Probabil că urmează să aflăm în curând că nu mai există (în aceeaşi formulă) majoritatea parlamentar-guvernamentală. Prin migrarea unor "pontişti" de la PSD şi a "marginalizaţilor" de la ALDE către un partid nou. Majoritatea însă se va recompune pe baza unui compromis, fiind posibilă şi asocierea UDMR. Desigur, vom mai afla că urmează nişte ajustări de program, pe linia de-acum clasică pornită cu jocul UnPR (2010-2012), spargerea USL şi predarea puterii către tehnocraţi ("eh, aţi văzut că noi am vrut, dar iată că nu mai este posibil").

© my angry rants

18 martie 2015

Ajutorul pentru IMM-uri: o minciună


Când cineva cere vreo explicaţie de ce se dă copleşitor doar capitalului străin – care este şi puternic financiar şi înzestrat tehnologic – dar mai nimic capitalului românesc, ţi se spune că aceste ajutoare sunt acceptate de UE pentru crearea de locuri de muncă. Mai plimbaţi ursul fraţilor cu a voastră UE cu tot, căci întregul capital străin dă în România locuri de muncă doar la 29% din forţa de muncă, iar bietele IMM-uri la vreo 50%!
Ilie Şerbănescu (Jurnalul Naţional):

Sprijinirea IMM-urilor cu care se laudă guvernele este o minciună! Iar, cu referire la guvernele Boc şi Ponta din ultimii ani, contrastul a fost cel mai izbitor între realităţile politicilor urmate şi balivernele pe care le-au aruncat deopotrivă în spaţiul public, fie de pe poziţii pretinse de dreapta, fie respectiv de pe poziţii pretinse de stânga, despre IMM-uri ca osatură a economiei de piaţă, a clasei mijlocii şi a democraţiei. Gogoriţa guvernamentală principală este că s-ar promova impozite mai mici pentru IMM-uri care să le ajute în punerea pe picioare a unei afaceri şi în susţinerea ei. Fals. Este tocmai invers! Se pretinde că, în acest scop, pentru protecţie, celor mai mici dintre IMM-uri, aşa-numitelor microîntreprinderi, li se permite să plătească nu un impozit de 16% pe profit, ci un impozit de 3% pe venit (asupra încasărilor). Consecinţa: microîntreprinderile care abia se ţin pe picioare şi nu realizează profituri plătesc la greu impozit pe venit în locul unui impozit pe care nici n-ar ajunge să aibă pe ce a-l plăti. Noile proiecte guvernamentale accentuează această consecinţă.

Nu numai că IMM-urile sunt dezavantajate la impozitare, dar sunt cele vizate ori de câte ori există vreun proiect de taxare suplimentară şi oricum sunt singurele bombardate de controale şi agresate de amenzi.

Minciuna sfruntată este întreagă în legătură cu accesul la resurse. Înzestrarea tehnologică a IMM-urilor este derizorie. Si nicio facilitate nu este oferită pentru finanţare. Creditarea pentru capital de lucru şi investiţii este la fel de scumpă ca un împrumut pentru consum. Creditarea bancară nu acoperă nici 15% din nevoile IMM-urilor, care supravieţuiesc de fapt prin autofinanţare.

Nimeni dintre reprezentanţii autorităţilor nu discută cu IMM-urile. Acestea sunt doar carne de tun. Ca şi, cu unele excepţii clientelare, capitalul autohton în general. Singurul „partener” al autorităţilor guvernamentale de la Bucureşti sau din judeţe este capitalul străin.

Într-o demagogie greţoasă, se pretinde că există scheme de sprijinire financiară a IMM-urilor. Grija pentru aceste scheme a fost atât de mare încât guvernul Ponta a „uitat” să prevadă banii pentru aşa-numita schemă de minimis în bugetul pe anul în curs. Banii vor veni poate doar la rectificarea bugetară. În schimb, nu au fost uitaţi banii, de vreo 30 de ori mai mulţi, pentru ajutoare de stat. Care se dau aproape numai capitalului străin! Când cineva cere vreo explicaţie de ce se dă copleşitor doar capitalului străin – care este şi puternic financiar şi înzestrat tehnologic – dar mai nimic capitalului românesc, ţi se spune că aceste ajutoare sunt acceptate de UE pentru crearea de locuri de muncă. Mai plimbaţi ursul fraţilor cu a voastră UE cu tot, căci întregul capital străin dă în România locuri de muncă doar la 29% din forţa de muncă, iar bietele IMM-uri la vreo 50%!

Niciun comentariu :


Citate din gândirea profundă a europeiştilor RO

Gabriel Andreescu, 2001: "În jurul anului 2006 ar fi necesar ca arhitecţii Uniunii Europene să ia deciziile pentru o reformă radicală a Uniunii; deciziile privind Europa federală. Ca acest lucru să fie posibil, sînt necesari cîţiva ani pentru pregătirea locuitorilor Europei, ca să înţeleagă şi să accepte un asemenea proiect. Iată de ce într-un an-doi, ideea unei Europe federale trebuie să prindă un contur operaţional, iar în doi-trei ani, ea trebuie să se afle pe masa de lucru a actorilor politici şi în dezbaterea opiniei publice europene".

Postări populare (nu P.P.E. !):