06 martie 2014

Reafirmarea paranoiei globaliste care stă la baza UE



Merkel şi Barroso, la Berlin, despre "NOUA VIZIUNE PENTRU EUROPA". Comentariile mele în paranteze drepte, cu roşu:


“Ca organism politic, Europa trebuie să folosească pe deplin calităţile de soft power, nu doar pe continent, dar şi dincolo de graniţele sale, pentru a se bucura de respect ca partener internaţional, promovând un nou model global de societate bazată pe valori etice, estetice şi sustenabile, se arată în documentul citat. Pentru ca noul organism politic să prindă formă, Europa are nevoie de angajament colectiv puternic:
["societate a-statală", de vreme ce "organismul politic" nu este un stat; "Europa are nevoie" = ba clica care dirijează UE are nevoie !]

- Are nevoie de lideri politici curajoşi, imaginativi şi luminaţi, care vorbesc şi înţeleg limbajul Europei ca organism politic, animat şi energizat prin cultură.
[şi eu care credeam că mai înainte de toate liderii "curajoşi" ar avea nevoie de un MANDAT, fiecare de la naţiunea sa, pentru a lua decizii; "care înţeleg limbajul Europei ca organism politic" = tovarăşi care să fie "pe linie", fără multe comentarii]

- Europa are nevoie de artişti şi oameni de ştiinţă, educatori şi jurnalişti, istorici şi sociologi, întreprinzători şi funcţionari publici pregătiţi să treacă de starea de confort al autonomiei lor şi să îşi asume noi responsabilităţi spre un organism politic european.
[în traducere: are nevoie de propagandişti, de monopol mediatic şi informaţional, de cozi de topor care "îşi asumă responsabilităţi" în dauna statului pentru care au depus jurământ, şi de sponsori]

- În final, Europa are nevoie de cetăţeni care să îşi ridice vocile şi să ia parte la spaţiul public European al dezbaterilor, împărtăşind poveştile şi preocupările lor. Aceste viziuni vor spune povestea a ce înseamnă a fi European în secolul 21.
[adică, "idioţi utili" şi figuranţi care recită poezia dinainte-nvăţată; "în final" - involuntar, se vede "cât de prioritar" este cetăţeanul pentru "noua viziune"]

Ca artişti, intelectuali şi oameni de ştiinţă, este misiunea noastră să oferim o viziune asupra perspectivei noastre că suntem încrezători că va stimula dezbaterea viitorului Europei. Renaşterea şi cosmopolitismul sunt două idealuri culturale pe care le considerăm vitale ca parte a Europei de astăzi şi de mâine.”
[deci, "idealul" constă în dizolvarea identităţilor naţionale, prin subminare culturală şi identitară; "perspectivei noastre": aici, probabil, este un moment de sinceritate - da, A VOASTRĂ !] 


http://ec.europa.eu/debate-future-europe/new-narrative/pdf/declaration_en.pdf


http://ec.europa.eu/debate-future-europe/new-narrative/index_ro.htm

Citate din gândirea profundă a europeiştilor RO

Lucian Boia, 2002: "Problema noastră este că avem o mitologie istorică defazată în raport cu mitologia europeană. Se construiește o întreagă mitologie istorică europeană. Ieșim încetul cu încetul din faza națiunilor. Intrăm în faza construcției europene. Se poate vorbi, de pe acum, cum construcțiile istorice și discursurile istorice se adaptează la ceea ce se dorește să fie Europa. Asistăm la un dublu joc. Pe de o parte, sigur e integrarea europeană, față de care ne arătăm și suntem într-un fel atașați. Pe de altă parte, însă, auzim un discurs naționalist de toată frumusețea în materie de istorie, care nu se lipește de proiectul nostru de integrare europeană. Ăsta este dublul discurs. Astfel, un istoric foarte oficial cum este profesorul Scurtu scria, în ziarul Adevărul, că istoria românilor trebuie să revină la ceea ce este ea cu adevărat, să aibă patru piloni: vechimea, unitatea, continuitatea și independența. Poate că acestea sunt, nu spun că nu, dar sunt exact cei invocați în anii lui Ceaușescu. Ceea ce am constatat totuși în aceasta înșiruire este că lipsește orice referire la Europa. Toate sunt mituri naționale. Independența este iarăși un mit al sec. al XIX-lea. În Evul Mediu nu exista conceptul de independență, iar astăzi, mă întreb, de ce trebuie insistat chiar atât de tare pe independență când independența este ceva ce, încetul cu încetul, se pierde și nu numai în cazul românilor. Și Germania și Franta își pierd independența, nu mai au nici măcar monedă națională. Dacă facem construcția europeană, nu cred că mitologia independenței este prima care trebuie pusă înainte. Construcția europeană e inevitabilă, sigur, păstrându-ne ceea ce avem de păstrat, trăsăturile noastre naționale și atâtea alte lucruri. În contextul european nu se mai poate vorbi de o independență în sensul național, în sensul forte al termenului care corespunde epocii națiunilor, epocii statelor naționale".

Postări populare (nu P.P.E. !):