Probabil că urmează să aflăm în curând că nu mai există (în aceeaşi formulă) majoritatea parlamentar-guvernamentală. Prin migrarea unor "pontişti" de la PSD şi a "marginalizaţilor" de la ALDE către un partid nou. Majoritatea însă se va recompune pe baza unui compromis, fiind posibilă şi asocierea UDMR. Desigur, vom mai afla că urmează nişte ajustări de program, pe linia de-acum clasică pornită cu jocul UnPR (2010-2012), spargerea USL şi predarea puterii către tehnocraţi ("eh, aţi văzut că noi am vrut, dar iată că nu mai este posibil").

© my angry rants

07 octombrie 2016

"Iohannis nu a fost niciodată gângav, a jucat acest rol, pentru că doar așa putea să câștige"



(gângav = "ingenuu", neregizat, autentic, "ardelean/serios"; simularea "defectului" urmărea obţinerea "efectului" asupra publicului; autorul pune o concluzie cel puţin naivă, în contradicţie cu restul articolului)


ARADON:

COMENTARIUL ZILEI 
Joc secund pe scena României

Conform legislației în vigoare, vă avertizez că urmează considerații - nu pot să spun „dezvăluiri” cum titrează „saiturile” de două parale - care ar putea să vă afecteze emoțional, ca să nu zic „comoțional”.

Pentru a mă apuca de acest articol, am făcut un sacrifiu incomensurabil, am renunțat să mă uit la Piedone, reîncarnat în persoana Laurei Codruța Kovesi, pentru că niște considerații de gazetar prost îmi stăruiau pe memoria fotografică a creierului. Considerații legate direct de spontana logoree a „mutului” ales președinte al României, grație serviciilor secrete germane și franceze, înfrățite cu grupul de infractori din serviciile secrete ale României. Servicii care, în paranteză fie spus, duc o bătălie cruntă cu cei care, din interior, nu mai servesc interesele României, ci au devenit slugi ale multinaționalelor care au cifre de afaceri multiplu de PIB-ul multor țări, printre care și România.

Să revenim: Klaus Iohannis ia cuvântul peste tot, dă verdicte, nu mai citește de pe nicio foaie pusă la dispoziție de către consilierii săi, limba nu i se mai împiedică, nu mai funcționează „încetinitorul de particule”, vorba unui confrate pe care nu vreau să-l cataloghez drept „ungur răutăcios” . Uimitor, Iohannis vorbește cursiv, având un debit verbal mai performant decât debitul apei pe conductele de apă rece sau caldă în toate instalațiile posibile sau imposilbile din Arad (scuze, mă opresc din considerații, îmi place teribil faza în care Piedone le dă în freză bandiților). Gata, a trecut faza, așa că pot să zic mai departe. Ca om de teatru, vreau să spun un singur lucru: Iohannis nu a fost niciodată gângav, a jucat acest rol, pentru că doar așa putea să câștige. Și, ca să justific titlul: „nadir latent, poetul ridică însumarea de harfe răsfirate ce-n zbor invers le pierzi și cântec istovește, așa cum numai marea meduzele când plimbă sub clopotele verzi”. Sub nicio formă un gângav nu va vorbi vreodată cursiv. Uite că Iohannis vorbește cursiv și nimeni nu remarcă acest lucru. Poate că este bine, poate că Iohannis chiar iubește România, poate că este salvarea noastră. Dar, atunci, să o spună! Și să o facă!

„Dacă nu noi, atunci, cine, dacă nu acum, atunci, când ?” un român​

Niciun comentariu :


Citate din gândirea profundă a europeiştilor RO

Gabriel Andreescu, 2001: "În jurul anului 2006 ar fi necesar ca arhitecţii Uniunii Europene să ia deciziile pentru o reformă radicală a Uniunii; deciziile privind Europa federală. Ca acest lucru să fie posibil, sînt necesari cîţiva ani pentru pregătirea locuitorilor Europei, ca să înţeleagă şi să accepte un asemenea proiect. Iată de ce într-un an-doi, ideea unei Europe federale trebuie să prindă un contur operaţional, iar în doi-trei ani, ea trebuie să se afle pe masa de lucru a actorilor politici şi în dezbaterea opiniei publice europene".

Postări populare (nu P.P.E. !):