18 martie 2015

Ajutorul pentru IMM-uri: o minciună

Când cineva cere vreo explicaţie de ce se dă copleşitor doar capitalului străin – care este şi puternic financiar şi înzestrat tehnologic – dar mai nimic capitalului românesc, ţi se spune că aceste ajutoare sunt acceptate de UE pentru crearea de locuri de muncă. Mai plimbaţi ursul fraţilor cu a voastră UE cu tot, căci întregul capital străin dă în România locuri de muncă doar la 29% din forţa de muncă, iar bietele IMM-uri la vreo 50%!

  Ilie Şerbănescu (Jurnalul Naţional):

Sprijinirea IMM-urilor cu care se laudă guvernele este o minciună! Iar, cu referire la guvernele Boc şi Ponta din ultimii ani, contrastul a fost cel mai izbitor între realităţile politicilor urmate şi balivernele pe care le-au aruncat deopotrivă în spaţiul public, fie de pe poziţii pretinse de dreapta, fie respectiv de pe poziţii pretinse de stânga, despre IMM-uri ca osatură a economiei de piaţă, a clasei mijlocii şi a democraţiei. Gogoriţa guvernamentală principală este că s-ar promova impozite mai mici pentru IMM-uri care să le ajute în punerea pe picioare a unei afaceri şi în susţinerea ei. Fals. Este tocmai invers! Se pretinde că, în acest scop, pentru protecţie, celor mai mici dintre IMM-uri, aşa-numitelor microîntreprinderi, li se permite să plătească nu un impozit de 16% pe profit, ci un impozit de 3% pe venit (asupra încasărilor). Consecinţa: microîntreprinderile care abia se ţin pe picioare şi nu realizează profituri plătesc la greu impozit pe venit în locul unui impozit pe care nici n-ar ajunge să aibă pe ce a-l plăti. Noile proiecte guvernamentale accentuează această consecinţă.

Nu numai că IMM-urile sunt dezavantajate la impozitare, dar sunt cele vizate ori de câte ori există vreun proiect de taxare suplimentară şi oricum sunt singurele bombardate de controale şi agresate de amenzi.

Minciuna sfruntată este întreagă în legătură cu accesul la resurse. Înzestrarea tehnologică a IMM-urilor este derizorie. Si nicio facilitate nu este oferită pentru finanţare. Creditarea pentru capital de lucru şi investiţii este la fel de scumpă ca un împrumut pentru consum. Creditarea bancară nu acoperă nici 15% din nevoile IMM-urilor, care supravieţuiesc de fapt prin autofinanţare.

Nimeni dintre reprezentanţii autorităţilor nu discută cu IMM-urile. Acestea sunt doar carne de tun. Ca şi, cu unele excepţii clientelare, capitalul autohton în general. Singurul „partener” al autorităţilor guvernamentale de la Bucureşti sau din judeţe este capitalul străin.

Într-o demagogie greţoasă, se pretinde că există scheme de sprijinire financiară a IMM-urilor. Grija pentru aceste scheme a fost atât de mare încât guvernul Ponta a „uitat” să prevadă banii pentru aşa-numita schemă de minimis în bugetul pe anul în curs. Banii vor veni poate doar la rectificarea bugetară. În schimb, nu au fost uitaţi banii, de vreo 30 de ori mai mulţi, pentru ajutoare de stat. Care se dau aproape numai capitalului străin! Când cineva cere vreo explicaţie de ce se dă copleşitor doar capitalului străin – care este şi puternic financiar şi înzestrat tehnologic – dar mai nimic capitalului românesc, ţi se spune că aceste ajutoare sunt acceptate de UE pentru crearea de locuri de muncă. Mai plimbaţi ursul fraţilor cu a voastră UE cu tot, căci întregul capital străin dă în România locuri de muncă doar la 29% din forţa de muncă, iar bietele IMM-uri la vreo 50%!

Niciun comentariu :


Citate din gândirea profundă a europeiştilor RO

Andrei Cornea, 2011: "Dacă statele rămân suverane, ele vor continua să facă ceea ce cred şi ceea ce consideră că le este de folos, în pofida intereselor comune. Rezultă că trebuie mers înainte – mai repede sau mai încet – spre un sistem federal sau măcar confederal, cu un guvern central dotat cu puteri mari în domeniul economiei, apărării şi externelor, cu un parlament bicameral după modelul american şi cu guverne ale statelor responsabile numai pentru afacerile interne, justiţie, educaţie, cultură, eventual sănătate şi muncă. Căci atunci când vorbim despre pierderea suveranităţii naţionale, despre cine anume vorbim în fapt ca fiind „perdanţii“? Despre plătitorii obişnuiţi de impozite, cu rate la bănci, cu salarii ameninţate ba de tăieri, ba de inflaţie? Despre pensionarii cu pensiile în pericol? Despre beneficiarii sistemelor de asigurări ce acumulează datorii peste datorii? Despre şomeri? Nu, ci vorbim despre elitele politice europene din cele 27 de state. Ele sunt acelea care şi-ar pierde suveranitatea – mai ales aceea de a cheltui nestăvilit şi de a face promisiuni imposibil de ţinut. Vor trebui să se consoleze mulţi parlamentari naţionali cu un rol mai modest (dar deloc neglijabil). Dintre miniştrii şi funcţionarii guvernamentali, unii, precum cei de la externe sau de la armată, vor trebui să dispară pur şi simplu."

 

Postări populare: