07 noiembrie 2015

Preocuparea constantă a establişmentului: excluderea Boborului din procesul luării deciziilor


(Pleşu, în 1990: Vom dănţui pe ruine !)
Toată circoteca asta este menită a simula "dialogul" [social], concept care el însuşi a fost deturnat "preventiv" încă din decembrie 1989 (GDS-Soros-Brucan). Te şi miri că s-a venit cu iniţiativa consultării "maselor" [largi, populare], evident în urma necesităţii de a alimenta linia de propagandă conform căruia tu, cetăţene-de-la-bloc, ai conta pentru ei.

Partidele converg aproape unanim (minus ALDE !) spre varianta tehnocrată, tatonează varianta anticipatelor (care ar îngheţa timp de 4 ani actuala scenă politică şi ar crea o fereastră de linişte electorală pentru jaful extern denumit "austeritate"), iar civicii fac propagandă pentru dictatură:


Nu îl iubesc pe Iohannis, nu l-am votat, dar nici nu cred că este, cum spune Cristoiu, o rață mecanică. De fapt, când spun că nu cred vreau să zic că sper din tot sufletul că nu este așa, că este animat de cele mai curate intenții de a face din România o țară suverană- atât cât se poate- dar, în primul rând, mândră și neîngenunchiată.

Pentru că, de 26 de ani, asta este, o țară în genunchi. Nu în fața unei mari puteri, ci în fața tuturor, din cauza nemernicilor care și-au umplut teșcherelele în complicitate cu escroci internaționali care s-au erijat în reprezentanți ai marilor puteri, deși nu erau așa ceva. Nu știu dacă Iohannis vrea să ne plaseze definitiv sub tutela Germaniei sau Germania s-a înțeles cu SUA să devenim pământ american, știu, însă, că voi, cei care protestați, ați aruncat pe umerii Președintelui cea mai cumplită responsabilitate istorică. după ce, convinși că dreptatea este de partea voastră, aproape că ați aruncat în aer instituțiile statului. Circa 20 de indivizi care pretind că vă reprezintă, fac scandal că nu au fost primiți la Cotroceni. Așa ziși reprezentanți ai voștri vă aruncă momeli bine ambalate în bune intenții, pentru ca voi să i le impuneți președintelui. Vă dau un exemplu : putere totală pentru DNA, care să ia, practic, atribuțiile SRI. Demiterea celor care, cică, au încercat să împiedice justiția să-i bage la pușcărie pe corupți. Nici mai mult, nici mai puțin, decât eliminarea tuturor parlamentarilor care au dorit să schimbe Codul Penal, care, prin Predoiu și Băsescu, permitea înfundarea oricărui adversar al puterii. Curtea Constituțională a declarat neconstituționale zeci de articole, dându-le dreptate celor care au cerut modificările. Acum, la sugestia celor infiltrați, sunteți gata să-i cereți Președintelui instaurarea republicii procurorilor ! Sunteți convinși că trebuie desființate comisiile de verificare a activității instituțiilor represive ale statului, astfel ca, de aici înainte, acestea să fie folosite după bunul plac al puterii. Controlul minimal din partea puterii legislative, pe care voi ați ales-o, trebuie desființat ! Asta doriți? Vă dați seama ce vi se pregătește ? Sunteți manipulați să cereți puterii ca voi înșivă să deveniți victimele ei, să cereți ca oricine vrea schimbarea unei orânduiri abuzive și nedrepte să fie băgat la pușcărie, ca dușman al democrației. Așadar, dacă tot ați aruncat responsabilitatea pe umerii Președintelui, cereți-i un singur lucru : să facă așa cum știe el că este mai bine, iar dacă nu o va face, veți avea puterea de a-l schimba. Nu renunțați la dreptul vostru de a face acest lucru, pentru că veți regreta amarnic. Nu faceți jocul celor care vor să distrugă sistemul imunitar al statului, cum s-a întâmplat în 1989, ci cereți-i doar să-și facă treaba. Nu mai faceți jocul celor care vă intoxică cu gogorița desființării partidelor politice, profitând de faptul că erați prea tineri ca să știți că în 1989 au murit oameni pentru ca în România să fie pluripartidism, să nu mai fie partidul unic. Aveți dreptate, în toate partidele politice sunt indivizi care au intrat în politică pentru a se îmbogăți, furând cu nerușinare din avutul poporului. Aceștia trebuie eliminați și pedepsiți fără cruțare, dar în niciun caz nu trebuie desființate partidele politice din cauza lor. Voi, cei care sunteți în stradă, protestați împotriva politicienilor corupți, nu împotriva politicii, pentru că voi înșivă faceți cea mai înaltă politică : politica dreptului de a-ți spune păsul, ideea și credința. Chiar sunteți dispuși să renunțați la acest drept ? Mai gândiți-vă!

„Aveți grijă, nu aruncați, odată cu apa murdară din copaie și copilul!”

Un comentariu :

Riddick spunea...


[...] Întotdeauna cînd șefii de companii se întîlnesc cu greviștii, prima solicitare după dialog e oprirea grevei.
Întotdeauna cînd șefii de stat ori de guvern se întîlnesc cu lideri ai protestelor civice și se deschide un canal puternic de dialog, prima cerere, mai înainte de a trece la rezolvarea problemelor, e renunțarea la manifestările care blochează circulația, dau peste cap viața orașului, antrenează trupe masive de ordine publică, creează impresia de anarhie șamd.
Doar dacă părțile nu se înțeleg defel, e de înțeles ca protestele să continue.
Klaus Iohannis s-a înțeles foarte bine cu liderii societății civile și ai străzii, a notat atent doleanțele și a promis ferm că le va negocia dur cu clasa politică. Între el și stradă s-a creat o punte a bunăvoinței solidă, cu atît mai mult cu cît întrevederea de azi ieșea din limitele Constituției.
În mod ciudat, însă, Iohannis nu a suflat o vorbă despre necesitatea renunțării la proteste, nici în discursul rostit după întrevedere, nici în cadrul acesteia.
Încă mai aiuritor, el a dat semnalul contrar, al necesității continuării protestelor de stradă în zilele care urmează, anunțînd că va veni personal în piață să discute cu manifestanții, dar fără specificarea zilei, din motive de securitate. Nu azi, ci undeva, într-un viitor nedeslușit…
De ce nu a cerut președintele țării protestanților să rămînă, de mîine, în case, odată ce ”v-am văzut, v-am auzit”, cum s-a exprimat, și a recepționat atent toate revendicările lor?
De ce nu a făcut președintele țării niciun efort să stopeze o revoltă de stradă care a cuprins întreaga Românie și care acoperea, azi, trei din primele cinci știri, ca audiență, la Euronews?
De ce pare președintele țării interesat mai degrabă să prelungească starea de fapt, anunțînd că seria de discuții se va încheia abia la finele săptămînii viitoare?
De ce nu pare Klaus Iohannis speriat de perspectiva destabilizării țării în urma respectivelor proteste, deși pînă și placidul Mugur Isărescu avertizează că ne confruntăm cu pericole economico-financiare în cazul tergiversării numirii unui nou guvern?
Există, oare, forțe oculte interesate nu în rezolvarea, ci în acutizarea situației de criză de la noi, – mai ales în context extern (nici Moldova nu are guvern), cînd iarna bate la ușă, țara nu are buget, problema imigranților presează tot mai tare – forțe al căror joc îl face, conștient sau nu, șeful statului?
Sunt cîteva întrebări care ar reclama, credem noi, un răspuns urgent.

http://www.corectnews.com/politics/intern/discurs-stupefiant-dupa-intrevederea-de-la-cotroceni


Citate din gândirea profundă a europeiştilor RO

Lucian Boia, 2002: "Problema noastră este că avem o mitologie istorică defazată în raport cu mitologia europeană. Se construiește o întreagă mitologie istorică europeană. Ieșim încetul cu încetul din faza națiunilor. Intrăm în faza construcției europene. Se poate vorbi, de pe acum, cum construcțiile istorice și discursurile istorice se adaptează la ceea ce se dorește să fie Europa. Asistăm la un dublu joc. Pe de o parte, sigur e integrarea europeană, față de care ne arătăm și suntem într-un fel atașați. Pe de altă parte, însă, auzim un discurs naționalist de toată frumusețea în materie de istorie, care nu se lipește de proiectul nostru de integrare europeană. Ăsta este dublul discurs. Astfel, un istoric foarte oficial cum este profesorul Scurtu scria, în ziarul Adevărul, că istoria românilor trebuie să revină la ceea ce este ea cu adevărat, să aibă patru piloni: vechimea, unitatea, continuitatea și independența. Poate că acestea sunt, nu spun că nu, dar sunt exact cei invocați în anii lui Ceaușescu. Ceea ce am constatat totuși în aceasta înșiruire este că lipsește orice referire la Europa. Toate sunt mituri naționale. Independența este iarăși un mit al sec. al XIX-lea. În Evul Mediu nu exista conceptul de independență, iar astăzi, mă întreb, de ce trebuie insistat chiar atât de tare pe independență când independența este ceva ce, încetul cu încetul, se pierde și nu numai în cazul românilor. Și Germania și Franta își pierd independența, nu mai au nici măcar monedă națională. Dacă facem construcția europeană, nu cred că mitologia independenței este prima care trebuie pusă înainte. Construcția europeană e inevitabilă, sigur, păstrându-ne ceea ce avem de păstrat, trăsăturile noastre naționale și atâtea alte lucruri. În contextul european nu se mai poate vorbi de o independență în sensul național, în sensul forte al termenului care corespunde epocii națiunilor, epocii statelor naționale".

Postări populare (nu P.P.E. !):