarat un regim politic corupt criminal ilegal depășit, doar că legile pe deplin mondial-comuniste prin care bunicul acela și unchiul acela (fratele tatălui tău) erau condamnat au rămas și azi în deplină vigoare: batalionul neocomunist de azi L 217/2015 se sprijină pe diviziile sovietice de ieri L 488/1944 și L 312/1945, cum numai în basme cu un cap tăiat balaurului îi cresc la loc alte capete trei, precum și proprietarilor poporului meu, dacă vrei.

Iată-te parlamentar. Cu câtă nonșalanță rudele tale care s-au ridicat, s-au opus, au luptat, au suferit au murit împotriva comunismului, tu le-ai condamnat încă odată: pe bunicul tău și pe fratele tatălui tău i-ai declarat ilegali indezirabili și patibulari, după aceleași ideologii și aceleași legi comuniste abolite oficial, demagogic, găunos, păgubos. Pe de trei ori treizeci și trei de arginți de-ar mai trăi – vai de sufletul lor – senin i-ai trimite din nou la-nchisoare. Vai aporia aceasta legislativă, acest triumf al dezastrului democrației noastre originale arată azi, tinere fiu al poporului meu, cum s-au tulburat apele acelea curate odinioară, spălându-ți creierul cum s-a încețoșat aerul, zvântându-ți rațiunea pusă la uscat ca pielea în băț pe iarba strivită de-atâta istorică tăvăleală!

Îți cinstești eroii, martirii, la groapa comună faci pomenire – treci democratic la zdup.

În vreme ce afaceriști veroși, parlamentari de drept comun, spoliază de milioane, de miliarde bugetul național, cumințenia pământului rămâne la mila săracului, la mila locuitorului limbii române – de ce nu recuperează guvernul milioanele, miliardele furate: e o idee (prea) naționalistă, o trădare a interesului mondial?

Cum poate fi transmis un semnal de purificare morală a unei țări când, la cel mai înalt nivel, emițătorul mesajului de moralitate este și el acuzat penal de fraude, aceasta numai imunitatea lui, unică între conaționali, poate să o explice?

Poporul meu cu martirii și sfinții închisorilor sale rămâne în grija Domnului, în țara poporului meu, Grădina Maicii Domnului, cum s-a spus, dar fără de oaste și înconjurat tot mai strâns într-un cerc al fărădelegii. Cum va rămâne creștin Sfântul Munte o, știe doar Dumnezeu.

a fost o vreme spun cronicarii încă

politic nedisciplinați când apa curgea

curată ca aerul de respirat ce se purta

pe deasupra apei și în fiecare primăvară

incredibilă iarba chiar încolțea


Un Român



Niciun comentariu :


Citate din gândirea profundă a europeiştilor RO

Mirel Axinte ("Bleen"), 2016: "A vorbi despre o Uniune a națiunilor e absurd atâta timp cât Uniunea în sine e o reacție împotriva națiunilor. Est-europenii au văzut aderarea la UE ca o ocazie pentru afirmarea națională, după 50 de ani de bocanc rus. Sunt națiuni tinere și întârziate, nedezvoltate, care nu și-au dus copilăria național-acneică până la capăt. De națiuni nu mai poate fi vorba în UE. Națiunea e un onanism sinucigaș și păgubos. Fuse și se duse. Da, noi, esticii, suntem neterminați național dar asta e, timpul nu stă în loc pentru noi. Nu ne-am exersat suficient statalitatea și națiunea dar nu ne mai putem întoarce în secolul XIX.
Singura șansă a UE e transformarea în federaţie.
E nevoie de federație din două motive:
1) Guvernările statelor, indiferent de ce grupări s-ar afla la putere, nu pot influența sau bloca politicile federale. Indiferent ce țăcăniți ajung la putere în unele state componente, UE și politicile federale nu sunt afectate.
2) Statele membre nu pot părăsi uniunea și nu se pot juca de-a șantajul.
Cum se vor împăca etniile, națiunile, într-o astfel de construcție federativă?
Cum se vor aglutina?
Imigrația din afara Europei și migrația în interiorul Europei. Ăsta e răspunsul. Marile centre urbane nu mai au identitate națională și acest trend se va extinde. Dinamica socială și economicătransformă identitatea națională în identitate europeană."


Mirel Axinte ("Bleen"), 2017: "Orice acțiune de subminare a suveranității naționale pentru occidentalizarea României e o acțiune benefică. Obiectivul final și idealul nostru ar trebui să fie topirea statalității românești într-un stat (federal/confederal) european-occidental. De fapt, nu ar trebui să fie, chiar ăsta e."

Postări populare (nu P.P.E. !):