08 septembrie 2013

Delirul entuziast (2)

 
În Programul de guvernare al Partidului Noua Republică se poate vedea utopia liberalizării totale a sectorului/sistemului energetic ("liberalizarea totală şi privatizarea completă"), şi acelaşi lucru în privinţa resurselor subsolului - "Susţinem proprietatea privată asupra resurselor subsolului" ("modificarea legislaţiei în sensul introducerii dreptului de proprietate privată asupra resurselor subsolului").

Revin cu o completare, observând o extindere a acestor lozinci şi asupra terenului agricol (fondului funciar) - "Caracatiţa guvernamentală sufocă piaţa funciară":

Ştim care este scopul acestui proiect de lege. Cum la începutul anului următor România trebuie să liberalizeze piaţa funciară şi pentru investitorii externi, guvernul a hotărât că “puţină” suprareglementare nu strică. Bineînţeles că totul se desfăşoară sub umbrela protecţiei cetăţenilor români, guvernul nu va lăsa ca hoardele de capitalişti de pretutindeni să atace siguranţa naţională.

Nu am învăţat după 23 de ani că dreptul la proprietate şi libertatea sunt căile care duc la prosperitatea fiecăruia dintre noi, iar cu adevărat dureros este că îngrădirea acestor drepturi se întâmplă cu acceptul sau la cererea multor investitori autohtoni din domeniul agricol. De ce? De frica unei pieţe libere unde concurenţa reală le-ar pune serioase probleme de supravieţuire.

Am mai spus şi cu altă ocazie că un astfel de proiect de lege se află în zona neconstituţionalităţii din punct de vedere legal. Problema reală nu este neapărat aceasta ci aceea a uşurinţei cu care acceptăm să renunţăm la libertăţile noastre. Caracatiţa guvernamentală actuală nu se va opri din încercarea de a ne pune în lesă pe fiecare dintre noi.
Articolul este scris de şeful filialei PNR din judeţul Neamţ, Ciprian Domnu, care e domn cu "principiile" (= cu propaganda), nu cu interesul naţional, şi al factorilor de producţie naţionali. Aşa cum sunt ei, acum, necompetitivi (s-a lucrat intens ca să ajungă aşa).

Se vede imediat că "Piaţa" ar trebui - conform autorului - să fie unicul scop şi reper al măsurilor de politică economică (în agricultură, în acest caz). Ea, Piaţa, având drept de viaţă şi de moarte asupra investitorilor autohtoni, "retrograzi" (n'aşa ?!).

Sunt curios, dacă va fi contestat la Curtea Constituţională proiectul de lege prin care USL introduce, de fapt, noi dificultăţi pentru persoanele fizice din România. Ne va lămuri CCR că nu putem plafona suprafaţa pe care investitorii străini vor să o deţină ca persoane fizice ? Străinii pot deţine şi cumpăra în continuare terenuri agricole, ca persoane juridice. România "trebuie" să liberalizeze piaţa terenurilor agricole de la 1 ianuarie 2014 (nicio persoană fizică nu mai are voie - conform proiectului de lege - să deţină peste o sută de hectare, iar în situaţia în care vrea o suprafaţă mai mare trebuie să înfiinţeze o societate comercială cu obiect de activitate agricultura).
"Nu intrăm în conflict cu legislaţia europeană că nu vorbim de reguli pentru persoanele fizice străine care vin să cumpere în România, ci vorbim de reguli pentru toate persoanele, fie că sunt români, maghiari sau austrieci. Stabilim un lucru care trebuia de mult stabilit în România."
Ungaria a găsit soluţia apărării patrimoniului funciar naţional, România face ce-i zice UE...

5 comentarii :

Riddick spunea...

Hă-hăăă ! Ha-hăăă ! Hă-hăăă !

Crystal Clear spunea...

Cred că avem acum unul dintre cei mai prolifici ani din agricultura., pe gratis...
Vor veni însă si anii când nu vom avea ce mânca.N-o să mai avem acces la recoltă. Cum e cu cafeaua prin America de Sud

Riddick spunea...

Recolta care ar fi realizată de "investitori", nu-i clar unde se va trimite, nu poţi conta pe ea.

Crystal Clear spunea...

Sigur

Riddick spunea...

Delirul entuziast: #1, #2, #3, #4, #5, #6, #7, #8, #9


Citate din gândirea profundă a europeiştilor RO

Andrei Cornea, 2011: "Dacă statele rămân suverane, ele vor continua să facă ceea ce cred şi ceea ce consideră că le este de folos, în pofida intereselor comune. Rezultă că trebuie mers înainte – mai repede sau mai încet – spre un sistem federal sau măcar confederal, cu un guvern central dotat cu puteri mari în domeniul economiei, apărării şi externelor, cu un parlament bicameral după modelul american şi cu guverne ale statelor responsabile numai pentru afacerile interne, justiţie, educaţie, cultură, eventual sănătate şi muncă. Căci atunci când vorbim despre pierderea suveranităţii naţionale, despre cine anume vorbim în fapt ca fiind „perdanţii“? Despre plătitorii obişnuiţi de impozite, cu rate la bănci, cu salarii ameninţate ba de tăieri, ba de inflaţie? Despre pensionarii cu pensiile în pericol? Despre beneficiarii sistemelor de asigurări ce acumulează datorii peste datorii? Despre şomeri? Nu, ci vorbim despre elitele politice europene din cele 27 de state. Ele sunt acelea care şi-ar pierde suveranitatea – mai ales aceea de a cheltui nestăvilit şi de a face promisiuni imposibil de ţinut. Vor trebui să se consoleze mulţi parlamentari naţionali cu un rol mai modest (dar deloc neglijabil). Dintre miniştrii şi funcţionarii guvernamentali, unii, precum cei de la externe sau de la armată, vor trebui să dispară pur şi simplu."

 

Postări populare: