06 martie 2014

Reţeta de "borş" ucrainean



ZIUAnews :

Când un conflict rezonant este potenţat mediatic de doi foşti sportivi cu creierii făcuţi varză de pumnii încasaţi, în speţă Nikolai Valuev şi Vitali Volodimirovici Kliciko, diplomaţia tace. În caz de răzmeriţă, figuri ca cele menţionate dovedesc o întreagă galerie de aşi ai medierii, eforturi specializate fiind irosite pe un câmp în care liberul arbitru este la el acasă !

Război, mai vocal decât există, nu o să fie, pentru că tot ceea ce se întâmplă nu înseamnă decât şlefuirea strategiilor câtorva puternici ai lumii. Muşchii se încordează atunci când nu le "iese" ceva din aranjamentele subterane, teoria populară cu "arătatul pisicii" fiind consacrată în diplomaţia subţire.
Secretarul general al NATO, Anders Fogh Rasmussen, avertizează partenerul NATO-Rusia că şi Ucraina este un partener, în rest, bla, bla, bla... Mai toţi sunt responsabili cu agitaţia, nimeni nu pune umărul la rezolvat, public, problema Crimeei. Şi asta pentru că nu se face! Totul va dura o vreme, până când, în zâmbete false, vor da semnalul detensionării crizei construite pentru a fi condiţie. Garant rămâne "agentul blond", Iulia Timoşenko!

Trăim într-o eră în care trecerea de la socialism la capitalism se face, după "radio Erevan", cu ajutorul agenţiilor de turism! La fel ca şi în România lui '89, unde nimeni nu a fost implicat şi nimic nu miroase a spionaj-trădare! Mă aştept, din zi în zi, ca vreo agenţie consacrată să ne anunţe accesul în Schengen dovedindu-ne că UE este o construcţie de vacanţă, departe de fosta-actuală politică intervenţionistă prusacă sau de oglinda ei gaullistă.

Pentru noi orizontul este foarte apropiat şi meşteşugit de oricine, în afară contribuţiei interne. Banda politicienilor vânduţi ne-a lăsat ţara fără avere, în acelaşi timp fiind înlăturate şi funcţiile de apărare ale statului. Suntem încă vocali datorită interesului unor multinaţionale recunoscute ca agenţi distrugători ai economiilor emergente caracterizate de "traiectoria de croazieră" în care se găsesc, între sustenabilitatea internă şi amortizarea şocurilor externe. Deci tot turism!

Ne ducem încet spre ţarcul virtual în care vătafii ne vor interzice, în cascadă, tot ceea ce, având, am desconsiderat. Indiferent de efort, mulţimile nu pot fi orânduite spre cunoaştere, atâta timp cât jucăriile lucitoare sunt manevrate şi oferite, la discreţie, de slujitori aleşi ai stăpânirii actuale şi viitoare.

Sărmanii ucraineni nu au cum să ştie ceea ce românii nu au înţeles, nici după douăzeci şi patru de ani. În ceea ce ne priveşte, suntem, totuşi, pe o altă treaptă a scării care duce spre "marea ordine", însă şi noi şi ei avem destinul trăirii în nesiguranţă la hotarul determinat istoric, în principal, de religie. Îngrijorător este că, în ciuda "iubirii" pătimaş declarate de UE, rămânem în zona cutremurelor, pe marginea "faliilor" reprezentate de imperiile vecine.
 
Similitudinea "chestiunii" ucrainene cu cea a României din '89, când tot răul din lume se adunase între graniţele noastre şi acuzele de genocid curgeau cu nemiluita, nu poate fi contrazisă. Transilvania noastră n-a fost să fie Crimeea lor, dar ungurii sapă cu sârg şi continuu la planul trunchierii vetrei noastre.

Cât timp am avut şi noi forţe de apărare intacte, scandalul şi incertitudinea relaţiei cu tot felul de licurici s-au menţinut calde. Acum, când nu mai avem nici armata, totul se arată a fi rece, spre îngheţ!

Niciun comentariu :


Citate din gândirea profundă a europeiştilor RO

Lucian Boia, 2002: "Problema noastră este că avem o mitologie istorică defazată în raport cu mitologia europeană. Se construiește o întreagă mitologie istorică europeană. Ieșim încetul cu încetul din faza națiunilor. Intrăm în faza construcției europene. Se poate vorbi, de pe acum, cum construcțiile istorice și discursurile istorice se adaptează la ceea ce se dorește să fie Europa. Asistăm la un dublu joc. Pe de o parte, sigur e integrarea europeană, față de care ne arătăm și suntem într-un fel atașați. Pe de altă parte, însă, auzim un discurs naționalist de toată frumusețea în materie de istorie, care nu se lipește de proiectul nostru de integrare europeană. Ăsta este dublul discurs. Astfel, un istoric foarte oficial cum este profesorul Scurtu scria, în ziarul Adevărul, că istoria românilor trebuie să revină la ceea ce este ea cu adevărat, să aibă patru piloni: vechimea, unitatea, continuitatea și independența. Poate că acestea sunt, nu spun că nu, dar sunt exact cei invocați în anii lui Ceaușescu. Ceea ce am constatat totuși în aceasta înșiruire este că lipsește orice referire la Europa. Toate sunt mituri naționale. Independența este iarăși un mit al sec. al XIX-lea. În Evul Mediu nu exista conceptul de independență, iar astăzi, mă întreb, de ce trebuie insistat chiar atât de tare pe independență când independența este ceva ce, încetul cu încetul, se pierde și nu numai în cazul românilor. Și Germania și Franta își pierd independența, nu mai au nici măcar monedă națională. Dacă facem construcția europeană, nu cred că mitologia independenței este prima care trebuie pusă înainte. Construcția europeană e inevitabilă, sigur, păstrându-ne ceea ce avem de păstrat, trăsăturile noastre naționale și atâtea alte lucruri. În contextul european nu se mai poate vorbi de o independență în sensul național, în sensul forte al termenului care corespunde epocii națiunilor, epocii statelor naționale".

Postări populare (nu P.P.E. !):