22 februarie 2014

Václav Klaus: "Occidentul, cu o mare iresponsabilitate, hrăneşte ambițiile și iluziile radicalilor din vestul Ucrainei"



Traducerea unui punct de vedere al Institutului Václav Klaus (IVK) despre situația din Ucraina.


IVK, Comentariul politic nr.19 - situația din Ucraina

1. Ucraina este în forma sa actuală, în mare parte, ceva artificial, devenind un stat independent ca urmare a prăbușirii Uniunii Sovietice, cu două decenii în urmă.

2. Pe de o parte, există în zona de vest a țării teritorii care nu au fost parte a Imperiului Rus (regiunea Transcarpatia, Galiţia și altele), și care au fost alipite la Rusia abia după cel de-al doilea război mondial, un teritoriu al luptei pentru independența Ucrainei (de asemenea, şi de partea naziștilor), iar pe de altă parte, de prin secolul al XVIII-lea, o regiune pur rusească (Crimeea, Odessa, estul țării), pentru care independența Ucrainei a însemnat ruperea de trunchiul național originar.

3. Un anumit caracter artificial al acestui stat și percepţiile diferite ale locuitorilor săi în privinţa orientării sale viitoare au paralizat de la bun început viața politică. Era foarte vizibil chiar şi de la Praga. Alt factor a fost transformarea nereuşită a ţării, moștenirea grea a comunismului și haosul economic și politic din ultimii douăzeci de ani.
 
4. Ucraina este o țară care nu a putut rămâne neinfluenţată din punct de vedere economic de spațiul post-sovietic, și în mai multe privinţe este dependentă de Rusia. Acest lucru este firesc, și nu există nicio modalitate simplă de a schimba această stare de fapt.

5. Pentru Rusia, Ucraina este mai mult decât cel mai apropiat stat străin, mai mult decât, de exemplu, Estonia, Tadjikistanul și Azerbaidjanul. Acesta este leagănul istoric al statalității și culturii sale, casa a zeci de milioane de ruși.

6. În această situație, ideea unora din Europa, şi se pare că a unor reprezentanți de frunte ai UE, a reprezentanților de astăzi din Republica Cehă, și mai ales a activiștilor politici, că ne-am putea permite un conflict care să determine orientarea Ucrainei, și să conducem lupta pentru direcția către vest sau către est, ignoră realitatea. Duce această ţară către un conflict de nerezolvat, care se poate termina doar printr-o tragedie.

7. Păstrarea Ucrainei în situația geopolitică existentă, obiectivă, ca stat independent și în același timp funcțional și prosper, necesită, pe termen lung
, multă reținere și abilități diplomatice
, atât din partea politicienilor săi cât și a partenerilor străini. Însă la toate părţile, din păcate, observăm contrariul.

8. Occidentul, cu o mare iresponsabilitate, hrăneşte ambițiile și iluziile radicalilor din vestul Ucrainei, că ar exista într-adevăr o alegere între est și vest, iar UE și SUA ar fi în stare nu numai să sprijine întreaga Ucraină pe drumul spre vest, dar, de asemenea, şi să o susţină pe termen lung. Un astfel de interes clar și puternic din partea Vestului, și o dorință de a se sacrifica pentru ei şi a-i duce spre vest lipsesc, de fapt. Vestul a ajutat la pornirea crizei, căreia, de fapt, nu vrea să-i suporte și consecințele.

9. A-i da Ucrainei o direcţie, înspre Est sau înspre Vest, înseamnă a o rupe. Din nefericire, tocmai aşa ceva pare să se întâmple acum.

10. De asemenea, se pare că o majoritate a celor implicaţi au început să-şi dea seama. Întrebarea este dacă nu este deja prea târziu. Iluzie este mai ales ideea că această problemă poate fi rezolvată prin alte alegeri.

Václav Klaus, Jiří Weigl, 21 februarie 2014

 *    *    *

Un comentariu :

Riddick spunea...

Versiunea în limba engleză:

The Václav Klaus Institute's public statement on the situation in the Ukraine

http://www.klaus.cz/clanky/3528


Citate din gândirea profundă a europeiştilor RO

Mirel Axinte ("Bleen"), 2016: "A vorbi despre o Uniune a națiunilor e absurd atâta timp cât Uniunea în sine e o reacție împotriva națiunilor. Est-europenii au văzut aderarea la UE ca o ocazie pentru afirmarea națională, după 50 de ani de bocanc rus. Sunt națiuni tinere și întârziate, nedezvoltate, care nu și-au dus copilăria național-acneică până la capăt. De națiuni nu mai poate fi vorba în UE. Națiunea e un onanism sinucigaș și păgubos. Fuse și se duse. Da, noi, esticii, suntem neterminați național dar asta e, timpul nu stă în loc pentru noi. Nu ne-am exersat suficient statalitatea și națiunea dar nu ne mai putem întoarce în secolul XIX.
Singura șansă a UE e transformarea în federaţie.
E nevoie de federație din două motive:
1) Guvernările statelor, indiferent de ce grupări s-ar afla la putere, nu pot influența sau bloca politicile federale. Indiferent ce țăcăniți ajung la putere în unele state componente, UE și politicile federale nu sunt afectate.
2) Statele membre nu pot părăsi uniunea și nu se pot juca de-a șantajul.
Cum se vor împăca etniile, națiunile, într-o astfel de construcție federativă?
Cum se vor aglutina?
Imigrația din afara Europei și migrația în interiorul Europei. Ăsta e răspunsul. Marile centre urbane nu mai au identitate națională și acest trend se va extinde. Dinamica socială și economicătransformă identitatea națională în identitate europeană."


Mirel Axinte ("Bleen"), 2017: "Orice acțiune de subminare a suveranității naționale pentru occidentalizarea României e o acțiune benefică. Obiectivul final și idealul nostru ar trebui să fie topirea statalității românești într-un stat (federal/confederal) european-occidental. De fapt, nu ar trebui să fie, chiar ăsta e."

Postări populare (nu P.P.E. !):