04 octombrie 2011

Norica Nicolai (PnL/ALDE) nu a auzit că există NATO



Poate de aceea susţine "o politică europeană comună în domeniul securităţii şi apărării". A mimat o vreme, dar acum s-a pronunţat. Politica "comună" a UE în domeniul apărării înseamnă - în cel mai bun caz - resurse suplimentare cheltuite pe "apărare" în afara NATO, dar, real, înseamnă subminarea NATO.


Iar "cod de conduită în domeniul achiziţiilor publice din sectorul de apărare" în UE înseamnă că România ar trebui să cumpere echipamente militare numai din state UE, chiar dacă ar exista alternative mai bune ca preţ ori calitate, din SUA ori Israel (de exemplu).

"Industria de apărare se află în criză de mai mult timp, nu este o noutate, dar noi trebuie să găsim soluţii pentru a transforma această criză într-o oportunitate. Soluţia este ca statele membre să coopereze. Trebuie să discutăm despre interoperabilitate în domeniul securităţii europene pentru că, deşi avem capacitatea de a răspunde la ameninţări, este necesar să ne coordonăm sistemele de apărare", a arătat eurodeputatul liberal, în prima dezbatere care a avut loc în cadrul SEDE, pe marginea raportului Lisek referitor la impactul crizei financiare în sectorul apărării din statele membre UE, potrivit unui comunicat al delegaţiei liberale în PE.

Norica Nicolai a mai propus şi instaurarea unui cod de conduită în domeniul achiziţiilor publice din sectorul de apărare, subliniind importanţa transparenţei în această privinţă. "Sunt convinsă că sunt ţări care nu vor dori să se ralieze acestui proiect, pentru că, deşi nu se spune în raport, trebuie să admitem şi să atragem atenţia că există multă corupţie în acest domeniu".


Realitatea.net

2 comentarii :

Crystal Clear spunea...

Nici nu ma asteptam la altceva.
La fel si cu Patriciu

Riddick spunea...

Daaa, Patriciu "euroscepticul", care scrie un articol pe săptămână, iar foile lui (cel puţin trei din ele) scriu zece articole pe zi, în sens invers.


Citate din gândirea profundă a europeiştilor RO

Andrei Cornea, 2011: "Dacă statele rămân suverane, ele vor continua să facă ceea ce cred şi ceea ce consideră că le este de folos, în pofida intereselor comune. Rezultă că trebuie mers înainte – mai repede sau mai încet – spre un sistem federal sau măcar confederal, cu un guvern central dotat cu puteri mari în domeniul economiei, apărării şi externelor, cu un parlament bicameral după modelul american şi cu guverne ale statelor responsabile numai pentru afacerile interne, justiţie, educaţie, cultură, eventual sănătate şi muncă. Căci atunci când vorbim despre pierderea suveranităţii naţionale, despre cine anume vorbim în fapt ca fiind „perdanţii“? Despre plătitorii obişnuiţi de impozite, cu rate la bănci, cu salarii ameninţate ba de tăieri, ba de inflaţie? Despre pensionarii cu pensiile în pericol? Despre beneficiarii sistemelor de asigurări ce acumulează datorii peste datorii? Despre şomeri? Nu, ci vorbim despre elitele politice europene din cele 27 de state. Ele sunt acelea care şi-ar pierde suveranitatea – mai ales aceea de a cheltui nestăvilit şi de a face promisiuni imposibil de ţinut. Vor trebui să se consoleze mulţi parlamentari naţionali cu un rol mai modest (dar deloc neglijabil). Dintre miniştrii şi funcţionarii guvernamentali, unii, precum cei de la externe sau de la armată, vor trebui să dispară pur şi simplu."

 

Postări populare: