Tehnocraţi ! Când vă căraţi ?

23 aprilie 2014

Václav Klaus: "Este clar că haosul, anarhia și criza economică fac mai ușor pentru Occident, precum și pentru Rusia, amestecul în treburile Ucrainei"



Declarația politică Nr. 25 a Institutului Václav Klaus, "Let's start a real Ukrainian debate" (Să începem o dezbatere reală despre Ucraina). Am tradus partea finală, cea mai relevantă (articolul este lung, începe cu istoricul relaţiilor Ucraina / URSS, Rusia, SUA, UE).

[...]

Partea a IV-a. Fundamentalismul legalist și "viața reală"

În legătură cu dezintegrarea continuă a Ucrainei - separarea Crimeei și integrarea sa în Rusia, declarațiile venind din partea a tot felul de "republici separatiste" ruseşti și celelalte cereri pentru referendumuri care vizează separarea altor părți din estul Ucrainei - comentatorii occidentali prezintă diverse argumente legale, afirmând că astfel de măsuri sunt în contradicție cu cadrul legal și constituțional din Ucraina de astăzi, și, prin urmare, ilegale și inacceptabile. Acest lucru, de asemenea, trebuie să îl trateze în contextul adecvat, fără a încerca să arate ca experți în legislația ucraineană. Pentru că nu este cazul.

Aceste argumente, în mare măsură academice, pot fi corecte atunci când se analizează ilegalitatea unora dintre acţiunile separatiste, numai că este doar o jumătate de adevăr. Viața reală o ia întotdeauna înaintea legii, iar legea se adaptează la ea doar retroactiv. Realitatea în schimbare induce noi legi și acestea sunt prin definiție doar temporare, de asemenea. Viața reală și nevoile reale îşi găsesc, de obicei, căile lor, și foarte rar modificările legislative care vin odată cu ele reușesc să țină pasul.

În istoria recentă a existat un singur caz de secesiune a unui stat, cu adevărat constituțională și pusă în aplicare corect din punct de vedere legal, și anume cel al dezintegrării federaţiei cehoslovace. Dezintegrarea Iugoslaviei, și mai târziu a Serbiei, precum şi cea a Uniunii Sovietice, au fost haotice în natura lor, de multe ori având loc confruntări și violențe, cu multe cazuri de fapt împlinit. Nu are niciun rost să le analizăm. Majoritatea țărilor moderne din Europa și din întreaga lume şi-au câștigat independența lor ca urmare a unei lupte violente, ignorând legea acelui timp. A refuza popoarelor acest drept, subliniind ilegalitatea separatismului, este imposibil. În caz contrar, ar trebui să negăm legalitatea Statelor Unite sau chiar a propriului nostru stat, care s-a născut în contradicție cu constituția Imperiului Austro-Ungar din 1918, de asemenea.

Acceptarea internațională a schimbării frontierelor nu este în primul rând o problemă de natură juridică, aceasta depinde mai mult de echilibrul real de putere din țară, din regiune sau din lume. În acest sens, timpurile moderne diferă
doar foarte puţin de istoria antică. Dacă am insista pe evaluarea internațională și legală a acestui tip de modificări, ne-am afla într-o capcană fatală a standardelor duble și a contradicțiilor.

Este clar că haosul, anarhia și criza economică fac mai ușor pentru Occident, precum și pentru Rusia, amestecul în treburile Ucrainei. De asemenea, nu este surprinzător faptul că cei mai mulți etnici ruși, nemulțumiți de condițiile nefavorabile din Ucraina și temându-se de viitor, privesc către relativ bogata, stabila și puternica Rusie. Faptul că cei mai mulţi dintre ei nu au niciun motiv de loialitate față de Ucraina, și se pronunţă masiv într-un referendum în favoarea aderării la Rusia, poate surprinde doar un observator mai părtinitor. Nu există, prin urmare, niciun motiv pentru a pune la îndoială această atitudine, respingând condițiile individuale ale referendumului respectiv.

Nu există nicio modalitate de menținere a unităţii Ucrainei prin argumente juridice, legi și constituție. Este la fel de imposibil să se facă acest lucru prin intermediul procedurilor foarte democratice, cum ar fi alegerile, fie ele parlamentare sau prezidențiale. Dacă vestul învinge estul în alegeri, sau invers, aceasta nu va fi o soluție, chiar în cazul în care câștigătorul are o majoritate democratică și, prin urmare, este legitim. Viitorul Ucrainei poate sta doar în victoria unui proiect larg pan-ucrainean care să mulţumească ambele părți și care este tot mai improbabil, având în vedere escaladarea tensiunilor și creșterea presiunilor externe.

Partea a V-a. Abuzarea de evoluțiile din Ucraina pentru accelerarea unificării europene (și slăbirea democrației în Europa)

Evoluțiile din Ucraina vor avea o serie de consecințe directe sau indirecte, pe termen scurt și lung, atât din punct de vedere politic cât și economic.

Consecințe pe termen scurt, de tipul celor economice, sunt evidente pentru Republica Cehă - o scădere a numărului de turiști din Rusia și Ucraina, mai puțină activitate în spa-urile din vestul Boemiei, încetinirea anumitor activități economice și de investiții, posibilele complicații în aprovizionarea cu energie din est. Aceasta este cu siguranță ceva neplăcut pentru anumite afaceri cehe concrete, dar, probabil, nu fatal pentru țară ca întreg. Mai devreme sau mai târziu, activitățile de acest gen vor reveni la nivelurile de dinainte. Din nou, știm că este dificil pentru întreprinderile afectate care fac afaceri cu Rusia și Ucraina să adopte această poziție relaxată. Ele trebuie să fie îngrijorate și nu ne așteptăm ca statul să le ofere vreo compensație.

Consecințele non-economice sunt mai rele și mult mai periculoase. Politica internaţională se va radicaliza, va exista un nou nivel de confruntare între Vest și Est, iar conflictul dintre Europa de Vest (de partea căreia ne vom afla) și din ce în ce mai auto-încrezătoarea Rusie a lui Putin va fi şi mai ascuţit. Această tensiune internațională în creştere este un dezavantaj clar pentru Republica Cehă, o țară mică, din imediata apropiere a graniței simbolice dintre Est și Vest, iar noi vom plăti preţul ei.

Establishmentul politic european reprezentat de elitele de la Bruxelles ia în calcul folosirea crizei ucrainene pentru a consolida centralizarea și unificarea Europei, în special în direcția unei politici externe comune (concepută să reducă la tăcere încă-diferitele politici externe ale statelor individuale din UE) și pentru crearea unei armate europene comune, o idee faţă de care cele mai multe state membre au rezistat până în prezent. Această înăsprire în continuare a unificării europene și a centralizării, pe care mulţi dintre noi le consideră inacceptabile chiar și în forma lor prezentă, este împotriva intereselor reale ale Republicii Cehe, indiferent de faptul că președintele Zeman crede altfel. Ne temem de o limitare a drepturilor civile, în special a libertăţii de exprimare, precum și a libertăţii de a contesta punctul de vedere oficial.

O mare parte din establishmentul politic european (deși mult mai puțin cel din Germania și chiar mai puțin cel din partea de sud a UE) încearcă, împreună cu Statele Unite, să transforme Rusia într-o "sperietoare" a Estului, ceva care este în interesul strategic american. Ucraina este doar un instrument în acest sens. Aceasta, de asemenea, nu este în interesul nostru și nu ne aduce niciun beneficiu. Poate că există unele beneficii pentru un mic grup de "neoconi" cehi, care îşi caută susținere pentru carierele lor în luptele tardive împotriva comunismului și imperialismului rusesc, cariere care ajung posibile numai prin faptul că părți din populație încă mai apleacă urechile la o astfel de propagandă. Aceasta este în mod clar o activitate surogat, manifestând o absență evidentă a unei agende politice pozitive.

Václav Klaus, Jiří Weigl, declarația politică Nr. 25 a Institutului Václav Klaus (Traducere din limba cehă). IVK, Praga, 15 aprilie 2014.

*     *     *
De văzut şi: 

Niciun comentariu :


Citate din gândirea profundă a europeiştilor RO:

Radu Carp, 2012: "Iar pentru a pune această întrebare în contextul României de azi, dincolo de problema naţională sau cea a păstrării Tradiţiei şi a religiei, nu cumva orice structură federală ar conveni unui stat care, oricum am lua-o, se află şi se va afla la periferia geografică a Europei ? O Românie parte a unui stat federal care să aibă aceeaşi pondere cu orice alt stat membru… ar fi sau nu în interesul naţional ? Ori este cumva în interesul naţional să menţinem aceeaşi elită birocratică necompetitivă care se auto-regenerează tocmai pentru că ne aflăm la periferie şi undele de şoc ale unui model mai eficient de organizare nu mai sunt aproape deloc resimţite ? Suveranitatea pe care unii dintre noi sunt gata să o apere cu preţul vieţii nu este nimic altceva decât un concept determinat istoric, născut pentru a legitima modelul statului centralizat împotriva unor ameninţări externe şi contestări interne".

Postări populare (nu P.P.E. !):