06 martie 2014

Reţeta de "borş" ucrainean



ZIUAnews :

Când un conflict rezonant este potenţat mediatic de doi foşti sportivi cu creierii făcuţi varză de pumnii încasaţi, în speţă Nikolai Valuev şi Vitali Volodimirovici Kliciko, diplomaţia tace. În caz de răzmeriţă, figuri ca cele menţionate dovedesc o întreagă galerie de aşi ai medierii, eforturi specializate fiind irosite pe un câmp în care liberul arbitru este la el acasă !

Război, mai vocal decât există, nu o să fie, pentru că tot ceea ce se întâmplă nu înseamnă decât şlefuirea strategiilor câtorva puternici ai lumii. Muşchii se încordează atunci când nu le "iese" ceva din aranjamentele subterane, teoria populară cu "arătatul pisicii" fiind consacrată în diplomaţia subţire.
Secretarul general al NATO, Anders Fogh Rasmussen, avertizează partenerul NATO-Rusia că şi Ucraina este un partener, în rest, bla, bla, bla... Mai toţi sunt responsabili cu agitaţia, nimeni nu pune umărul la rezolvat, public, problema Crimeei. Şi asta pentru că nu se face! Totul va dura o vreme, până când, în zâmbete false, vor da semnalul detensionării crizei construite pentru a fi condiţie. Garant rămâne "agentul blond", Iulia Timoşenko!

Trăim într-o eră în care trecerea de la socialism la capitalism se face, după "radio Erevan", cu ajutorul agenţiilor de turism! La fel ca şi în România lui '89, unde nimeni nu a fost implicat şi nimic nu miroase a spionaj-trădare! Mă aştept, din zi în zi, ca vreo agenţie consacrată să ne anunţe accesul în Schengen dovedindu-ne că UE este o construcţie de vacanţă, departe de fosta-actuală politică intervenţionistă prusacă sau de oglinda ei gaullistă.

Pentru noi orizontul este foarte apropiat şi meşteşugit de oricine, în afară contribuţiei interne. Banda politicienilor vânduţi ne-a lăsat ţara fără avere, în acelaşi timp fiind înlăturate şi funcţiile de apărare ale statului. Suntem încă vocali datorită interesului unor multinaţionale recunoscute ca agenţi distrugători ai economiilor emergente caracterizate de "traiectoria de croazieră" în care se găsesc, între sustenabilitatea internă şi amortizarea şocurilor externe. Deci tot turism!

Ne ducem încet spre ţarcul virtual în care vătafii ne vor interzice, în cascadă, tot ceea ce, având, am desconsiderat. Indiferent de efort, mulţimile nu pot fi orânduite spre cunoaştere, atâta timp cât jucăriile lucitoare sunt manevrate şi oferite, la discreţie, de slujitori aleşi ai stăpânirii actuale şi viitoare.

Sărmanii ucraineni nu au cum să ştie ceea ce românii nu au înţeles, nici după douăzeci şi patru de ani. În ceea ce ne priveşte, suntem, totuşi, pe o altă treaptă a scării care duce spre "marea ordine", însă şi noi şi ei avem destinul trăirii în nesiguranţă la hotarul determinat istoric, în principal, de religie. Îngrijorător este că, în ciuda "iubirii" pătimaş declarate de UE, rămânem în zona cutremurelor, pe marginea "faliilor" reprezentate de imperiile vecine.
 
Similitudinea "chestiunii" ucrainene cu cea a României din '89, când tot răul din lume se adunase între graniţele noastre şi acuzele de genocid curgeau cu nemiluita, nu poate fi contrazisă. Transilvania noastră n-a fost să fie Crimeea lor, dar ungurii sapă cu sârg şi continuu la planul trunchierii vetrei noastre.

Cât timp am avut şi noi forţe de apărare intacte, scandalul şi incertitudinea relaţiei cu tot felul de licurici s-au menţinut calde. Acum, când nu mai avem nici armata, totul se arată a fi rece, spre îngheţ!

Niciun comentariu :


Citate din gândirea profundă a europeiştilor RO

Mirel Axinte ("Bleen"), 2016: "A vorbi despre o Uniune a națiunilor e absurd atâta timp cât Uniunea în sine e o reacție împotriva națiunilor. Est-europenii au văzut aderarea la UE ca o ocazie pentru afirmarea națională, după 50 de ani de bocanc rus. Sunt națiuni tinere și întârziate, nedezvoltate, care nu și-au dus copilăria național-acneică până la capăt. De națiuni nu mai poate fi vorba în UE. Națiunea e un onanism sinucigaș și păgubos. Fuse și se duse. Da, noi, esticii, suntem neterminați național dar asta e, timpul nu stă în loc pentru noi. Nu ne-am exersat suficient statalitatea și națiunea dar nu ne mai putem întoarce în secolul XIX.
Singura șansă a UE e transformarea în federaţie.
E nevoie de federație din două motive:
1) Guvernările statelor, indiferent de ce grupări s-ar afla la putere, nu pot influența sau bloca politicile federale. Indiferent ce țăcăniți ajung la putere în unele state componente, UE și politicile federale nu sunt afectate.
2) Statele membre nu pot părăsi uniunea și nu se pot juca de-a șantajul.
Cum se vor împăca etniile, națiunile, într-o astfel de construcție federativă?
Cum se vor aglutina?
Imigrația din afara Europei și migrația în interiorul Europei. Ăsta e răspunsul. Marile centre urbane nu mai au identitate națională și acest trend se va extinde. Dinamica socială și economicătransformă identitatea națională în identitate europeană."


Mirel Axinte ("Bleen"), 2017: "Orice acțiune de subminare a suveranității naționale pentru occidentalizarea României e o acțiune benefică. Obiectivul final și idealul nostru ar trebui să fie topirea statalității românești într-un stat (federal/confederal) european-occidental. De fapt, nu ar trebui să fie, chiar ăsta e."

Postări populare (nu P.P.E. !):