02 august 2012

Cam ce cred eu că se va întâmpla până pe 12 septembrie



- Se va umbla la legea de funcționare a CCR, ca validarea referendumurilor să se facă cu 5 voturi din 9 (deci, majoritatea reală, USL+UDMR). Nu întâmplător, pronunțarea e programată după convocarea parlamentului, din 21 august. Ce, nu e constituțională modificarea legii CCR ? Ba da, este, cu 5/9, USLDMR.

- Datele listelor electorale vor fi raportate în principal de primari USL, majoritari după alegerile locale. Așadar, cifre mai mici. Fraude ? Hai-hai...

- Se va ataca cu ferocitate și se va desființa pragul de validare de 50%, măsură profilactică în vederea pregătirii transpartinice a referendumului constituțional din 2013, cu regionalizare și limită de deficit. Un furt pe față, ca cel din 2003, e mult mai costisitor acum, în era internetului. Se va invoca Europa (Comisia de la Veneția), deși bizonului i s-a interpretat până acum de către USL aria cocoșismului național (fals, desigur).

- Este posibil un nou referendum de demitere, cuplat cu alegerile generale (anticipate sau nu), pe noua cifră a electoratului și cu legea CCR modificată. 

- În mod normal, leul ar trebui s-o ia la vale după toate astea, dacă va rezista va fi ori din cauză că așa s-a planificat, ori se vor cheltui sume importante din rezerva BNR în acest scop.

- Nu se va decide nimic clar pe 12 septembrie, decât în cazul în care unul dintre cei patru judecători băsiști va schimba tabăra, la ordin sau din proprie inițiativă. Eventuala lege cu 5/9 nu poate opera retroactiv.

Un comentariu :

Riddick spunea...

Un motiv important pentru care ar fi totuși improbabil un al doilea referendum de demitere, eventual suprapus cu alegerile generale:

Cei 940.000 cu NU vor fi receptivi de data asta la apelul la boicot.


Citate din gândirea profundă a europeiştilor RO

Andrei Cornea, 2011: "Dacă statele rămân suverane, ele vor continua să facă ceea ce cred şi ceea ce consideră că le este de folos, în pofida intereselor comune. Rezultă că trebuie mers înainte – mai repede sau mai încet – spre un sistem federal sau măcar confederal, cu un guvern central dotat cu puteri mari în domeniul economiei, apărării şi externelor, cu un parlament bicameral după modelul american şi cu guverne ale statelor responsabile numai pentru afacerile interne, justiţie, educaţie, cultură, eventual sănătate şi muncă. Căci atunci când vorbim despre pierderea suveranităţii naţionale, despre cine anume vorbim în fapt ca fiind „perdanţii“? Despre plătitorii obişnuiţi de impozite, cu rate la bănci, cu salarii ameninţate ba de tăieri, ba de inflaţie? Despre pensionarii cu pensiile în pericol? Despre beneficiarii sistemelor de asigurări ce acumulează datorii peste datorii? Despre şomeri? Nu, ci vorbim despre elitele politice europene din cele 27 de state. Ele sunt acelea care şi-ar pierde suveranitatea – mai ales aceea de a cheltui nestăvilit şi de a face promisiuni imposibil de ţinut. Vor trebui să se consoleze mulţi parlamentari naţionali cu un rol mai modest (dar deloc neglijabil). Dintre miniştrii şi funcţionarii guvernamentali, unii, precum cei de la externe sau de la armată, vor trebui să dispară pur şi simplu."

 

Postări populare: