Dez-ocuparea: Întrebările pe care trebuie să ni le punem

08 martie 2014

Întrebările pe care trebuie să ni le punem

1. Ianukovici a acţionat permanent la indicaţiile/ordinele lui Putin ?

2. Vroia sau nu să finalizeze semnarea acordurilor cu UE ?

3. Dacă nu, de ce le-a început ? La ordinele cui ?

4. Dacă da, de ce s-a retras din negocierile cu UE ? La ordinele cui ?

5. De ce Putin nu a reacţionat când încă mai putea bloca Europuciul cu costuri minime ?

6. Cine-l controlează pe Putin ?

7 comentarii :

Anonim spunea...: .
.
.
7. Cine a hotarit ca, de cca. 20 de ani, capitalurile si industriile americane(dar si din alte tari occidenttale) sa migreze in China?
8. Cum se vor rezulta problemele sociale de mare amploare si nocivitate generate in SUA de fenomenul amintit la pct. 7 ?; 3/09/2014
Riddick spunea...: Bune întrebări. S-ar mai putea adăuga şi "de ce capitaliştii au finanţat şi industrializat URSS-ul în anii 1920-1940 ?", iar o parte din răspunsuri se pot găsi aici: http://riddickro.blogspot.ro/2014/02/alianta-comunisto-capitalista-i.html; 3/09/2014
Crystal Clear spunea...: Am urmarit azi un reportaj despre shadow banking in China. Este MAFIE inimaginabila; 3/09/2014
Riddick spunea...: "În anii 1920-1940" - şi după aceea.

China cică-i un experiment, cum să fie guvernarea NWO.; 3/09/2014
Crystal Clear spunea...: Cică economia Chinei nu este echilibrată ...şi nesigură.Asa se vede azi..; 3/09/2014
Riddick spunea...: În cercurile mai bine informate se vorbeşte despre un crash iminent al Chinei în vreo trei ani.; 3/09/2014
Crystal Clear spunea...: Exact ăsta era tonul reportajului...
care s-a terminat spunând că orice afacere care are un boom, şfarşeste cu un crash..
Dădea exemple pornind de la tulip mania http://en.wikipedia.org/wiki/Tulip_mania
şi mai aproape boomul imobiliar etc, etc; 3/09/2014

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii ( Atom )

Andrei Cornea, 2011: "Dacă statele rămân suverane, ele vor continua să facă ceea ce cred şi ceea ce consideră că le este de folos, în pofida intereselor comune. Rezultă că trebuie mers înainte – mai repede sau mai încet – spre un sistem federal sau măcar confederal, cu un guvern central dotat cu puteri mari în domeniul economiei, apărării şi externelor, cu un parlament bicameral după modelul american şi cu guverne ale statelor responsabile numai pentru afacerile interne, justiţie, educaţie, cultură, eventual sănătate şi muncă. Căci atunci când vorbim despre pierderea suveranităţii naţionale, despre cine anume vorbim în fapt ca fiind „perdanţii“? Despre plătitorii obişnuiţi de impozite, cu rate la bănci, cu salarii ameninţate ba de tăieri, ba de inflaţie? Despre pensionarii cu pensiile în pericol? Despre beneficiarii sistemelor de asigurări ce acumulează datorii peste datorii? Despre şomeri? Nu, ci vorbim despre elitele politice europene din cele 27 de state. Ele sunt acelea care şi-ar pierde suveranitatea – mai ales aceea de a cheltui nestăvilit şi de a face promisiuni imposibil de ţinut. Vor trebui să se consoleze mulţi parlamentari naţionali cu un rol mai modest (dar deloc neglijabil). Dintre miniştrii şi funcţionarii guvernamentali, unii, precum cei de la externe sau de la armată, vor trebui să dispară pur şi simplu."