Resursele - definițiile celor doi Orbani

Viktor Orbán de la FIDESZ vede taxa pe tranzacțiile financiare ca pe o resursă (care să se îndrepte 100% către bugetul Ungariei). N-o dorește, dar a aplicat-o în condițiile problemelor financiare ale țării, agravate de agresiunea UE-FMI contra guvernului său. Este de așteptat ca Ungaria (Marea Britanie a declarat-o deja) să opună veto față de taxa pe tranzacțiile financiare la nivel UE, taxă care ar lua o parte din încasările actuale, ori ar mări valoarea taxei deja instituite.

Leonard Orban de la USL (cel cu "guvernul european") o vede tot ca pe o resursă, dar omite să spună clar că doar o treime din banii colectați la nivel național rămân în țară, restul merg la bugetul UE, astfel constituindu-se într-o taxare directă de către UE:

"E o poziţie de o anumită deschidere şi de o evitare a blocării acestei iniţiative în măsura în care există un acord la nivelul tuturor statelor membre. Poziţia oficială a României este că în măsura în care va exista acordul tuturor statelor membre, nu vom bloca acest acord şi îl vom susţine. Aceasta este formula pe care mergem în momentul de faţă şi rămânem deschişi la discuţiile inclusiv la nivel tehnic care se poartă pe acest subiect. [...] În aceste condiţii, cred că o asemenea taxă pe tranzacţiile financiare ar putea constitui o resursă importantă atât la bugetul UE, cât şi la bugetul statelor membre, dacă e generată de o manieră inteligentă, astfel încât să evite o punere a sectorului financiar din întreaga UE pe poziţii dezechilibrate în raport cu restul competitorilor la nivel global".

Iar economistul-șef al BNR, Valentin Lazea, arată despre ce este vorba, de fapt:

"Eu sunt de acord că băncile care au beneficiat de bani publici pentru a fi salvate trebuie să plătească până la ultimul cent. În multe cazuri, acest lucru s-a întâmplat. Ţine de diligenţa guvernelor ca atunci când au sprijinit cu bani publici o bancă să urmărească până în pânzele albe ca acele bănci să-şi plătească banii. Dacă s-a întâmplat să nu-şi recupereze banii, atunci este problema guvernelor şi a băncilor respective. Solicitarea aceasta de taxare a tranzacţiilor bancare nu are niciun fel de motivaţie economică, ci una pur politică şi socială, pentru a da satisfacţie electoratelor, iar lipsa ei de substanţă economică poate fi demontată prin patru argumente", a spus Lazea, subliniind că aceasta este părerea sa personală şi nu poziţia BNR.

Lazea a arătat că, în primul rând, o astfel de măsură ar pedepsi "de-a valma" atât băncile vinovate, cât şi pe cele nevinovate, deci creează un hazard moral.

În al doilea rând, taxarea suplimentară a băncilor va duce la un dezavantaj competitiv pentru investiţia bancară europeană pe plan mondial în relaţiile cu băncile din restul continentelor, iar în al treilea rând este foarte uşor ca această taxă să fie trecută asupra consumatorilor.

"Cine îşi închipuie că-i va pedepsi pe bancherii care au făcut nu ştiu ce nelegiuiri se va întoarce ca un bumerang, pentru că toate aceste taxe vor fi recuperate prin diverse costuri", a subliniat economistul-şef al BNR.

În al patrulea rând, această taxă nu are nimic de-a face cu strategia Europa 2020, care vorbeşte despre taxe ce trebuie să încurajeze ecologia, transporturile curate, o viaţă frumoasă etc., a adăugat acesta.

Referitor la ideea potrivit căreia ar trebui să se creeze bani din bani, avansată de un participant la conferinţă, Valentin Lazea a explicat că "banii din bani sunt creaţi de sistemul facţionar", respectiv sistemul cu rezerve minime obligatorii.

"Atunci când o bancă este presupusă să ţină numai 10% sau 20% sau 40% sub formă de bani, iar restul poate să-i împrumute, prin mecanismul multiplicării creditului acei bani care nu sunt ţinuţi sub rezervă multiplică banii. Deci, nu o taxă de 1% sau de 0,5% sau de 2%. Nu acolo se multiplică banii", a arătat el.

De asemenea, Lazea a ţinut să sublinieze că afirmaţia conform căreia doar băncile sunt vinovate de criză este cea mai falsă pentru că vinovate sunt băncile, împreună cu guvernele şi cu populaţia.