18 martie 2015

Începe bine, dar la final o dă-n lozinci



Declaraţia politică a senatoarei PSD Gabriela Creţu. Prima atitudine a unui parlamentar, prin care să conteste narativul oficial în privinţa evenimentelor din Ucraina/Novorossia. Totuşi, soluţiile/alternativele reale nu sunt enunţate, recurge la lozinci (finalul, cu litere cursive).


Tensiunile din regiune cresc. Noul război rece, care deja s-a instalat deși nu o recunoaștem, da semne că se poate transforma oricând în război; punct. Dialogul politic și aplicarea fragilelor acorduri existente sunt subminate prin gesturi și declarații belicoase.

Unii decidenți par să fi uitat că pacea este mai bună decât orice război, chiar și decât un război victorios; alții au liniștea celui care a învățat bine lecția leului — voi duceți războiul, că noi câștigam pacea.

Cetățenii sunt îngrijorați; cei tineri, și mai mult. Ei se întreabă și ne întreabă direct, dacă Parlamentul mai există și dacă-i aude. Alții întreabă dacă România se comportă ca membru cu drepturi depline în Uniunea Europeană și în NATO și care-i poziția ei.

Cetățenii știu un lucru simplu, lucru pe care strategii par să-l fi uitat. În orice alianță, dar cu precădere în cele realizate între inegali, atunci când se adoptă măsuri, unii au interese mari și riscuri mici iar alții viceversa — nu au niciun interes dar suporta toate riscurile.

Din păcate, se aplică și la nivel statal regulă binecunoscută și confirmată de istorie — războaiele și crizele sunt declanșate de cei bogați și plătite cu sângele și sudoarea celor săraci.

Cetățenii au dreptate. Dezbaterea, la orice nivel, cu privire la ceea ce se întâmpla și la ceea ce ar trebui să facem e total absenta. Parlamentul este doar informat că în țară vin trupe străine; decidenții se sperie dacă-i întrebi câte sunt și cât stau; ce caută, pare de la sine înțeles — ne pregătim să ne batem... cu rușii.

Ca de obicei, noi avem orgolii dar nu avem interese; interese definite democratic, care să se reflecte în conținutul deciziilor adoptate; de aliați și de noi înșine. Cu privire la realitate, adoptăm politica struțului.

Înalți reprezentanți ai statutului declara că noi suntem loiali parteneriatelor și organizațiilor din care facem parte. Loialitatea este o atitudine corectă, de apreciat, o susțin. Dar cred că e o confuzie la mijloc. Atât timp cât riscurile pe care cetățenii acestei țări trebuie să le înfrunte sunt enorme iar avantajele ce se întrevăd sunt zero, se cheamă că ne supunem, nu că suntem loiali. Supuși. Atât.

Suntem în 2015. Se împlinesc 40 de ani de la semnarea Actului final de la Helsinki. În ciuda adaptărilor suferite, sau poate tocmai din cauza lor, el nu mai are greutatea pe care a avut-o; se vede în rolul ca și inexistent al OSCE. Situația geostrategica este alta, actorii sunt alții sau în altă situație.

Dacă România vrea să existe pe scena internațională astăzi, obiectivul politicii noastre externe și de securitate ar trebui să fie convocarea urgentă a unei alte, noi Conferințe pentru securitate și cooperare în Europa. Găsirea de aliați pentru a determina o asemenea decizie e posibilă, pentru că nu toate statele sunt în competiție pentru locul de întâi la declarații inadecvate și care-i irită pe toți, parteneri sau nu.

Voința poate fi alimentată de suportul popular. Avem curajul politic și competență diplomatică să o facem?! Aceasta e întrebarea!

Gabriela Crețu — senatoare PSD

3 comentarii :

Riddick spunea...


"Atât timp cât riscurile pe care cetățenii acestei țări trebuie să le înfrunte sunt enorme iar avantajele ce se întrevăd sunt zero, se cheamă că ne supunem, nu că suntem loiali. Supuși. Atât."

Anonim G spunea...

Esti nedrept cu madam Cretu !
Ideea cu conferinta, e singura solutie careia i se poate da glas fara a ne atrage consecinte nedorite pentru Romania din partea aluia(singularul e corect) care are numai interese si niciun risc.
Eu am trait epoca in care, cite un guraliv, din familie sau dintre prieteni, era admonestat apasat dar in soapta: Taci dracului si nu mai vorbi (impotriva rusilor) ca vin astia peste noi !!!
Acu' e la fel, numai ca ''astia'' sint altii si sint deja aici cu arme si bagaje, iar noi sintem in pielea goala si fara prieteni.
Pe noi numai chinezii ne salveaza, mai ales ca linga ei vin, incet dar sigur, tarile europene mari, dind astfel un semnal dur celor care actioneaza pentru a aprinde Lumea.
Se vor impotrivi nemtii venirii chinezilor in Romania cind chiar ei se aliniaza structurii financiare mondiale initiate si conduse de China !
E posibil dar nu inseamna ca noi trebuie sa ne si supunem cu imbeciitatea cu care am facut-o pina acum.
Apoi, ar cam trebui sa intre in scena si masele de romani, fiindca atunci cind postasul va adduce primele ordine de incorporare/mobilizare va fi prea tirziu !!!
Cit despre MASURILE REALE PE CARE AR TREBUI SA LE IA ROMANIA, mi-e teama ca e prea tirziu sa-si mai permita grade de libertate individuala ci, asa cum spuneam, numai ''unul mare'' ne mai poate extrage din rahatul in care intram cu entuziasm !!!
Si, sa vrea Domnul sa nu pierdem (prea multe) teritorii !!!

Riddick spunea...

"Esti nedrept cu madam Cretu !"

Nu cred. Iată ce susţinea Gabriela Creţu prin 2013:

Dragi colegi,

Avem nevoie de o nouă utopie! Una care să-i facă pe oameni să gândească din nou Uniunea Europeană în mod pozitiv și să diferențieze stânga de dreapta.

Avem curaj!? Atunci uniunea politică ar fi un țel al statelor și o societate bună, scopul cetățenilor. Statul federal european, idee mai veche, poate redeveni un asemenea obiectiv, utopia care ar mai putea mobiliza cetățenii. Să înțelegem situația în care ne aflăm! A fi un stat într-o federație de state egale este mai bine decât un capitalism dependent. Acum, situația este mai rea decât a unei colonii. Într-o colonie, metropola plătește pentru propria ei siguranță (aparatul represiv) și construiește infrasctructura necesară exploatării; în situația de capitalism dependent, în care se află și România, e invers! Antieuropenismul ar trebui convertit într-un profederalism european.

http://riddickro.blogspot.ro/2013/11/falsul-euroscepticism-al-stangii.html

Conferinţa are rost între interlocutori de bună-credinţă; ori, nu mai pare a fi cazul, acum.


Citate din gândirea profundă a europeiştilor RO

Ştefan Vlaston, 2013: "Chiar evoluţia spre SUE, Statele Unite ale Europei, cu cedări de suveranitate, este benefică pentru România. Lăsată de capul ei, cu un popor pasiv, care nu ştie să-şi apere democraţia şi statul de drept, se pot întâmpla oricând evenimente precum cele din vara 2012, când justiţia, statul de drept, democraţia, au fost puse într-un imens pericol şi doar intervenţiile UE şi SUA ne-au salvat de la derapajul spre o nouă dictatură, machiată şi fardată ca fiind 'democraţie originală'."


Ştefan Vlaston, 2015 ("Statele Unite ale Europei, acum ori niciodată"): "Este momentul adevărului. Avem nevoie de un nou proiect, un nou tratat, pentru constituirea Statelor Unite ale Europei (SUE). Cu reguli clare, cu avantaje clare pentru cei care aderă la proiect, cu responsabilităţi clare ale guvernelor, cu limitări de suveranitate pntru cei care aderă la Uniune. Fără independenţă economică, dacă independenţa înseamnă să iei bani împrumut, după care să nu-i mai restitui. Un guvern SUE unic, cu prerogative clar delimitate. Un buget al SUE comun, folosit după nevoi, de fiecare ţară, sub control SUE. Ponderea în instituţiile de control să fie dată de nivelul contribuţiei la bugetul comun, altfel ne întoarcem la evenimente precum cele de azi din Grecia."


Postări populare (nu P.P.E. !):