Popor român, Ţi-ai dat libertatea pe-o himeră!

Popor român,  

De-a lungul a 27 de ani, colonizatorii Te-au îndobitocit, transformându-Te în turmă de oi şi Te laşi mânat spre prăpastie de ciobanii tâmpiţi pe care îi votezi din patru în patru ani. Mulţi dintre ei nu sunt fiii tăi, ci alogeni hămesiţi după averi şi profitori conjuncturali. Ruşine Ţie, popor român că rabzi şi taci, făcând voia haitelor globaliste ale Răului. Unde Ţi-e demnitatea, popor român? Ai dat-o hrană porcilor şi hienelor care au sfârtecat trupul Ţării?! Trezeşte-te! 

 Naţiunea:

„Trăim vremuri tulburi”, spunea Ştefan cel Mare la vremea lui, iar Istoria se repetă. Citiţi slovele lui Grigore Ureche – dar şi printre ele – şi veţi constata că vrerile puternicilor lumii nu s-au schimbat prea mult. Ţoţi vor România pentru ei, nu pentru români. Înainte de a pleca în călătoria cea mare, Ştefan a pus coroana pe capul lui Bogdan şi i-a spus: „Nu e o coroană de diamante, e o coroană de spini, fiule!”. Astăzi se răscolesc în mormintele ştiute sau neştiute Ştefan, Vlad, Ioan şi Mihai, Brătienii, Mareşalul Antonescu şi Ceauşescu – ultimii doi trădaţi şi asasinaţi din ucazuri străine. Se răscolesc cei căzuţi sub Tricolor în cele două mari măceluri planetare, strigându-ne: V-am lăsat o Ţară liberă şi bogată, ce-aţi făcut cu ea? Aţi vândut străinilor pământul şi bogăţiile ei! Aţi închinat Ţara unor nemernici, lăsând-o fără viitor. Popor român, Ţi-ai dat libertatea pe-o himeră!

Popor Român,

În timp ce netrebnicii jefuitori, huzuresc pe spinarea Ta, laşi să-Ţi fie umiliţi bătrânii cu pensii nici cât să şi să-şi cumpere medicamentele necesare supravieţuirii. Nu le respecţi învăţătura, uitând că fără bătrâni nu ai viitor şi din patru în patru ani, circarii electorali le aruncă un kil de ulei, făină sau zahăr pentru a le cumpăra voturile. Profitând de datina ospeţiei româneşti, Istoria Neamului Ţi-a fost călcată în picioare de trădătorii din lăuntru şi de neaveniţii bicisnici, apăruţi după ascunzişuri precum păsările de pradă.

Pentru a face pe plac „bilderbergilor” nesătui de averi şi putere, ce se cred „dumnezeii planetei” şi vor să-ţi distrugă credinţa, ai dat privilegii deviaţilor sexuali, poluând nevinovăţia pruncilor cu paradele destrăbălării! În numele „democraţiei” ai nedreptăţit românii Tăi, dând privilegii nemăsurate minoritarilor, aşa cum nu a făcut-o nicio ţară din lume. După ce ai gonit aproape patru milioane din copiii Neamului pe meleaguri străine, la porunca aceloraşi „bilderbergi”, laşi să fie aduşi în locul lor năvălitori care te vor nimici şi laşi să se înalţe Temple masonice şi Moschei chiar în inima Ţării. Urmând poruncile nemernicilor care ţi-au frânt coloana vertebrală, ai distrus Oastea Ţării şi ai acceptat să fi cotropit de mercenari de tot felul, pe care tot Tu, popor român, îi plăteşti cu bani grei, trăind cu iluzia că te vor apăra. Ai îngăduit să fie distruse economia, industria şi agricultura „ceauşistă” şi ai transformat România în rai al tâlharilor, făcându-le voia fără a Te opune, apoi „demnitarii” nemernici au eliminat din legile României clauzele „Trădare de ţară” şi „Subminarea economiei naţionale” pentru a nu fi puşi să dea seama de faptele lor. Ai uitat, popor român, că Occidentul te-a trădat de atâtea ori?! Ai lăsat să se instaleze la conducerea Ţării pe urmaşii ticăloşilor alogeni, marionete ale Imperiului Haosului, care, în urmă cu şaptezeci de ani, aduşi de „tancurile de la Răsărit” au distrus floarea intelectualităţii şi a armatei române. O fac şi acum sub ochii îngăduitori ai Preşedintelui, Guvernului şi aI Parlamentului României. Asta-i democraţia la care ai visat în suicidul din ’89?

Popor român,

De-a lungul a 27 de ani, colonizatorii Te-au îndobitocit, transformându-Te în turmă de oi şi Te laşi mânat spre prăpastie de ciobanii tâmpiţi pe care îi votezi din patru în patru ani. Mulţi dintre ei nu sunt fiii tăi, ci alogeni hămesiţi după averi şi profitori conjuncturali. Ruşine Ţie, popor român că rabzi şi taci, făcând voia haitelor globaliste ale Răului. Unde Ţi-e demnitatea, popor român? Ai dat-o hrană porcilor şi hienelor care au sfârtecat trupul Ţării?! Trezeşte-te!

Luaţi aminte la cuvintele lui Ştefan şi respectaţi-i ultima dorinţă!

„Până în ultima zi a domniei şi a vieţii sale, Ştefan a ţinut sabia în mână. Grigore Ureche spune că Ştefan cel Mare a murit într-o zi de Marţi, la 2 Iulie 1504, în scaunul său domnesc de la Suceava […]. Într-o dimineaţă, pe când se îngâna ziua cu noaptea, Ştefan a chemat Ţara la ultimul lui sfat: – Boieri dumneavoastră, v-am chemat să mă mărturisesc înainte de moarte, să mă spovedesc Ţării. […]. Am moştenit o ţara de ţărani şi vă las o ţară de oşteni […] toată suflarea care ştia să ţină în mâini numai coarnele plugului, ştie azi să ţină în mână şi sabia. Turcul ne-a dorit Moldova un paşalâc al Imperiului Otoman. Leşii (Polonezii) – un voievodat al Ţării Leşeşti. Ungurii – un teritoriu al Ţării Ungureşti. Tătarii – un loc de păşune pentru caii lor. Dar n-au izbutit. Vă las o ţară bine apărată […] Şed acum ca un spin în coasta ţării păgânii cei fără de Dumnezeu. Visul meu era să va las ţara întreagă şi neştirbită. Căci o ţară, atâta timp cât îşi va avea hotarele ştirbite, va sângera mereu. […] Ca să pot dormi liniştit în mormântul meu, aş vrea să-mi juraţi că nu veţi uita niciodată de ele şi, atunci când va sosi clipă prielnică, veţi face tot posibilul că să le întoarceţi […]. Mulţi ne-au vrut îngenuncheaţi. Mulţi ni s-au dorit «eliberatori» […] dar toţi urmăreau cum să ne facă robii lor […]. Vreau să mor împăcat […]. Ştefan, cu mâinile tremurânde, îşi scoase coroana de pe creştetul încununat de plete cărunte şi o aşeza pe fruntea lui Bogdan. – Nu e o coroană de diamante, e o coroană de spini, fiule! […] Trăim vremuri tulburi. Din toate părţile, fiare gata de pradă se uită cu ochi pohticioşi către biata ţară. Eu şi boierii şi răzeşii mei am făcut tot ce mi-a stat în putinţă şi am aparat-o, pe unde cu cuvântul, pe unde cu sabia, de duşmani. Iar duşmanii ei sunt mai ales vecinii ei, care vor să-şi mărească ţările […] care jinduiesc să va aibă birnici. Toţi ne-ar vrea vasali şi birnici. […] Dacă vreţi ca fiii şi nepoţii voştri să mai vorbească limba noastră strămoşească, să nu o închinaţi străinilor […]. Aceştia, dacă vin, nu se mai duc din ţară. Au să vă treacă la altă credinţă şi au să vă impună să le vorbiţi limba şi jugul vă va fi dublu. […] Şi nu veţi fi stăpâni, ci străini în ţara voastră. […] Şi aş dormi la locul meu de veci împăcat, dacă aş şti că mi-aţi ascultat sfatul. Asta e ultima rugăminte a celuia care v-a fost mai mult decât un domn, v-a fost un părinte”.

Ridică-Te, popor român, la înălţimea înaintaşilor! Fă dreptate, apără-Ţi Neamul şi recâştigă-Ţi Demnitatea şi Independenţa pierdută pentru a lăsa copiilor Tăi o Ţara Liberă şi ÎNTREAGĂ!, iar pe străini, respectă-i tot atâta cât Te respectă ei pe Tine!