Federalismul "democratic" are leac: referendumul sau insurecţia

Spre binele lor, propăvăduitorii (euro)federalismului ar trebui să opteze pentru primul.

Adevărul/Foreign Policy Romania: 

De ce este federalismul mai eficient şi mai democratic?

Sylvie Goulard, europarlamentar francez, explică care sunt avantajele federalizării, îndemnând liderii naţionali să se achite de obligaţiile pe care şi le-au asumat prin aderarea la Uniunea Europeană. Pentru ca Europa să rămână relevantă pe plan internaţional pasul este inevitabil, explica Goulard, membră a grupului ALDE.

Virtuţile federalismului. Există numeroase modele federale în lume: China, Brazilia, Germania. Ce am văzut în SUA pe parcursul acestei veri ne arată că federalismul nu este automat o reţetă a bunei guvernări. În Grupul Spinelli credem că dacă vrei să fii respectat în lume trebuie să fii identificat. Pentru chinezi, pentru brazilieni, instituţiile UE sunt prea complicate. Ei nu înţeleg cine ce face aici. Nu spunem că vrem să centralizăm Europa, ci vrem o Europă puternică şi care să pună în comun câteva elemente care acum nu sunt în comun: apărarea, economia, cercetarea şi politica externă. Nimeni nu vrea să încalce diversitatea statelor membre şi să-i facă pe toţi la fel. Iar cine vrea să plece, uşa e deschisă, că doar nu e o dictatură. Dar o dată ce ai intrat, primind bani de la ceilalţi, trebuie să joci după reguli. 

Responsabilizare democratică. În ultimul deceniu multe guverne europene nu şi-au respectat angajamentele. În acest moment este evident că actuala construcţie a zonei euro, unde coexistă o politică monetară unitară cu multiple politici economice, nu mai poate continua. Dar dacă vrem să mergem înainte cu integrarea politicilor fiscale şi a celor care vizează controlul bugetului, atunci trebuie să te asiguri că UE nu devine nedemocratică. Prin Grupul Spinelli cerem mai multă responsabilizare a instituţiilor comunitare, dar şi a guvernelor naţionale. Una dintre preocupări este legată de funcţionarea Consiliului European – al şefilor de stat şi de guvern. Dacă acesta decide în probleme sociale, fiscale sau bugetare şi nimeni nu-l controlează se va ajunge la un monstru, pe care cetăţenii îl vor respinge. Pe de altă parte, într-un sistem unde fiecare are drept de veto - Liga Naţiunilor, Naţiunile Unite - nu vei avea niciodată un corp capabil să acţioneze împreună. Este alegerea pe care trebuie să o facem în eurozonă. Ce ne interesează este un proces democratic. Iar în orice democraţie decizia este luată de majoritate şi acceptată de minoritate.

De ce mai multă integrare? Nu e o chestiune care ţine de ideologie. Trebuie să confirmăm, să fim eficienţi. Într-un cuvânt „to deliver”. Trebuie să convingem că UE poate fi o putere în lume. Pur si simplu, nu ne putem susţine interesele în faţa Chinei şi a altor actori importanţi dacă rămânem fragmentaţi şi luăm decizii în mai multe capitale. 

Transferul de suveranitate. Oamenii ar trebui să se obişnuiască cu faptul că acest transfer de putere de la nivel naţional la nivel supranaţional a avut deja loc. Când România a intrat în UE sau când am hotărât să adoptăm euro, am hotărât sa împărţim suveranitatea. A fost o decizie suverană pentru a împărţi suveranitatea. Iar guvernele naţionale trebuie să fie consecvente. Nu poţi să spui că mă bucur de avantajele de a fi împreună, dar voi continua să iau decizii în colţişorul meu fără să mă preocupe ce se întâmplă în restul comunităţii. Şi exact asta au făcut guvernele în ultimii 10 ani. Toate au beneficiat masiv de existenţa euro, fără a lua măsurile care erau necesare pentru a face sistemul sustenabil. Nu este ideologie, ci o consecinţă a pactului, a contractului. 

Tarele euro. Dacă judecăm activitatea Băncii Centrale Europene din perspectiva credibilităţii de care se bucură în jurul lumii atunci este un succes. Mandatul său e clar: să vegheze stabilitatea monedei unice. Nu la fel de bine stau lucrurile de partea cealaltă. Guvernele şi-au luat angajamentul de a controla deficitele şi datoria. Unele dintre ele au eşuat în respectarea angajamentelor. Şi toate au eşuat să se controleze reciproc. Premisa sistemului era supravegherea reciprocă a deficitelor şi datoriilor guvernelor. Lucru care nu s-a întâmplat, din prea multă politeţe şi ignoranţă. Şi au pus în pericol stabilitatea întregului sistem.    

Necesitatea eurobondurilor. Când am creat euro trebuia să creăm si o piaţă de eurobonduri. Orice monedă are o piaţă de bonduri. În acest moment nu beneficiem de toate avantajele posibile. Să împrumutăm mai ieftin, spre exemplu. În al doilea rând, în criza actuală este important să ai un mecanism prin care să faci presiuni asupra statelor membre să fie disciplinate din punct de vedere fiscal. Iar asta ar însemna să împrumutăm împreună până la un anumit prag, iar cine trece de prag să rămână singur. Regulile trebuie trecute în tratate, iar cine le încalcă să plătească un preţ considerabil.

Sylvie Goulard este eurodeputată, în grupul ALDE, membră a Grupului Spinelli.