Postări
Huliganii au tot aruncat fumigene
si au rupt scaunele din tribunele stadionului. Nu era mare nevoie.
Meciul a curs in legea lui. Acum, inteleptii fotbalului, saducheii,
oamenii de bine, infiereaza pe huligani. E cat se poate de corect,
societatea trebuie aparata! Dar:
Huliganii n-au mai avut razboi de
foarte multa vreme. Unii nici nu stiu ce-i aia, decat din filme. Pe
langa faptul, grav, ca n-au avut razboi care sa le descarce
agresivitatea naturala, unii n-au mai avut nici slujbe. Au ramas sa
traiasca din expediente. Au ramas asadar nervosi, neadaptati. Altii au
slujbe, dar ii enerveaza. Fie ca nu castiga destul, fie ca sunt
smotociti de sefi sau panditi de rivali, sau calcati pe bombeu de
fitecine. Ei unde sa huiduie? Scoala nu le-a facut cine stie ce lumina
in cap, nici cine stie ce dreptate sociala. Dealtminteri, cu dreptatea
sociala ei s-au cam lamurit. Asta e o societate otova, condusa de destui
snapani buni de trimis la naiba. Totusi aceia dau directia, aceia fac
banii, meciul se joaca in profitul lor mare, fanii iau doar cojitele,
apuca un mezelic. Sefii se fudulesc, pleaca acasa, la lux, in masini de
lux – ce lume o fi asta? Obraznicul, de cand lumea, mananca praznicul.
Batausul vrea si el potul; iar daca nu-l ia, se alege macar cu caftul,
cu garagata. In tot mapamondul sunt batai, om fi noi mai prosti ca
altii?
Dar huliganul nu e numai cel fara
slujba. E si baiatul de baiat care se agita, pune mana, face rost de
lovele, stie pontii, pandeste chilipirurile, uneori e chiar doldora!
Timp are, sta la un sprit-doua, dimineata, la pranz sau seara. Noaptea e
cu gagica la disco, se agita, se excita, baga in el – ce naiba sa faca?
Ideal nu i-a procurat nimeni. I-a dat sanatate, musculatura, limba lata
sau ascutita. Stramtorat de societate, nechemat pe poteca faptului
literar-artistic, al viziunii transcedentale, nesolicitat nici macar la
un pic de efort obstesc util care sa-i consume caloriile, isi da si el
drumul unde poate. Altfel i se usuca vocea, se stafideste. A vazut la
altii: multi au o tinta, un scop. Si ei? Cum sa traiesti fara o tinta,
batandu-te pentru ea, dandu-ti snaga pentru ea? Jucatorii, da, ei se
consuma; dar el n-are acelasi temperament? N-are aceeasi nevoie de a se
cheltui? E clubul lor? Ba e si al lui si e gata sa faca moarte de om
pentru el, ca sa se convinga toti ca e cu trup si suflet devotat!
Huliganului i s-a luat regele, i s-a
luat Conducatorul Statului (Dictatorul), i s-a luat Primul Ministru, cu
Presedintele s-a pomenit de un fason cu el, i s-a cam luat Dumnezeu,
plus insemnele nationale, plus imperativul categoric, i s-au luat marile
traditii, eroii; huliganului nu i-a dat nimeni pilde, n-a vibrat in
fata Ordinei, la scoala s-a cam fuserit si s-a facut misto, in limba
s-au incetatenit expresii pestilentiale, relatiile amoroase au devenit
derizorii, vermiculare, mocirlite; orice duh al generoasei gratuitati a
fost in societatea noastra gonit cu pietre in fata gaunoasei combinatii
subterane, de cele mai multe ori sordide. Spurcaciuni masive ii vin si
dinspre televizor, buseli, ratoieli; si dinspre Parlament; aranjamente
dubioase de la toti maharii inalti ai nesimtirii – ce sa te mai astepti
atunci?
Huliganul isi face educatia la
gazetele sportive de unde ia certitudini de doi bani, carcote
mucilaginoase, sperante prajite si sfarojite, clasamente ipotetice si
clisee naroade in chip de Weltanschaung. El e dopat cu toate golurile
marcate candva, e enciclopedist in nimicuri. Mintea lui e interzisa
modulatiei filozofice, sucurile lui n-au pe unde sa se scurga, il apuca
de gat, i se suie la tafna. El n-are, dupa mine, nicio vina. El trebuie
sa urasca, asa cum trebuie sa respire. El trebuie sa spurce pe
momentanul sau adversar, sa se suie pe hoitul acestuia cu picioarele! El
trebuie sa-si impuna vointa lui de moment impotriva celor care-l
limiteaza. El are intransul acelasi germen de revolta care s-a expandat
in marile Revolutii. Si il are in sine, comutabil, disponibil, cum ii
sta bine unui umanist dezinteresat. El poate sa faca sfasiere de semeni
de dragul a ceva. El ne reprezinta intr-un fel si pe noi in ipostaza de
varf pasional, dar cu mai multa sinceritate. El se poate juca de-a
moartea, daca nu i se procura un alt joc, mai minimal. La urma urmei el
iubeste, si deci uraste. Ca noi, dar paroxistic. El face fumigatie,
fiindca e plin de foc.
El opereaza, in mic, ceea ce e in capul unora, foarte mari. Aceia distrug nu trei scaune, ci o tara. Cu mai multa fumigatie!
Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu