27 august 2014

Cine a făcut promisiuni către UDMR că autonomia teritorială va fi "prinsă" în Constituţie după revizuire ?

UDMR va da publicităţii proiectul său de lege privind autonomia teritorială "într-o săptămână". Doar o simplă coincidenţă cu data de 30 august (1940), a Arbitrajului ("Diktatului") de la Viena ?!

Borbely precizează că "va fi necesară" în acest sens şi revizuirea Constituţiei: "Vom avea un set de propuneri și în ceea ce privește modificarea Constituției. Trebuie să discutăm modificarea Constituției pentru că trebuie să vedem pragmatic, dar există asemenea proiecte finalizate și care funcționează în Europa".

Promisiuni ? De la partidele parlamentare, care nu contrazic această declaraţie: e tăcere. În niciun caz de la români, chiar cu pragul  ticălos de 30% pentru validarea referendumurilor. Niciun politician sau partid n-a declarat că intenţionează să reintroducă pragul normal de validare, de minim 50% prezenţă la referendumuri.

Niciun comentariu :


Citate din gândirea profundă a europeiştilor RO

Andrei Cornea, 2011: "Dacă statele rămân suverane, ele vor continua să facă ceea ce cred şi ceea ce consideră că le este de folos, în pofida intereselor comune. Rezultă că trebuie mers înainte – mai repede sau mai încet – spre un sistem federal sau măcar confederal, cu un guvern central dotat cu puteri mari în domeniul economiei, apărării şi externelor, cu un parlament bicameral după modelul american şi cu guverne ale statelor responsabile numai pentru afacerile interne, justiţie, educaţie, cultură, eventual sănătate şi muncă. Căci atunci când vorbim despre pierderea suveranităţii naţionale, despre cine anume vorbim în fapt ca fiind „perdanţii“? Despre plătitorii obişnuiţi de impozite, cu rate la bănci, cu salarii ameninţate ba de tăieri, ba de inflaţie? Despre pensionarii cu pensiile în pericol? Despre beneficiarii sistemelor de asigurări ce acumulează datorii peste datorii? Despre şomeri? Nu, ci vorbim despre elitele politice europene din cele 27 de state. Ele sunt acelea care şi-ar pierde suveranitatea – mai ales aceea de a cheltui nestăvilit şi de a face promisiuni imposibil de ţinut. Vor trebui să se consoleze mulţi parlamentari naţionali cu un rol mai modest (dar deloc neglijabil). Dintre miniştrii şi funcţionarii guvernamentali, unii, precum cei de la externe sau de la armată, vor trebui să dispară pur şi simplu."

 

Postări populare: