18 iunie 2012

Cum se rezolvă problemele în România



A must read de la Conu Mișu:


Incredibil ! Hidroelectrica cere la judecătorie să fie declarată insolvabilă.
Zvonarii sugerează că s-ar putea anula astfel, prin chițibușării judiciare, contractele-căpușă cu așa numiții băieți deștepți. Daianu, consilier al premierului acum, contactat telefonic, își exprimă stupefacția. Pe bună dreptate. Ministerul economiei însă lasă să se înțeleagă că nu se bagă în demersurile Hidroelectricei, firmă de stat altfel, pentru că… n-am înțeles de ce.

Anormalitate strigătoare la cer. Adică nu poți scăpa de niște contracte vicioase din start, atacabile cu succes, fie și în instanță, în schimb riști mult, de la bunul nume al firmei pînă, poate, la existența ei prin declanșarea unei extrem de ciudate proceduri, nejustificabile (explica foarte clar Daianu cum stă treaba cu insolvabilitatea – nici vorbă de așa ceva  în cazul Hidroelectricii), în plină ofensivă FMI împotriva ultimelor redute economice aflate încă în proprietatea românilor.

Dacă e o lovitură dată de, să zicem, teroriști economici pedeliști sau de asasini economici străini, primii rămași în funcție pe acolo, ceilalți activați de urgență, care vor să lovească în noua guvernare, cu atît mai mult ministerul de resort trebuie să intervină imediat, să-i zboare și să-i urmărească penal pînă în pînzele albe sau în gaură de șarpe.

O joacă cu focul extrem de periculoasă și păguboasă. Tipică pentru vremuri în care a fost abandonată logica elementară, iar legile sînt concepute doar ca pretext pentru a facilita transferul deplin în proprietatea străinilor a avuției românești. Din acest motiv statul român nu se mai poate apăra, nu-și mai poate gestiona sursele care produc bani, nu mai poate numi sau înlocui persoane în funcții economice cheie decît prin jonglerii complicate. Aberant și dezgustător. Legalismul desțărării.

În paralel, mișcarea papioanelor nu vrea. Ce nu vrea? Nu vrea nimic, bine, îl vrea pe Patapievici, nu pentru că viperele s-ar simpatiza între ele, pentru că nu e voie să te atingi de vreuna dintre ele. Dai într-unul, dai în toți, după cum se știe. Culmea tîmpeniei, au la fel de dreptate în pretenția ca ICR să rămînă a președinției, cum au și cei care o vor subordonată senatului. Adică, tot aia. Monstrulețul antiromânesc HRP nu poate fi clintit. Odată pus în funcție de către frăția pedisto-liberală, adevărată și dreaptă, portocalie, de atunci, fără proteste din partea “intelectualilor” (atunci papioane sedentare nu în mișcare), gata, nu mai mișcă nimic. Bandele papionice, din care o parte se fac că nu-l mai plac pe Băsescu, își urmează cu ferocitate politica Soros, profitînd copios de banii statului pentru a devasta cultural țara.

Cristi Puiu & Mungiu cel mic sînt pomeniți ca exemplu de susținători patapievicieni. Perfectă ilustrare. Doi găinari, premiați de cabalele antinaționale (citește cinefestivaluri cu moft), producători de sinistroze, rahaturi cu zero urme de talent, în linia grotescului stabilită de Pintilie, Daneliuc ba chiar și un Nae Caranfil, doar că respectivii pot (uneori se și întîmplă) scoate filme. Dar ăștia !? Mișcă papioanele.
___

Nu e nici o profeție băsistă. Urmează încă un an de criză – asta dacă avem noroc. Trebuie să fii complet cretin să nu vezi că situația în lume, în special în occidentul cămătarilor, e dramatică. Problema noastră stă în dubla nenorocire – criza globală + dependența aproape totală de decizia străinilor (finanțele, rezervele valutare, sursele principale de bani se află ostatice sau sub controlul lor).

Revin. O Hidroelectrica insolvabilă nici măcar nu se va mai vinde, se va lua direct de către străini. Dacă așa se va întîmpla, usliștii își vor dori să-i apere popularul Boc.

3 comentarii :

Riddick spunea...

‎"Bandele papionice"... :))))

Crystal Clear spunea...

"Fratia papioanelor".

Cumplit de realist si adevarat...

Riddick spunea...

http://riddickro.blogspot.ro/2012/10/la-icr-s-au-rotit-papionagiii.html


Citate din gândirea profundă a europeiştilor RO

Călin Popescu-Tăriceanu, 2008: "Vom da astăzi, în Parlamentul României, un vot istoric - votul pentru ratificarea Tratatului de reformă al Uniunii Europene. Pentru România este mai mult decât un moment festiv. Ratificarea Tratatului de reformă marchează o etapă. Spun acest lucru din două motive. Pe de o parte, este o primă etapă pe care noi am parcurs-o în cadrul Uniunii Europene, după aderarea de la 1 ianuarie 2007. Am avut şansa să contribuim la negocierea şi la construirea acestui Tratat, beneficiind de aceleaşi drepturi şi având aceleaşi obligaţii ca oricare altă ţară europeană. Este cel dintâi tratat european semnat de România, în calitate de stat membru al Uniunii Europene. Simbolic, este primul document al Europei extinse, negociat şi semnat în format UE 27. Pentru toate aceste motive, odată cu ratificarea de către Parlament, putem spune că este cel dintâi tratat european pe care România îşi pune efectiv amprenta, conform intereselor sale, nemaifiind în postura de a prelua ceea ce au negociat şi au decis alţii. Doamnelor şi domnilor senatori şi deputaţi, în urmă cu trei ani, prin votul dumneavoastră, România a ratificat Tratatul constituţional ["Constituţia UE", caducă], odată cu ratificarea Tratatului de aderare la Uniunea Europeană. Aşa cum ştiţi, Tratatul constituţional nu a putut intra în vigoare. Din fericire, aşa cum noi am susţinut în timpul negocierilor, inovaţiile din acest document au fost preluate în Tratatul de la Lisabona. Aceste inovaţii sunt un pas înainte faţă de tratatele europene în vigoare acum."

 

Postări populare: