08 octombrie 2016

S-a dus dracu' Axa


Romania throws the UK under the (EU-)bus
La început (în 2004, când  termenul a fost "consacrat" de EuroBăse, imediat după ce a fost declarat câştigătorul alegerilor prezidenţiale), am văzut Axa Washington-Londra-Bucureşti ca pe o chestie "heavy duty", ca pe un mecanism tip "solicitare -> consultare -> decizie rapidă -> sprijin -> acţiune comună", între parteneri dacă nu egali, măcar cu drepturi egale de decizie, şi care ar garanta României anumite chestiuni mai greu de atins prin negocieri interminabile cu "totalitatea partenerilor externi/europeni". Nu mă lămurisem încă în privinţa UE, da' nici entuziast nu eram. Începeam să-mi pun întrebări pe măsură ce se tot anunţa închiderea câte unui capitol de negociere pre-aderare (capitole "negociate" catastrofal pentru România de către PSD, şi mai apoi de către PnL-PD/D.A.: s-au acceptat integral toate condiţionările oficiale şi neoficiale, cu câteva derogări doar în privinţa termenelor de implementare, şi doar în domenii mai puţin importante). Mai apoi, m-am lămurit: era vorba doar despre o supralicitare propagandistică, "un discurs de poziţionare" ca lider al unui stat subordonat. Şi am sesizat şi ordinea "enumerării": un lider dacă-nu-patriot-măcar-atent ar fi pus la început Bucureştiul (nu ! - în mod deliberat, "imagologic", s-a urmărit promovarea poziţiei de subordonare).

Totuşi, "conceptul" ar avea un sens pozitiv doar dacă cei trei actori ar fi: o Americă "resetată" sub o eventuală Administraţie Trump ("neo-republicană", nu "neo-con"), o Mare Britanie post-Brexit şi de asemenea, "resetată/UKIP-izată", şi o Românie ieşită din UE şi guvernată de alte partide/coaliţii decât cele de până acum. Dintre cele trei condiţii minime obligatorii, a treia mi se pare cel mai greu de realizat. Un parteneriat între "actori" cu drepturi egale, pentru interesele lor naţionale şi nu ca parte a unui plan globalist. Chiar şi în "viziunea iniţială", Axa nu avea condiţionări legate de UE.

Între timp au apărut divergenţe importante între partenerii majori din Axă, odată cu mandatele Obama, iar Bucureştiul s-a aliniat la poziţia "nucleului" franco-german, adică la negocierea ostilă a Brexit-ului (în aceste condiţii, nu mai poţi vorbi despre România şi Marea Britanie ca despre doi parteneri strategici).
Bloomberg (Bilateral Brexit Talks With U.K. Are Off the Table, Romania Says): 
Romania firmly excludes any bilateral talks with the U.K. before Prime Minister Theresa May’s government triggers the official exit procedure from the European Union. 
Foreign Minister Lazar Comanescu rejected calls by May to start discussing Britain’s departure from the bloc. He called Brexit an opportunity to “relaunch” and “upgrade” the EU, making it more flexible and boosting solidarity. 
“Under no circumstances will we engage in any kind of talks with the U.K. that aren’t in the 27-to-1 format,” Comanescu said Friday in an interview in Bucharest. 
May said this month that she’ll begin the formal Brexit process by the end of March following this summer’s referendum, sending the pound plummeting. Eastern European citizens have flocked to the U.K. since joining the EU, with Poland and Romania having the largest communities working there. Romania plans to have a “very active role” in negotiating the Brexit terms, President Klaus Iohannis said.
"Traducerea": România se simte uşurată de plecarea Marii Britanii din UE, fiindcă astfel îi va fi mai uşor să joace cu partenerii preferaţi (adică să joace după melodia cântată de ăia), nu vor mai fi tergiversări şi Gică-Contra, iar Brexitul trebuie negociat dur, costurile ridicate să fie un exemplu pentru alţii care ar avea idei de evadare din lagărul UEist.
De văzut cum vor evolua relaţiile în "restul de Axă" (Bucureşti-Washington) în evenualitatea unei Administraţii Trump - propagandiştilor Sistemului li s-a dat liber să latre la Trump. A, şi încă ceva: de văzut dacă viitorii ambasadori, american şi britanic, îşi vor mai da ei cu părerea - public - pe chestiuni de politică internă a României, ca până acum. Va fi un indiciu important privind liniile de la Londra şi Washington.

Niciun comentariu :


Citate din gândirea profundă a europeiştilor RO

Mirel Axinte ("Bleen"), 2016: "A vorbi despre o Uniune a națiunilor e absurd atâta timp cât Uniunea în sine e o reacție împotriva națiunilor. Est-europenii au văzut aderarea la UE ca o ocazie pentru afirmarea națională, după 50 de ani de bocanc rus. Sunt națiuni tinere și întârziate, nedezvoltate, care nu și-au dus copilăria național-acneică până la capăt. De națiuni nu mai poate fi vorba în UE. Națiunea e un onanism sinucigaș și păgubos. Fuse și se duse. Da, noi, esticii, suntem neterminați național dar asta e, timpul nu stă în loc pentru noi. Nu ne-am exersat suficient statalitatea și națiunea dar nu ne mai putem întoarce în secolul XIX.
Singura șansă a UE e transformarea în federaţie.
E nevoie de federație din două motive:
1) Guvernările statelor, indiferent de ce grupări s-ar afla la putere, nu pot influența sau bloca politicile federale. Indiferent ce țăcăniți ajung la putere în unele state componente, UE și politicile federale nu sunt afectate.
2) Statele membre nu pot părăsi uniunea și nu se pot juca de-a șantajul.
Cum se vor împăca etniile, națiunile, într-o astfel de construcție federativă?
Cum se vor aglutina?
Imigrația din afara Europei și migrația în interiorul Europei. Ăsta e răspunsul. Marile centre urbane nu mai au identitate națională și acest trend se va extinde. Dinamica socială și economicătransformă identitatea națională în identitate europeană."


Mirel Axinte ("Bleen"), 2017: "Orice acțiune de subminare a suveranității naționale pentru occidentalizarea României e o acțiune benefică. Obiectivul final și idealul nostru ar trebui să fie topirea statalității românești într-un stat (federal/confederal) european-occidental. De fapt, nu ar trebui să fie, chiar ăsta e."

Postări populare (nu P.P.E. !):