_ _ _ _ Arhivă:

Se dau tot mai multe semnale: "România nu scapă" (de război).
Cele din alt-media, mult mai explicite.
Dar... poate România scapă prin război.
Că de vreo câteva decenii nu-i capabilă să scape în vreun alt mod.
 
 

Maratonul reinformării,

mobilizarea generală

împotriva globaliştilor.

“Principiul esenţial al prezentei metaideologii europene este post-democraţia, cu instituţii supranaţionale în locul vechilor instituţii democratice ale unui stat-naţiune bine definit şi suveran, promovarea tuturor “isme”- lor posibile, cum ar fi: multiculturalismul, feminismul, ecologismul, homosexualismul, ONG-ismul, politicile apolitice şi neîncrederea în ordinea spontană a lucrurilor.

Europeiştii cred într-o societate umană structurată pe verticală şi ierarhizată. Ei doresc să proiecteze, să planifice, să reglementeze şi să-i administreze pe ceilalţi, pentru că numai ei ştiu ce este bine. Ei cred că proiectul făcut dinainte este întotdeauna mai bun decât un rezultat neprevăzut al interacţiunilor dintre cetăţenii liberi. Conform acestei ideologii, piaţa este în primul rând anarhie şi guvernul este aici pentru a o corecta.”


"Ce este europeismul ?"

"Apărarea democraţiei împotriva democraţiei liberale"

Václav Klaus












Urmăriţi prin e-mail


16 noiembrie 2012

PDUSL a calculat cât va fi apsorţia în următorul EUrocincinal, şi-i dă cu fracţie



Deocamdată, doar Marea Britanie se gândeşte serios să blocheze o creştere a bugetului UE.

 România vrea să plătească o contribuţie anuală mai mare, "ca să absoarbă mai mult din ceva mai mare", acel "mai mult" putând prea bine să fie absorbit şi dintr-un buget la fel ca cel actual. Ba poate chiar şi dintr-unul mai mic !

 Mărirea contribuţiei anuale este inevitabilă, dacă va creşte bugetul. Deci: al cui joc îl face PDUSL când vrea mărirea bugetului UE ?

Barroso şi Schulz instigă guvernele statelor membre UE la rebeliune împotriva naţiunilor:
"Sper că la Consiliul European şefii de guvern nu vor lua în considerare doar ceea ce, într-un sens limitat, definesc ca interes naţional şi că vor fi capabili să gândească european şi să înţeleagă cât de important este un compromis asupra bugetului multianual al Uniunii Europene."  
CE are tupeul să ceară o creştere de buget, dar predică austeritate pentru statele membre, "că e criză".  
# noiembrie 16, 2012
Etichete: , , , , , , , ,

2 comentarii :

Riddick spunea...

Indiferent că ar creşte "apsorţia" în intervalul 2014-2020, nu va diferi spectaculos faţă de procentele actuale.

Practic, diferenţa în plus la contribuţia anuală înseamnă bani aruncaţi.

11/16/2012
Riddick spunea...

PDUSL lucrează sistem bielă-manivelă, să ocupe tot spectrul (PP-DD îi încurcă RĂU):

- PDL cu "spilcuiţii" (Evropa, blabla)
- USL cu "rednecşii" (stăpâni la noi acasă, hău-hău-hău)

După "filmare" (alegeri) strâng decorul, trepiedele şi costumele de clowni şi fac bruderşaft, ca în 2008 cu Lisbon Treaty (ratificare în unanimitate, la câteva luni de la "războiul" suspendării #1).

11/16/2012

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii ( Atom )

Citate din gândirea profundă a europeiştilor RO
Andrei Cornea, 2011: "Dacă statele rămân suverane, ele vor continua să facă ceea ce cred şi ceea ce consideră că le este de folos, în pofida intereselor comune. Rezultă că trebuie mers înainte – mai repede sau mai încet – spre un sistem federal sau măcar confederal, cu un guvern central dotat cu puteri mari în domeniul economiei, apărării şi externelor, cu un parlament bicameral după modelul american şi cu guverne ale statelor responsabile numai pentru afacerile interne, justiţie, educaţie, cultură, eventual sănătate şi muncă. Căci atunci când vorbim despre pierderea suveranităţii naţionale, despre cine anume vorbim în fapt ca fiind „perdanţii“? Despre plătitorii obişnuiţi de impozite, cu rate la bănci, cu salarii ameninţate ba de tăieri, ba de inflaţie? Despre pensionarii cu pensiile în pericol? Despre beneficiarii sistemelor de asigurări ce acumulează datorii peste datorii? Despre şomeri? Nu, ci vorbim despre elitele politice europene din cele 27 de state. Ele sunt acelea care şi-ar pierde suveranitatea – mai ales aceea de a cheltui nestăvilit şi de a face promisiuni imposibil de ţinut. Vor trebui să se consoleze mulţi parlamentari naţionali cu un rol mai modest (dar deloc neglijabil). Dintre miniştrii şi funcţionarii guvernamentali, unii, precum cei de la externe sau de la armată, vor trebui să dispară pur şi simplu."

 

Postări populare: