Dacă înainte de intrarea în UE ni se flutura iluzia prosperităţii ce va să vină, acum (la "reformarea UE") suntem abordaţi cu iluzia imperială, cum că România "va fi parte" la luarea deciziilor, de va face parte din nucleul dur. Io o să cred cioaca asta când oi vedea salariul mediu RO la cel puţin 50% din media UE. Şi nu peste un cincinal!

© my angry rants

24 aprilie 2013

Între autocrație scăpată din mână și conspirație - Bruxelles-ul, adevărata putere



Cotidianul.ro :

Guvernele europene merg regulat la Bruxelles pentru a da raportul unui Kommandatur european care nu ezită să-i muştruluiască pe miniştri şi parlamentari. Statele nu mai sunt decât dominioane ale unei construcţii ce se numeşte UE. Ele au pierdut un război tăcut în faţa unui inamic invizibil, iar libertatea de acţiune a statelor nu este deloc mai mare decât în perioada trecutelor ocupaţii militare, pe care tot mai puţini europeni le-au trăit. Acesta este mesajul pe care îl va transmite telespectatorilor documentarul ’’Bruxelles, adevărata putere’’, ce va fi difuzat pe 30 aprilie de France 5, la 22.40, ora României.


Autorii, Christophe Deloire şi Christophe Dubois sunt autorii volumului ’’Circus Politicus’’, publicat în 2012, în care susţin că actuala Uniune Europeană este rezultatul unui complot internaţional pus la cale de CIA, Comisia Trilaterală şi Forumul Economic Internaţional de la Davos.

Potrivit avancronicilor publicate în presa franceză, nu este necesar să fii naţionalist pentru a rămâne stupefiat în faţa acestei anchete desfășurată în culisele instituţiilor UE şi auzind-o pe Viviane Reding, comisarul european pentru Justiţie, spunând pe un ton funebru: ’’Naţiunile trebuie să se supună Bruxelles-ului. Politicile interne nu mai există.’’

Documentarul descrie atmosfera din culisele Consiliului European condus de belgianul Herman Van Rompuy, acolo unde mâini delicate conectate la creiere pregătite la cele mai prestigioase şcoli europene lucrează zi şi noapte. Este vorba despre analişti financiari care au acces la toate conturile statelor membre, la fel precum ministerele de Finanţe naţionale. Ambiţia lor: ’’Să facem autorităţile să conştientizeze necesitatea de a dereglementa, de a reforma profund sistemul social’’, după cum spune un tânăr funcţionar francez.

Apoi, pe coridoarele Comisiei, este rândul să-l vedem pe comisarul pentru Comerţ, belgianul Karel de Gucht, declarând că ’’made în France nu mai există’’, că este o utopie a ministrului francez al Economiei. ’’Un produs fabricat exclusiv într-o ţară nu mai există’’, spune comisarul, adăugând că ’’Comisia este utilizată cu prea mare uşurinţă drept ţap ispăşitor. Dacă politicienii ar fi mai responsabili faţa de ceea ce fac sau nu fac, viaţa noastră ar fi mai uşoară’’, spune de Gucht.

Este o lume opacă, necunoscută, unde înalţii funcţionari şi tehnocraţi manevrează în culise pentru a decide asupra vieţii de zi cu zi a aproape 500 de milioane de oameni. O dată la patru luni, coloane impresionante de automobile invadează străzile Bruxelles-ului pentru a-i aduce pe cei 27 de şefi de state şi de guvern la un nou summit european. Armatele de jurnalişti se opresc însă intodeauna în faţa unor uşi închise, de unde, la orele dimineţii ies mereu lideri naţionali aparent mulţumiţi şi zâmbitori. Cine îi poate contrazice, când aproape nimeni în afară de funcţionarii acreditaţi să retranscrie textul dezbaterilor (niciodată oferit presei) nu are acces la aceste dezbateri?

Pentru a conduce Europa celor 500 de milioane de cetăţeni, Comisia se bazează pe circa 600 de funcţionari ai Direcţiei generale pentru afaceri economice şi financiare. Printre ei şi Salvatore Serravale, fost funcţionar al Ministerului francez de Finanţe, un mare susţinător al regulii de aur care limitează la 3% din PIB deficitul bugetar al statelor din zona euro. ’’Putem emite o atenţionare, iar dacă aceasta nu este respectată, preconiozăm sancţiuni care merg până la 0,2% din PIB. Pentru Franţa, această ar însemna cel puţin 4 miliarde de euro’’, spune cu satisfacţie funcţionarul francez.

Aceşti funcţionari, care au beneficiat de sistemul de învăţământ al ţărilor lor, sunt prezentaţi ca mici trădători, care trec de partea unei autorităţi apatride. ’’În lumea lor bună de la Bruxelles, tehnocraţii, departe de ţară şi de realităţile ei sociale, decid din spatele unui monitor cum trebuie să evolueze regimul de pensionare a angajaţilor sau cel al ajutoarelor de şomaj’’, se arată în documentar. “Pe o rază de câteva străzi, în ciuda a 23 de limbi diferite, locuitorii acestei planete vorbesc aceeaşi limbă, sunt uniţi de aceeaşi credinţă în Europa, de sentimentul de a aparţine unui popor de pionieri”, scriau autorii documentarului în cartea lor ’’Circus Politicus’’.

Miniştri şi lideri ai grupurilor parlamentare (socialiste în cazul documentarului) ajung în fața acestor funcţionari pentru a pleca mereu cu mâna goală şi muştruluiţi rău.

O parte a presei din Franţa critică însă acest documentar pentru inexactităţile şi ezitările sale, cea mai gravă fiind cea între Consiliul European şi Comisia Europeană ca sediu al autocraţiei de sorginte tehnocrată care s-a abătut peste naţiunile europene. Căci, scrie Liberation, Consiliul European este expresia acestui deficit democratic, iar el a fost înfiinţat chiar la cererea Franței, penru a încetini parcursul Comunităţilor Europene către o federaţie. Consiliul European a ajuns treptat să decidă totul, până în cele mai mici detalii, iar Comisia nu a devenit decât un secretariat al Consiliului, în special sub conducerea unor oameni de paie, precum Jose Manuel Barroso.

Consiliul European, dominat categoric de marile puteri economice, în fruntea cu Germania, este acum sediul puterii opace a Bruxelles-ului şi inițatorul unei ’’autocraţii postdemocratice’’, după cum a numit-o filozoful german Jurgen Habermas.

Apoi, documentarul uită să sublinieze importantă unor actori esenţiali în această ecuaţie nedemocratică de la Bruxelles, actori care ar trebui traşi la răspundere la fel de mult că şi mult mai vizibilii şefi de stat şi de guvern: miniştri şi reprezentanţii permanenţi. Pentru că 80% din deciziile europene sunt luate de COREPER(Consiliul Reprezentanţilor Permanenţi) şi nu mai ajung până la nivelul șefilor de stat şi de guvern şi nici măcar până la consiliile de miniştri ale UE.
 

Iar tratatele plasează deasupra tuturor un Parlament European golit de orice sens, pentru că el nu are drept de iniţiativă legislativă decât sub formă solicitărilor adresate Comisiei, care a devenit, din nou, un secretariat al Consiliului European. ’’Căutăm formule (...) Da, ne ascundem dezacordurile în spatele unor formule goale. Concluziile noastre sunt deseori artificiale’’, spune Martin Schulz, preşedintele Parlamentului European.

’’Suntem sub supraveghere, ne temem de mânia jupiteriană...’’, spune ministrul Francez al Industriei, Arnaud Montebourg.




5 comentarii :

Riddick spunea...

Pentru cei care se fac că nu înţeleg "cum de apare la mine un articol de la Cotidianul.ro" : nicio grijă, ştiu bine ce-i cu acest site, şi de ce publică acest tip de articole (ca să lipească votul naţionalist-eurosceptic la USL). Deocamdată, le-a ieşit. Deh, dacă media eurobăsistă nu iese din linia europropagandei, o fac alţii...

Riddick spunea...

European democracy: circus or reality?

by Yves Bertoncini, Secretary General of Notre Europe
and Valentin Kreilinger, trainee research assistant at Notre Europe

Summary of the panel discussion of the book Circus Politicus

http://www.notre-europe.eu/media/CircusPoliticus_NE_Avril2012_EN.pdf

Riddick spunea...


Planeta euro sapiens

Deloire&Dubois plonjează în inima birocraţiei europene, acest imens conglomerat la capătul căruia tronează, la cel de-al treisprezecelea etaj al imobilului din Berlaymont, sediul Comisiei Europene, José Manuel Barroso. În "Circus politicus", el şi colegii săi fac obiectul unui portret cu vitriol de care scapă doar Viviane Reding, vice-preşedintă a Comisiei şi însărcinată cu Justiţia, mai ales din cauză luării de poziţie împotriva Franţei în momentul în care Paris îi expulza în masă. Autorii îi consacră chiar un capitol întreg: “Totul merge bine, Doamnă Comisar!”.

http://www.presseurop.eu/ro/content/blog/1678861-planeta-euro-sapiens

Riddick spunea...

Deloire e de stânga, critică doar cu jumătate de gura. Blogul :

Christophe Deloire
Directeur général de Reporters sans frontières (RSF), auteur, éditeur, documentariste

http://christophedeloire.com/


Publică în ziarul socialist Libération, are întrevederi cu Arianna Huffington...

http://christophedeloire.com/2012/04/02/des-funambules-sur-la-corde-raide/

http://christophedeloire.com/2012/01/01/rdv-avec-arianna-huffington-a-new-york/

Riddick spunea...

Notre Europe e patronată de Jacques Delors, o persoană-cheie din echipa care a lansat euro şi a transformat CEE în UE.


Citate din gândirea profundă a europeiştilor RO

Corina Creţu, 2013: "În această perioadă de instabilitate economică pronunţată şi în faţa provocărilor demografice, care determină diminuarea populaţiei active şi creşterea ponderii beneficiarilor de pensii, migraţia forţei de muncă este parte a soluţiei pe care suntem datori să o susţinem la nivel mondial. Migraţia legală şi controlată poate aduce beneficii, deopotrivă, pentru ţara de origine şi pentru cea de destinaţie, de la reducerea sărăciei şi decalajelor la creşterea productivităţii."

Postări populare (nu P.P.E. !):