_ _ _ _ Arhivă:

Se dau tot mai multe semnale: "România nu scapă" (de război).
Cele din alt-media, mult mai explicite.
Dar... poate România scapă prin război.
Că de vreo câteva decenii nu-i capabilă să scape în vreun alt mod.
 
 

Maratonul reinformării,

mobilizarea generală

împotriva globaliştilor.

“Principiul esenţial al prezentei metaideologii europene este post-democraţia, cu instituţii supranaţionale în locul vechilor instituţii democratice ale unui stat-naţiune bine definit şi suveran, promovarea tuturor “isme”- lor posibile, cum ar fi: multiculturalismul, feminismul, ecologismul, homosexualismul, ONG-ismul, politicile apolitice şi neîncrederea în ordinea spontană a lucrurilor.

Europeiştii cred într-o societate umană structurată pe verticală şi ierarhizată. Ei doresc să proiecteze, să planifice, să reglementeze şi să-i administreze pe ceilalţi, pentru că numai ei ştiu ce este bine. Ei cred că proiectul făcut dinainte este întotdeauna mai bun decât un rezultat neprevăzut al interacţiunilor dintre cetăţenii liberi. Conform acestei ideologii, piaţa este în primul rând anarhie şi guvernul este aici pentru a o corecta.”


"Ce este europeismul ?"

"Apărarea democraţiei împotriva democraţiei liberale"

Václav Klaus












Urmăriţi prin e-mail


15 martie 2015

Limitele (autoimpuse ?!) ale lui Viktor Orbán


Într-un discurs ţinut în faţa ambasadorilor Ungariei, premierul Orbán anulează (implicit) teza "suveranităţii politicii externe ungare" (There is something else that I have experienced in the last six months in my visits to a number of countries. This is the discomfort of pursuing an independent foreign policy, after a foreign policy line which was governed by a different logic.), afirmând că nu se poate pune în discuţie direcţia pro-Vest, "fiindcă a fost stabilită prin referendumuri":
"The fact that we form part of the West came about as a result of two referenda. I also said this in Parliament, when MPs from Jobbik raised the idea of leaving NATO; I told them that what they ask for is not possible, given that referenda decided on Hungary’s NATO and EU membership. This is a circumstance that no government policy may overrule or seek to overrule. Therefore contrasting our western integration with the policy of eastward or southward opening or any other bilateral or regional policy is nonsensical. This is why I say that it is fortunate that this problem has not yet emerged at the level of ambassadors. The underlying claim is that, based on the current state of Hungarian constitutional law – and we are lucky to have a former President of the Constitutional Court in the ranks of the diplomatic corps – not a single Hungarian public figure has the right to call western integration into question, given that we resolved this issue with referenda, with decisions by the people."
Whatever you may spin this, pentru mine sună a declaraţie de capitulare. Desigur, asta ar presupune în prealabil existenţa unei lupte cu hidra UEistă. De fapt, ambiguitatea (voită sau nu...) a apărut încă din momentul când în noua constituţie ungară (votată de majoritatea FIDESZ-Orbán) a ajuns să fie menţionată Uniunea Europeană şi chestiuni conexe privind apartenenţa Ungariei la această entitate.

"Direcţia pro-Vest" a cam ajuns "colonizarea Estului de către Vest", şi nu sunt foarte sigur că acest "progres" ar fi trecut de vreun referendum...
# martie 15, 2015
Etichete: , , , , , , ,
Abonați-vă la: Postare comentarii ( Atom )

Citate din gândirea profundă a europeiştilor RO
Andrei Cornea, 2011: "Dacă statele rămân suverane, ele vor continua să facă ceea ce cred şi ceea ce consideră că le este de folos, în pofida intereselor comune. Rezultă că trebuie mers înainte – mai repede sau mai încet – spre un sistem federal sau măcar confederal, cu un guvern central dotat cu puteri mari în domeniul economiei, apărării şi externelor, cu un parlament bicameral după modelul american şi cu guverne ale statelor responsabile numai pentru afacerile interne, justiţie, educaţie, cultură, eventual sănătate şi muncă. Căci atunci când vorbim despre pierderea suveranităţii naţionale, despre cine anume vorbim în fapt ca fiind „perdanţii“? Despre plătitorii obişnuiţi de impozite, cu rate la bănci, cu salarii ameninţate ba de tăieri, ba de inflaţie? Despre pensionarii cu pensiile în pericol? Despre beneficiarii sistemelor de asigurări ce acumulează datorii peste datorii? Despre şomeri? Nu, ci vorbim despre elitele politice europene din cele 27 de state. Ele sunt acelea care şi-ar pierde suveranitatea – mai ales aceea de a cheltui nestăvilit şi de a face promisiuni imposibil de ţinut. Vor trebui să se consoleze mulţi parlamentari naţionali cu un rol mai modest (dar deloc neglijabil). Dintre miniştrii şi funcţionarii guvernamentali, unii, precum cei de la externe sau de la armată, vor trebui să dispară pur şi simplu."

 

Postări populare: