17 noiembrie 2014

The writing was on the wall


Un articol apărut încă de acum 11 luni la o oficină a aripii PSD-iniţiaţi îl dădea pierzător pe Ponta.

Totul era minunat…

Totul era atât de minunat. Sondaje peste sondaje în care Crin Antonescu scade. O mână de ajutor din partea acestuia care fie nu înțelege ce i se întâmplă, fie înțelege dar nu-i pasă și s-a resemnat că va trebui să se mulțumească doar cu amintirea interimatului din timpul „loviturii de stat”. Rar a fost văzut o prestație atât de lamentabilă a unui candidat la președinție, încât singura analogie care îmi vine în minte este acel celebru „Lăsați-ne să ne pregătim pentru Liga Campionilor”.

Planul, devenit din ce în ce mai transparent, era ca, la un moment dat, în funcție și de scorul PNL la europarlamentare, PSD să propună înlocuirea candidatului USL la președinție cu noua stea a politicii românești, Ponta Victor Viorel. PNL avea de ales între „my way or the highway”. Iar dacă PNL scotea sub scorul PD, era oricum out.

Marți, însă, stelele s-au aliniat împotrivă. Nu accept isteria generală cu „lovitura de stat”, „superimunitate”. În ce s-a întâmplat acolo sunt și lucruri care ar fi fost corecte. Dar este vorba de impresia generală. Ceea ce nu au înțeles cei de la USL este că acel 70% nu era pentru ei, ci era un masiv vot al unor oameni enervați în primul rând de un mod de a face politică. Orice primar deștept știe că secretul menținerii în funcție este „să facă ceva”. Pe lângă averea proprie. O stradă asfaltată, un loc de joacă pentru copii, panseluțe pe străzi. Ceva care să vede.

PD nu a dat niciodată nimic. A aburit poporul cu anticorupția în vreme de Elena Udrea sifona la vedere bani europeni fără ca DNA să se apropie măcar de personalitatea ei. Chiar acum după ce presa a documentat unul din cazurile flagrante, „Gala Bute”, se face că nu pricepe. Președintele tăia salariile bugetarilor în vreme ce fetele sale, una o arde pe bani europeni la Bruxelles după niște alegeri cu cântec, cealaltă este un notar profitabil cu apartament de un milion de euro de la Popoviciu și acum, cu un credit de la CEC. Căci, nu-i așa, toți notarii din București au afaceri de milioane de euro. Răsvan Popescu, fostul șef al CNA era hărțuit de ANI pentru că în timpul mandatului său s-a finalizat un film la care scrisese scenariul, dar n-are nici o treabă când președintele îl sună pe ministrul de Finanțe să nu cumva să-l schimbe pe președintele CEC care îi dăduse fică-sii un credit.

USL a venit la putere promițând o reparație. Până acum, însă, a continuat fără probleme aceleași mizerii. Legi dedicate pentru anumite firme, sprijin pentru corporații împotriva propriilor cetățeni, austeritate la greu. Iar acum, „lovitura de stat”, cum îi spune cucul. Cred că este punctul de cotitură. Momentul de la care nici măcar „morții lui Dragnea” nu-l vor mai salva pe Victor Viorel Ponta, indiferent împotriva cui va candida. Cu cât așteptările sunt mai mari, cu atât valul de furie de după este mai mare. Or, un val de 70% va fi greu de potolit cu obișnuitele găleți cu ulei și zahăr.

3 comentarii :

Riddick spunea...

Îl citisem la momentul apariţiei şi am avut pe loc senzaţia că cineva ori nu-l vrea pe Ponta, ori nu crede în şansele lui.

Anonim spunea...

Romania a fost ciuruita !
Am fost vinduti din nou !
Vinzatorul e acelasi, iar cumparatorul e partenerul primului comparator !!
Vom avea regionalizare mai repede decit credeam si, apoi, sfirsitul celui de-al doilea stat trianonic !!!

Riddick spunea...

Aha, şi dacă ieşea Ponta "eram salvaţi" ?!

Partenerul primului cumpărător fiind Germania, înţeleg. Da, aici cam aşa este.

Vom avea ceea ce vom permite să se întâmple. După cum tot ce s-a întâmplat până acum a fost cu voia noastră, din moment ce am votat mereu (alternativ) aceleaşi partide şi nu am creat unele noi.


Citate din gândirea profundă a europeiştilor RO

Andrei Cornea, 2011: "Dacă statele rămân suverane, ele vor continua să facă ceea ce cred şi ceea ce consideră că le este de folos, în pofida intereselor comune. Rezultă că trebuie mers înainte – mai repede sau mai încet – spre un sistem federal sau măcar confederal, cu un guvern central dotat cu puteri mari în domeniul economiei, apărării şi externelor, cu un parlament bicameral după modelul american şi cu guverne ale statelor responsabile numai pentru afacerile interne, justiţie, educaţie, cultură, eventual sănătate şi muncă. Căci atunci când vorbim despre pierderea suveranităţii naţionale, despre cine anume vorbim în fapt ca fiind „perdanţii“? Despre plătitorii obişnuiţi de impozite, cu rate la bănci, cu salarii ameninţate ba de tăieri, ba de inflaţie? Despre pensionarii cu pensiile în pericol? Despre beneficiarii sistemelor de asigurări ce acumulează datorii peste datorii? Despre şomeri? Nu, ci vorbim despre elitele politice europene din cele 27 de state. Ele sunt acelea care şi-ar pierde suveranitatea – mai ales aceea de a cheltui nestăvilit şi de a face promisiuni imposibil de ţinut. Vor trebui să se consoleze mulţi parlamentari naţionali cu un rol mai modest (dar deloc neglijabil). Dintre miniştrii şi funcţionarii guvernamentali, unii, precum cei de la externe sau de la armată, vor trebui să dispară pur şi simplu."

 

Postări populare: