11 decembrie 2013

România, un deceniu pierdut: 2009-2018


Tara asta e atat de bogata ca pot sa o mulga generatii intregi de politiceni, cel putin inca un mandat. Cand nu vor mai fi bani de salarii si pensii formula imprumutului extern sau intern va fi vesnic la indemana celor de la putere.

Organismele internationale stau pe munti de bani, gata oricand sa livreze o noua transa catre Romania. FMI si Banca Mondiala sunt pregatite sa ne indatoreze pana in gat. Au facut-o cu succes pana acum si nu se intrevede nicio schimbare in bine in urmatorii 4-5 ani. In lipsa unor reforme structurale serioase, tara s-a plafonat economic. Este macrostabilizata in neputinta!
Ziare.com:

Multi romani au avut pana in 2008 o viata frumoasa. Dictatura economica si-a aratat coltii din 2009. Suntem la mijlocul unei perioade economice dificile. Pentru cei care nu cred, expresia urmatoare se potriveste de minune: "aveti putintica rabdare, domnilor"!

Evaziunea fiscala, un colac de salvare?!

Citind despre bugetul tarii din 2014 m-a amuzat "entuziasmul" de care da dovada actualul guvern in colectarea taxelor si impozitelor de la populatie. Din ce in ce mai putini bani! Am mai zis-o si o repet: fara o evaziune fiscala lasata deliberat la indemana cetatenilor si a micilor antreprenori, orice guvern, indiferent de coloratura politica, ar zbura din Piata Victoriei in maximum 2-3 luni. Principiul e simplu: fura ei, dar ne lasa si pe noi sa furam! Actualul guvern este "intelept". Isi cunoaste interesul intr-un nou an electoral.

Ori faci politica, ori nu existi

Dupa revolutia din 1989, romanii s-au focusat pe trei mari sporturi nationale: politica, distractiile si... evaziunea fiscala. Asa functioneaza economia Romaniei la nivel micro: politruci in toate afacerile statului, mult chef in popor de petrecut cu prietenii si cat mai putine bonuri fiscale. Nu prea inteleg cum nu e nimeni in stare sa-l convinga pe primul ministru ca orice bir suplimentar mareste automat evaziunea fiscala. Jocul asta, "care pe care", nu va inceta decat atunci cand statul va fi corect cu propriii cetateani. Politica a daramat principiile de baza ale unei economii sanatoase.

La vremuri noi, tot noi

Statul socialist, reprezentat de partidul-stat PSD, are ganduri mari. Cel mai important este sa mai ramana la putere inca un mandat. Lucru perfect posibil, avand in vedere gluma de opozitie din acest moment. Asa ca, gasca de la guvernare are toate motivele sa desavarseasca ceea ce si-a propus.

Prin noi reglementari strict impotriva celor care mai produc ceva plusvaloare in economie, in mod special asupra antreprenorilor corecti, guvernul actual va pune in practica ceea ce stie: sa ia bani de la cei care misca economia reala sau macar o tin pe linia de plutire si sa dea la cei saraci (puteti citi... "de la cei care nu fac nimic si stau cu mana permanent intinsa - eternii asistati sociali").

Cine voteaza conteaza

Restul poporului e neglijabil. Drama acestei tari sta in faptul ca cei care se descurca fara stat, prin solutii individuale, sunt exact aceia care nu merg la vot. Ei sunt scarbiti de politicieni, haituiti de probleme cu credite si dari la stat, dar nu pot fi cumparati sa voteze in niciun fel.

Aceasta categorie de populatie a devenit din ce in ce mai mare, peste 20%, fiind formata in principiu din romanii care nu prea au tangenta cu statul si nici nu vor sa se implice in rezolvarea problemelor generale ale comunitatii. S-au obisnuit sa nu deranjeze pe nimeni, fiind resemnati cu o atitudine pasiva, ca si cum nimic bun nu s-ar mai putea schimba in aceasta tara. Din pacate, evolutia si modernizarea Romaniei sta in puterea lor.

Statisticile nu tin de foame

Exista trei mari categorii de minciuni: cele religioase, cele sentimentale si statisticile oferite de stat. "Oficial, ne merge bine" ramane un refren frumos! Neoficial, economia reala, cu extrem de mici exceptii, scartaie. Firmele care au supravietuit crizei sunt cocosate de datorii (la stat si banci), mimimum 80% din populatia Romaniei traieste de la luna la luna.

Creditele sunt printre cele mai scumpe din Europa, consumul a scazut, dar statisticile guvernamentale arata ca tara merge mai bine. Cum vine asta, numai politicienii pot sa demonstreze! Singura certitudine este ca ei traiesc mai bine, sunt mai multi si nu pierd timpul degeaba. Ciolanul e mare, banii publici trebuie cheltuiti si, se pare ca, merita tot efortul sa stai la coada pentru o functie de partid sau de stat!

Romania va supravietui oricum

Tara asta e atat de bogata ca pot sa o mulga generatii intregi de politiceni, cel putin inca un mandat. Cand nu vor mai fi bani de salarii si pensii formula imprumutului extern sau intern va fi vesnic la indemana celor de la putere.

Organismele internationale stau pe munti de bani, gata oricand sa livreze o noua transa catre Romania. FMI si Banca Mondiala sunt pregatite sa ne indatoreze pana in gat. Au facut-o cu succes pana acum si nu se intrevede nicio schimbare in bine in urmatorii 4-5 ani. In lipsa unor reforme structurale serioase, tara s-a plafonat economic. Este macrostabilizata in neputinta!

Nu am invatat nimic din criza!

Traim din ce avem, fara sa facem ceva deosebit ca sa traim mai bine. Calitatea muncii nu s-a schimbat in bine in ultimii 5 ani. Eficienta in munca nu a crescut in aceeasi perioada. Cine s-a zbatut pana in 2008 sa faca o afacere privata, poate a avut sansa sa prinda ultimul tren. Nu vorbesc aici de exceptii. Cine vrea sa faca acum o afacere are sanse din ce in ce mai mici sa reuseasca. Drumul economic al Romaniei a fost batatorit deja de cei care au stiut sa profite de o conjunctura favorabila. Extrem de putine firme noi mai spera sa dea lovitura in afaceri.

Cu asa clasa politica, mediul privat a fost decimat, populatia supusa torturii economice intr-o continua tranzitie. Si greul de-abia incepe. Pentru mine, ca antreprenor 100%, care nu a luat un leu de la stat si a platit toata viata taxele si impozitele impuse de legi, Romania se afla astazi la mijlocul unui deceniu pierdut

Un comentariu :

Riddick spunea...

Îmi amintesc ce scria Ilie Şerbănescu prin anii '90: "Cu un miliard de dolari împrumutat şi băgat în consum neproductiv prin alocări dirijate spre anumite categorii sociale, se poate asigura liniştea socială în România, decontul venind mult după momentul alegerilor".

Rămâne valabil, chiar dacă acum ar trebui mai multe miliarde pentru aşa ceva.


Citate din gândirea profundă a europeiştilor RO

Adrian Cioroianu, 2009 ("Şi totuşi, Europa unită există – deşi nu toţi europenii votează"): Într-o Uniune Europeană ce întârzie să-şi legifereze unitatea (din moment ce Tratatul de la Lisabona nu este ratificat de toate statele membre), într-o Uniune care nu are încă o politică externă comună şi nici o politică de securitate energetică (vezi diferenţele mari dintre state comunitare precum Italia, Germania, România sau Lituania în privinţa relaţiilor lor cu Rusia, de exemplu), într-o Uniune al cărui „euro-parlament” de la Bruxelles & Strasbourg nu prea se ştie cu ce se ocupă, lipsa unui entuziasm comunitar nu poate surprinde. În anul 2007, cu ocazia unei vizite a lui H.G. Pöttering (preşedintele Parlamentului European) în România, în numele MAE român am organizat un prânz în onoarea oaspetelui – la care au fost invitaţi mulţi dintre politicienii exponenţiali ai tuturor partidelor noastre parlamentare. Cu toţii i-am povestit dlui Pöttering cât de unanimă a fost dorinţa românilor de a adera la Uniune şi cât de mult ne-am bucurat, de la mic la mare. Zâmbind, acesta ne-a spus că nu e convins că această unanimitate ar trebui să ne entuziasmeze – cu atât mai mult cu cât nimeni nu poate garanta cât de reală era ea. Date fiind problemele ce or să apară în procesul de integrare, poate ar fi fost mai bine să ştiţi mai precis cine crede într-adevăr în Uniune şi cine nu – a spus, în rezumat, invitatul nostru. Şi cred că acest raţionament era corect. Poate o să-l înţelegem mai bine în următorii ani, în care e foarte posibil să apară şi la noi curente (politice sau intelectuale) care să pună problema în termeni mai tranşanţi: ce aduce Uniunea Europeană unui stat ca România? Beneficiile sunt mai mari decât constrângerile? Avantajele sunt superioare concesiilor? Personal, cred că răspunsul la astfel de întrebări este cert pozitiv. Dar nu exclud eventualitatea ca unii români să nu vadă lucrurile astfel – şi, mă tem, numărul lor va fi, în următorul deceniu, în creştere".

Postări populare (nu P.P.E. !):