22 februarie 2014

Václav Klaus: "Occidentul, cu o mare iresponsabilitate, hrăneşte ambițiile și iluziile radicalilor din vestul Ucrainei"



Traducerea unui punct de vedere al Institutului Václav Klaus (IVK) despre situația din Ucraina.


IVK, Comentariul politic nr.19 - situația din Ucraina

1. Ucraina este în forma sa actuală, în mare parte, ceva artificial, devenind un stat independent ca urmare a prăbușirii Uniunii Sovietice, cu două decenii în urmă.

2. Pe de o parte, există în zona de vest a țării teritorii care nu au fost parte a Imperiului Rus (regiunea Transcarpatia, Galiţia și altele), și care au fost alipite la Rusia abia după cel de-al doilea război mondial, un teritoriu al luptei pentru independența Ucrainei (de asemenea, şi de partea naziștilor), iar pe de altă parte, de prin secolul al XVIII-lea, o regiune pur rusească (Crimeea, Odessa, estul țării), pentru care independența Ucrainei a însemnat ruperea de trunchiul național originar.

3. Un anumit caracter artificial al acestui stat și percepţiile diferite ale locuitorilor săi în privinţa orientării sale viitoare au paralizat de la bun început viața politică. Era foarte vizibil chiar şi de la Praga. Alt factor a fost transformarea nereuşită a ţării, moștenirea grea a comunismului și haosul economic și politic din ultimii douăzeci de ani.
 
4. Ucraina este o țară care nu a putut rămâne neinfluenţată din punct de vedere economic de spațiul post-sovietic, și în mai multe privinţe este dependentă de Rusia. Acest lucru este firesc, și nu există nicio modalitate simplă de a schimba această stare de fapt.

5. Pentru Rusia, Ucraina este mai mult decât cel mai apropiat stat străin, mai mult decât, de exemplu, Estonia, Tadjikistanul și Azerbaidjanul. Acesta este leagănul istoric al statalității și culturii sale, casa a zeci de milioane de ruși.

6. În această situație, ideea unora din Europa, şi se pare că a unor reprezentanți de frunte ai UE, a reprezentanților de astăzi din Republica Cehă, și mai ales a activiștilor politici, că ne-am putea permite un conflict care să determine orientarea Ucrainei, și să conducem lupta pentru direcția către vest sau către est, ignoră realitatea. Duce această ţară către un conflict de nerezolvat, care se poate termina doar printr-o tragedie.

7. Păstrarea Ucrainei în situația geopolitică existentă, obiectivă, ca stat independent și în același timp funcțional și prosper, necesită, pe termen lung
, multă reținere și abilități diplomatice
, atât din partea politicienilor săi cât și a partenerilor străini. Însă la toate părţile, din păcate, observăm contrariul.

8. Occidentul, cu o mare iresponsabilitate, hrăneşte ambițiile și iluziile radicalilor din vestul Ucrainei, că ar exista într-adevăr o alegere între est și vest, iar UE și SUA ar fi în stare nu numai să sprijine întreaga Ucraină pe drumul spre vest, dar, de asemenea, şi să o susţină pe termen lung. Un astfel de interes clar și puternic din partea Vestului, și o dorință de a se sacrifica pentru ei şi a-i duce spre vest lipsesc, de fapt. Vestul a ajutat la pornirea crizei, căreia, de fapt, nu vrea să-i suporte și consecințele.

9. A-i da Ucrainei o direcţie, înspre Est sau înspre Vest, înseamnă a o rupe. Din nefericire, tocmai aşa ceva pare să se întâmple acum.

10. De asemenea, se pare că o majoritate a celor implicaţi au început să-şi dea seama. Întrebarea este dacă nu este deja prea târziu. Iluzie este mai ales ideea că această problemă poate fi rezolvată prin alte alegeri.

Václav Klaus, Jiří Weigl, 21 februarie 2014

 *    *    *

Un comentariu :

Riddick spunea...

Versiunea în limba engleză:

The Václav Klaus Institute's public statement on the situation in the Ukraine

http://www.klaus.cz/clanky/3528


Citate din gândirea profundă a europeiştilor RO

Lucian Boia, 2002: "Problema noastră este că avem o mitologie istorică defazată în raport cu mitologia europeană. Se construiește o întreagă mitologie istorică europeană. Ieșim încetul cu încetul din faza națiunilor. Intrăm în faza construcției europene. Se poate vorbi, de pe acum, cum construcțiile istorice și discursurile istorice se adaptează la ceea ce se dorește să fie Europa. Asistăm la un dublu joc. Pe de o parte, sigur e integrarea europeană, față de care ne arătăm și suntem într-un fel atașați. Pe de altă parte, însă, auzim un discurs naționalist de toată frumusețea în materie de istorie, care nu se lipește de proiectul nostru de integrare europeană. Ăsta este dublul discurs. Astfel, un istoric foarte oficial cum este profesorul Scurtu scria, în ziarul Adevărul, că istoria românilor trebuie să revină la ceea ce este ea cu adevărat, să aibă patru piloni: vechimea, unitatea, continuitatea și independența. Poate că acestea sunt, nu spun că nu, dar sunt exact cei invocați în anii lui Ceaușescu. Ceea ce am constatat totuși în aceasta înșiruire este că lipsește orice referire la Europa. Toate sunt mituri naționale. Independența este iarăși un mit al sec. al XIX-lea. În Evul Mediu nu exista conceptul de independență, iar astăzi, mă întreb, de ce trebuie insistat chiar atât de tare pe independență când independența este ceva ce, încetul cu încetul, se pierde și nu numai în cazul românilor. Și Germania și Franta își pierd independența, nu mai au nici măcar monedă națională. Dacă facem construcția europeană, nu cred că mitologia independenței este prima care trebuie pusă înainte. Construcția europeană e inevitabilă, sigur, păstrându-ne ceea ce avem de păstrat, trăsăturile noastre naționale și atâtea alte lucruri. În contextul european nu se mai poate vorbi de o independență în sensul național, în sensul forte al termenului care corespunde epocii națiunilor, epocii statelor naționale".

Postări populare (nu P.P.E. !):