16 noiembrie 2012

PDUSL a calculat cât va fi apsorţia în următorul EUrocincinal, şi-i dă cu fracţie



Deocamdată, doar Marea Britanie se gândeşte serios să blocheze o creştere a bugetului UE.

România vrea să plătească o contribuţie anuală mai mare, "ca să absoarbă mai mult din ceva mai mare", acel "mai mult" putând prea bine să fie absorbit şi dintr-un buget la fel ca cel actual. Ba poate chiar şi dintr-unul mai mic !

Mărirea contribuţiei anuale este inevitabilă, dacă va creşte bugetul. Deci: al cui joc îl face PDUSL când vrea mărirea bugetului UE ?

Barroso şi Schulz instigă guvernele statelor membre UE la rebeliune împotriva naţiunilor:
"Sper că la Consiliul European şefii de guvern nu vor lua în considerare doar ceea ce, într-un sens limitat, definesc ca interes naţional şi că vor fi capabili să gândească european şi să înţeleagă cât de important este un compromis asupra bugetului multianual al Uniunii Europene."  
CE are tupeul să ceară o creştere de buget, dar predică austeritate pentru statele membre, "că e criză".  

2 comentarii :

Riddick spunea...

Indiferent că ar creşte "apsorţia" în intervalul 2014-2020, nu va diferi spectaculos faţă de procentele actuale.

Practic, diferenţa în plus la contribuţia anuală înseamnă bani aruncaţi.

Riddick spunea...

PDUSL lucrează sistem bielă-manivelă, să ocupe tot spectrul (PP-DD îi încurcă RĂU):

- PDL cu "spilcuiţii" (Evropa, blabla)
- USL cu "rednecşii" (stăpâni la noi acasă, hău-hău-hău)

După "filmare" (alegeri) strâng decorul, trepiedele şi costumele de clowni şi fac bruderşaft, ca în 2008 cu Lisbon Treaty (ratificare în unanimitate, la câteva luni de la "războiul" suspendării #1).


Citate din gândirea profundă a europeiştilor RO

Lucian Boia, 2002: "Problema noastră este că avem o mitologie istorică defazată în raport cu mitologia europeană. Se construiește o întreagă mitologie istorică europeană. Ieșim încetul cu încetul din faza națiunilor. Intrăm în faza construcției europene. Se poate vorbi, de pe acum, cum construcțiile istorice și discursurile istorice se adaptează la ceea ce se dorește să fie Europa. Asistăm la un dublu joc. Pe de o parte, sigur e integrarea europeană, față de care ne arătăm și suntem într-un fel atașați. Pe de altă parte, însă, auzim un discurs naționalist de toată frumusețea în materie de istorie, care nu se lipește de proiectul nostru de integrare europeană. Ăsta este dublul discurs. Astfel, un istoric foarte oficial cum este profesorul Scurtu scria, în ziarul Adevărul, că istoria românilor trebuie să revină la ceea ce este ea cu adevărat, să aibă patru piloni: vechimea, unitatea, continuitatea și independența. Poate că acestea sunt, nu spun că nu, dar sunt exact cei invocați în anii lui Ceaușescu. Ceea ce am constatat totuși în aceasta înșiruire este că lipsește orice referire la Europa. Toate sunt mituri naționale. Independența este iarăși un mit al sec. al XIX-lea. În Evul Mediu nu exista conceptul de independență, iar astăzi, mă întreb, de ce trebuie insistat chiar atât de tare pe independență când independența este ceva ce, încetul cu încetul, se pierde și nu numai în cazul românilor. Și Germania și Franta își pierd independența, nu mai au nici măcar monedă națională. Dacă facem construcția europeană, nu cred că mitologia independenței este prima care trebuie pusă înainte. Construcția europeană e inevitabilă, sigur, păstrându-ne ceea ce avem de păstrat, trăsăturile noastre naționale și atâtea alte lucruri. În contextul european nu se mai poate vorbi de o independență în sensul național, în sensul forte al termenului care corespunde epocii națiunilor, epocii statelor naționale".

Postări populare (nu P.P.E. !):