08 octombrie 2016

S-a dus dracu' Axa


Romania throws the UK under the (EU-)bus
La început (în 2004, când  termenul a fost "consacrat" de EuroBăse, imediat după ce a fost declarat câştigătorul alegerilor prezidenţiale), am văzut Axa Washington-Londra-Bucureşti ca pe o chestie "heavy duty", ca pe un mecanism tip "solicitare -> consultare -> decizie rapidă -> sprijin -> acţiune comună", între parteneri dacă nu egali, măcar cu drepturi egale de decizie, şi care ar garanta României anumite chestiuni mai greu de atins prin negocieri interminabile cu "totalitatea partenerilor externi/europeni". Nu mă lămurisem încă în privinţa UE, da' nici entuziast nu eram. Începeam să-mi pun întrebări pe măsură ce se tot anunţa închiderea câte unui capitol de negociere pre-aderare (capitole "negociate" catastrofal pentru România de către PSD, şi mai apoi de către PnL-PD/D.A.: s-au acceptat integral toate condiţionările oficiale şi neoficiale, cu câteva derogări doar în privinţa termenelor de implementare, şi doar în domenii mai puţin importante). Mai apoi, m-am lămurit: era vorba doar despre o supralicitare propagandistică, "un discurs de poziţionare" ca lider al unui stat subordonat. Şi am sesizat şi ordinea "enumerării": un lider dacă-nu-patriot-măcar-atent ar fi pus la început Bucureştiul (nu ! - în mod deliberat, "imagologic", s-a urmărit promovarea poziţiei de subordonare).

Totuşi, "conceptul" ar avea un sens pozitiv doar dacă cei trei actori ar fi: o Americă "resetată" sub o eventuală Administraţie Trump ("neo-republicană", nu "neo-con"), o Mare Britanie post-Brexit şi de asemenea, "resetată/UKIP-izată", şi o Românie ieşită din UE şi guvernată de alte partide/coaliţii decât cele de până acum. Dintre cele trei condiţii minime obligatorii, a treia mi se pare cel mai greu de realizat. Un parteneriat între "actori" cu drepturi egale, pentru interesele lor naţionale şi nu ca parte a unui plan globalist. Chiar şi în "viziunea iniţială", Axa nu avea condiţionări legate de UE.

Între timp au apărut divergenţe importante între partenerii majori din Axă, odată cu mandatele Obama, iar Bucureştiul s-a aliniat la poziţia "nucleului" franco-german, adică la negocierea ostilă a Brexit-ului (în aceste condiţii, nu mai poţi vorbi despre România şi Marea Britanie ca despre doi parteneri strategici).
Bloomberg (Bilateral Brexit Talks With U.K. Are Off the Table, Romania Says): 
Romania firmly excludes any bilateral talks with the U.K. before Prime Minister Theresa May’s government triggers the official exit procedure from the European Union. 
Foreign Minister Lazar Comanescu rejected calls by May to start discussing Britain’s departure from the bloc. He called Brexit an opportunity to “relaunch” and “upgrade” the EU, making it more flexible and boosting solidarity. 
“Under no circumstances will we engage in any kind of talks with the U.K. that aren’t in the 27-to-1 format,” Comanescu said Friday in an interview in Bucharest. 
May said this month that she’ll begin the formal Brexit process by the end of March following this summer’s referendum, sending the pound plummeting. Eastern European citizens have flocked to the U.K. since joining the EU, with Poland and Romania having the largest communities working there. Romania plans to have a “very active role” in negotiating the Brexit terms, President Klaus Iohannis said.
"Traducerea": România se simte uşurată de plecarea Marii Britanii din UE, fiindcă astfel îi va fi mai uşor să joace cu partenerii preferaţi (adică să joace după melodia cântată de ăia), nu vor mai fi tergiversări şi Gică-Contra, iar Brexitul trebuie negociat dur, costurile ridicate să fie un exemplu pentru alţii care ar avea idei de evadare din lagărul UEist.
De văzut cum vor evolua relaţiile în "restul de Axă" (Bucureşti-Washington) în evenualitatea unei Administraţii Trump - propagandiştilor Sistemului li s-a dat liber să latre la Trump. A, şi încă ceva: de văzut dacă viitorii ambasadori, american şi britanic, îşi vor mai da ei cu părerea - public - pe chestiuni de politică internă a României, ca până acum. Va fi un indiciu important privind liniile de la Londra şi Washington.

Niciun comentariu :


Citate din gândirea profundă a europeiştilor RO

Lucian Boia, 2002: "Problema noastră este că avem o mitologie istorică defazată în raport cu mitologia europeană. Se construiește o întreagă mitologie istorică europeană. Ieșim încetul cu încetul din faza națiunilor. Intrăm în faza construcției europene. Se poate vorbi, de pe acum, cum construcțiile istorice și discursurile istorice se adaptează la ceea ce se dorește să fie Europa. Asistăm la un dublu joc. Pe de o parte, sigur e integrarea europeană, față de care ne arătăm și suntem într-un fel atașați. Pe de altă parte, însă, auzim un discurs naționalist de toată frumusețea în materie de istorie, care nu se lipește de proiectul nostru de integrare europeană. Ăsta este dublul discurs. Astfel, un istoric foarte oficial cum este profesorul Scurtu scria, în ziarul Adevărul, că istoria românilor trebuie să revină la ceea ce este ea cu adevărat, să aibă patru piloni: vechimea, unitatea, continuitatea și independența. Poate că acestea sunt, nu spun că nu, dar sunt exact cei invocați în anii lui Ceaușescu. Ceea ce am constatat totuși în aceasta înșiruire este că lipsește orice referire la Europa. Toate sunt mituri naționale. Independența este iarăși un mit al sec. al XIX-lea. În Evul Mediu nu exista conceptul de independență, iar astăzi, mă întreb, de ce trebuie insistat chiar atât de tare pe independență când independența este ceva ce, încetul cu încetul, se pierde și nu numai în cazul românilor. Și Germania și Franta își pierd independența, nu mai au nici măcar monedă națională. Dacă facem construcția europeană, nu cred că mitologia independenței este prima care trebuie pusă înainte. Construcția europeană e inevitabilă, sigur, păstrându-ne ceea ce avem de păstrat, trăsăturile noastre naționale și atâtea alte lucruri. În contextul european nu se mai poate vorbi de o independență în sensul național, în sensul forte al termenului care corespunde epocii națiunilor, epocii statelor naționale".

Postări populare (nu P.P.E. !):