14 mai 2014

Cu suveranitatea la comun, în CAP-ul global(ist)



Când să zic că va trece campania asta fără o dezbatere reală despre opţiunile de politică europeană, ori fără măcar vreo declaraţie relevantă (vedem doar un circ ieftin pe pseudo-teme interne), apar şi declaraţii cu "SUE". S-au pronunţat pro-"SUE" (pe ăştia i-am văzut eu la TV, or mai fi şi alţii...) Stolojan şi Macovei.

"Iuliu" (Gyula) Winkler de la UDMR/PPE, care candidează iar, detaliază:
"Un lucru important și care s-ar putea să ajungă să fie decis în următorii ani este evoluția construcției europene și anume vom face pași către ceea ce în limbaj mediatic se numește Statele Unite ale Europei. Este vorba de uniunea politică; deci mergem către o uniune politică sau batem pasul pe loc în această uniune interguvernamentală, care este condusă din trei în trei luni de 28 de președinți și prim-miniștri care se întrunesc în acel Consiliu European."

"Cele mai importante voci pe plan global, dar și în Europa, constată că statul național european nu poate să răspundă la provocările globale ale secolului 21. Cel mai important stat național din UE, care este Germania, cu 80 de milioane de locuitori, cu economia și puterea tehnologică pe care le are, este puțin relevant în competiția cu India, să zicem, care are 1,2 miliarde de locuitori, sau cu China, cu 1,5 miliarde."

"Apare temerea pierderii de suveranitate, dar vin și spun că într-o uniune politică evident că suveranitate nu se cedează către Bruxelles, nu se pierde de către statele membre, ci suveranitatea se exercită în comun la nivelul Bruxelles-ului, în instituția care se numește Parlamentul European."

Niciun comentariu :


Citate din gândirea profundă a europeiştilor RO

Mirel Axinte ("Bleen"), 2016: "A vorbi despre o Uniune a națiunilor e absurd atâta timp cât Uniunea în sine e o reacție împotriva națiunilor. Est-europenii au văzut aderarea la UE ca o ocazie pentru afirmarea națională, după 50 de ani de bocanc rus. Sunt națiuni tinere și întârziate, nedezvoltate, care nu și-au dus copilăria național-acneică până la capăt. De națiuni nu mai poate fi vorba în UE. Națiunea e un onanism sinucigaș și păgubos. Fuse și se duse. Da, noi, esticii, suntem neterminați național dar asta e, timpul nu stă în loc pentru noi. Nu ne-am exersat suficient statalitatea și națiunea dar nu ne mai putem întoarce în secolul XIX.
Singura șansă a UE e transformarea în federaţie.
E nevoie de federație din două motive:
1) Guvernările statelor, indiferent de ce grupări s-ar afla la putere, nu pot influența sau bloca politicile federale. Indiferent ce țăcăniți ajung la putere în unele state componente, UE și politicile federale nu sunt afectate.
2) Statele membre nu pot părăsi uniunea și nu se pot juca de-a șantajul.
Cum se vor împăca etniile, națiunile, într-o astfel de construcție federativă?
Cum se vor aglutina?
Imigrația din afara Europei și migrația în interiorul Europei. Ăsta e răspunsul. Marile centre urbane nu mai au identitate națională și acest trend se va extinde. Dinamica socială și economicătransformă identitatea națională în identitate europeană."


Mirel Axinte ("Bleen"), 2017: "Orice acțiune de subminare a suveranității naționale pentru occidentalizarea României e o acțiune benefică. Obiectivul final și idealul nostru ar trebui să fie topirea statalității românești într-un stat (federal/confederal) european-occidental. De fapt, nu ar trebui să fie, chiar ăsta e."

Postări populare (nu P.P.E. !):