26 noiembrie 2016

În țara poporului meu stăpânii poporului meu îi apără pe străini de poporul meu



(bun, da' un organism ar trebui să aibă şi reacţii vitale, de autoapărare... dacă-i viu!)


Permanenţe:

Stăpânii poporului meu

Am primit la redacţie textul alăturat din partea unui cititor de-al nostru, care şi-a exprimat dorinţa de a-i fi păstrat anonimatul.

*
Manifest pentru revizuirea legilor comuniste antiromânești și anticreștine, și pentru anularea efectelor acestor legi, prin rejudecarea proceselor martirilor cei mulți și a supraviețuitorilor cei puțini


era o vreme spun cronicarii încă

politic nedisciplinați în care apa

curgea limpede aerul plutea străveziu

și char primăvara incredibil de verde

iarba însăși încolțea

În țara poporului meu stăpânii poporului meu îi apără pe străini de poporul meu, guvernele fac nenumărate prostii, pierd la greu procese internaționale pe care le plătește biet poporul meu.


La douăzeci și șapte de ani după rotația cadrelor de la 1989 se trâmbițează că și poporul meu a explodat ca mămăliga, lepădându-se de comunism. Legile comuniste sunt mai în vigoare ca oricând: economiștii Petre Ţuțea și Mircea Vulcănescu sunt indezirabili în virtutea legilor protocomuniste care i-au declarat dușmani ai poporului, i-au condamnat și i-au încarcerat pe ei și pe alții. O, câți au murit în lagărele de muncă și în penitenciarele comuniste de exterminare a poporului meu!

Tinere, când tatăl tău ocupa funcții de răspundere în regim comunist, fratele lui, unchiul tău, făcea închisoare politică la comuniști, bunicul era de mult mort laolaltă cu sfinții închisorilor, martirii poporului meu.

A venit rotația din decembrie. Oficial comunismul a fost declarat un regim politic corupt criminal ilegal depășit, doar că legile pe deplin mondial-comuniste prin care bunicul acela și unchiul acela (fratele tatălui tău) erau condamnat au rămas și azi în deplină vigoare: batalionul neocomunist de azi L 217/2015 se sprijină pe diviziile sovietice de ieri L 488/1944 și L 312/1945, cum numai în basme cu un cap tăiat balaurului îi cresc la loc alte capete trei, precum și proprietarilor poporului meu, dacă vrei.

Iată-te parlamentar. Cu câtă nonșalanță rudele tale care s-au ridicat, s-au opus, au luptat, au suferit au murit împotriva comunismului, tu le-ai condamnat încă odată: pe bunicul tău și pe fratele tatălui tău i-ai declarat ilegali indezirabili și patibulari, după aceleași ideologii și aceleași legi comuniste abolite oficial, demagogic, găunos, păgubos. Pe de trei ori treizeci și trei de arginți de-ar mai trăi – vai de sufletul lor – senin i-ai trimite din nou la-nchisoare. Vai aporia aceasta legislativă, acest triumf al dezastrului democrației noastre originale arată azi, tinere fiu al poporului meu, cum s-au tulburat apele acelea curate odinioară, spălându-ți creierul cum s-a încețoșat aerul, zvântându-ți rațiunea pusă la uscat ca pielea în băț pe iarba strivită de-atâta istorică tăvăleală!

Îți cinstești eroii, martirii, la groapa comună faci pomenire – treci democratic la zdup.

În vreme ce afaceriști veroși, parlamentari de drept comun, spoliază de milioane, de miliarde bugetul național, cumințenia pământului rămâne la mila săracului, la mila locuitorului limbii române – de ce nu recuperează guvernul milioanele, miliardele furate: e o idee (prea) naționalistă, o trădare a interesului mondial?

Cum poate fi transmis un semnal de purificare morală a unei țări când, la cel mai înalt nivel, emițătorul mesajului de moralitate este și el acuzat penal de fraude, aceasta numai imunitatea lui, unică între conaționali, poate să o explice?

Poporul meu cu martirii și sfinții închisorilor sale rămâne în grija Domnului, în țara poporului meu, Grădina Maicii Domnului, cum s-a spus, dar fără de oaste și înconjurat tot mai strâns într-un cerc al fărădelegii. Cum va rămâne creștin Sfântul Munte o, știe doar Dumnezeu.

a fost o vreme spun cronicarii încă

politic nedisciplinați când apa curgea

curată ca aerul de respirat ce se purta

pe deasupra apei și în fiecare primăvară

incredibilă iarba chiar încolțea


Un Român



Niciun comentariu :


Citate din gândirea profundă a europeiştilor RO

Lucian Boia, 2002: "Problema noastră este că avem o mitologie istorică defazată în raport cu mitologia europeană. Se construiește o întreagă mitologie istorică europeană. Ieșim încetul cu încetul din faza națiunilor. Intrăm în faza construcției europene. Se poate vorbi, de pe acum, cum construcțiile istorice și discursurile istorice se adaptează la ceea ce se dorește să fie Europa. Asistăm la un dublu joc. Pe de o parte, sigur e integrarea europeană, față de care ne arătăm și suntem într-un fel atașați. Pe de altă parte, însă, auzim un discurs naționalist de toată frumusețea în materie de istorie, care nu se lipește de proiectul nostru de integrare europeană. Ăsta este dublul discurs. Astfel, un istoric foarte oficial cum este profesorul Scurtu scria, în ziarul Adevărul, că istoria românilor trebuie să revină la ceea ce este ea cu adevărat, să aibă patru piloni: vechimea, unitatea, continuitatea și independența. Poate că acestea sunt, nu spun că nu, dar sunt exact cei invocați în anii lui Ceaușescu. Ceea ce am constatat totuși în aceasta înșiruire este că lipsește orice referire la Europa. Toate sunt mituri naționale. Independența este iarăși un mit al sec. al XIX-lea. În Evul Mediu nu exista conceptul de independență, iar astăzi, mă întreb, de ce trebuie insistat chiar atât de tare pe independență când independența este ceva ce, încetul cu încetul, se pierde și nu numai în cazul românilor. Și Germania și Franta își pierd independența, nu mai au nici măcar monedă națională. Dacă facem construcția europeană, nu cred că mitologia independenței este prima care trebuie pusă înainte. Construcția europeană e inevitabilă, sigur, păstrându-ne ceea ce avem de păstrat, trăsăturile noastre naționale și atâtea alte lucruri. În contextul european nu se mai poate vorbi de o independență în sensul național, în sensul forte al termenului care corespunde epocii națiunilor, epocii statelor naționale".

Postări populare (nu P.P.E. !):