04 octombrie 2011
Federalismul "democratic" are leac: referendumul sau insurecţia
Spre binele lor, propăvăduitorii (euro)federalismului ar trebui să opteze pentru primul.
De ce este federalismul mai eficient şi mai democratic?
Sylvie Goulard, europarlamentar francez, explică care sunt avantajele
federalizării, îndemnând liderii naţionali să se achite de obligaţiile
pe care şi le-au asumat prin aderarea la Uniunea Europeană. Pentru ca
Europa să rămână relevantă pe plan internaţional pasul este inevitabil,
explica Goulard, membră a grupului ALDE.
Virtuţile federalismului.
Există numeroase modele federale în lume: China, Brazilia, Germania. Ce
am văzut în SUA pe parcursul acestei veri ne arată că federalismul nu
este automat o reţetă a bunei guvernări. În Grupul Spinelli credem că
dacă vrei să fii respectat în lume trebuie să fii identificat. Pentru
chinezi, pentru brazilieni, instituţiile UE sunt prea complicate. Ei nu
înţeleg cine ce face aici. Nu spunem că vrem să centralizăm Europa, ci
vrem o Europă puternică şi care să pună în comun câteva elemente care
acum nu sunt în comun: apărarea, economia, cercetarea şi politica
externă. Nimeni nu vrea să încalce diversitatea statelor membre şi să-i
facă pe toţi la fel. Iar cine vrea să plece, uşa e deschisă, că doar nu e
o dictatură. Dar o dată ce ai intrat, primind bani de la ceilalţi,
trebuie să joci după reguli.
Responsabilizare democratică.
În ultimul deceniu multe guverne europene nu şi-au respectat
angajamentele. În acest moment este evident că actuala construcţie a
zonei euro, unde coexistă o politică monetară unitară cu multiple
politici economice, nu mai poate continua. Dar dacă vrem să mergem
înainte cu integrarea politicilor fiscale şi a celor care vizează
controlul bugetului, atunci trebuie să te asiguri că UE nu devine
nedemocratică. Prin Grupul Spinelli cerem mai multă responsabilizare a
instituţiilor comunitare, dar şi a guvernelor naţionale. Una dintre
preocupări este legată de funcţionarea Consiliului European – al şefilor
de stat şi de guvern. Dacă acesta decide în probleme sociale, fiscale
sau bugetare şi nimeni nu-l controlează se va ajunge la un monstru, pe
care cetăţenii îl vor respinge. Pe de altă parte, într-un sistem unde
fiecare are drept de veto - Liga Naţiunilor, Naţiunile Unite - nu vei
avea niciodată un corp capabil să acţioneze împreună. Este alegerea pe
care trebuie să o facem în eurozonă. Ce ne interesează este un proces
democratic. Iar în orice democraţie decizia este luată de majoritate şi
acceptată de minoritate.
De ce mai multă integrare? Nu e o
chestiune care ţine de ideologie. Trebuie să confirmăm, să fim
eficienţi. Într-un cuvânt „to deliver”. Trebuie să convingem că UE poate
fi o putere în lume. Pur si simplu, nu ne putem susţine interesele în
faţa Chinei şi a altor actori importanţi dacă rămânem fragmentaţi şi
luăm decizii în mai multe capitale.
Transferul de suveranitate.
Oamenii ar trebui să se obişnuiască cu faptul că acest transfer de
putere de la nivel naţional la nivel supranaţional a avut deja loc. Când
România a intrat în UE sau când am hotărât să adoptăm euro, am hotărât
sa împărţim suveranitatea. A fost o decizie suverană pentru a împărţi
suveranitatea. Iar guvernele naţionale trebuie să fie consecvente. Nu
poţi să spui că mă bucur de avantajele de a fi împreună, dar voi
continua să iau decizii în colţişorul meu fără să mă preocupe ce se
întâmplă în restul comunităţii. Şi exact asta au făcut guvernele în
ultimii 10 ani. Toate au beneficiat masiv de existenţa euro, fără a lua
măsurile care erau necesare pentru a face sistemul sustenabil. Nu este
ideologie, ci o consecinţă a pactului, a contractului.
Tarele euro.
Dacă judecăm activitatea Băncii Centrale Europene din perspectiva
credibilităţii de care se bucură în jurul lumii atunci este un succes.
Mandatul său e clar: să vegheze stabilitatea monedei unice. Nu la fel de
bine stau lucrurile de partea cealaltă. Guvernele şi-au luat
angajamentul de a controla deficitele şi datoria. Unele dintre ele au
eşuat în respectarea angajamentelor. Şi toate au eşuat să se controleze
reciproc. Premisa sistemului era supravegherea reciprocă a deficitelor
şi datoriilor guvernelor. Lucru care nu s-a întâmplat, din prea multă
politeţe şi ignoranţă. Şi au pus în pericol stabilitatea întregului
sistem.
Necesitatea eurobondurilor. Când am
creat euro trebuia să creăm si o piaţă de eurobonduri. Orice monedă are o
piaţă de bonduri. În acest moment nu beneficiem de toate avantajele
posibile. Să împrumutăm mai ieftin, spre exemplu. În al doilea rând, în
criza actuală este important să ai un mecanism prin care să faci
presiuni asupra statelor membre să fie disciplinate din punct de vedere
fiscal. Iar asta ar însemna să împrumutăm împreună până la un anumit
prag, iar cine trece de prag să rămână singur. Regulile trebuie trecute
în tratate, iar cine le încalcă să plătească un preţ considerabil.
Abonați-vă la:
Postare comentarii
(
Atom
)
Citate din gândirea profundă a europeiştilor RO
Andrei Cornea, 2011: "Dacă statele rămân suverane, ele vor continua să facă ceea ce cred şi ceea ce consideră că le este de folos, în pofida intereselor comune. Rezultă că trebuie mers înainte – mai repede sau mai încet – spre un sistem federal sau măcar confederal, cu un guvern central dotat cu puteri mari în domeniul economiei, apărării şi externelor, cu un parlament bicameral după modelul american şi cu guverne ale statelor responsabile numai pentru afacerile interne, justiţie, educaţie, cultură, eventual sănătate şi muncă. Căci atunci când vorbim despre pierderea suveranităţii naţionale, despre cine anume vorbim în fapt ca fiind „perdanţii“? Despre plătitorii obişnuiţi de impozite, cu rate la bănci, cu salarii ameninţate ba de tăieri, ba de inflaţie? Despre pensionarii cu pensiile în pericol? Despre beneficiarii sistemelor de asigurări ce acumulează datorii peste datorii? Despre şomeri? Nu, ci vorbim despre elitele politice europene din cele 27 de state. Ele sunt acelea care şi-ar pierde suveranitatea – mai ales aceea de a cheltui nestăvilit şi de a face promisiuni imposibil de ţinut. Vor trebui să se consoleze mulţi parlamentari naţionali cu un rol mai modest (dar deloc neglijabil). Dintre miniştrii şi funcţionarii guvernamentali, unii, precum cei de la externe sau de la armată, vor trebui să dispară pur şi simplu."
Postări populare:
-
Mare farsor, mari gogomani Un comediante de bravură Joacă de patruzeci de ani, Făcând enormă tevatură În faţ-a nişte gogomani. Dibaci, sub ...
-
- Psst! Miclovan! - Burdujel! Dă drumul femeii [... spre P.G.M.B.] Cheia este la ce vrea peneleu': vine cu Burduja fiindcă chiar-speră...
-
Nu mă pronunţasem încă pe ipoteza asta (a explozibililor "de separare" pre-plantaţi) în chestiunea podului de la Baltimore (a se v...
-
Ne cam iau de proşti auriştii (globaliştii...) de vin p-aci cu titluri de conferinţă precum ”Să facem Europa măreață din nou!”. Bă da'...
-
De glob, şi... de pod . "ISIS îşi asumă (?) şi acest atentat" ( Dave Hodges, The Common Sense Show ). Autorul remarcă o a doua ...
-
Într-un articol din Gândul, scrie aşa: "Elevii vor fi vaccinaţi cu Cantgrip pentru imunizare împotriva virusului AH1N1, responsabil ...
-
GRUPUL PENTRU ROMÂNIA. Comunicatul nr. 9, către conducerea Federației Ruse, către președintele Vladimir Putin și către Ambasada Federației R...
-
Şi eu văd cam tot la fel, poate ceva mai puţin în privinţa amplorii, duratei şi a outcome -ului. Dar deratizarea globală presupune un anumi...
-
Un blogger şi militar rus (sergent), Andrei Morozov / "Murz", s-a sinucis (?), ca protest extrem. Nu însă înainte de a lăsa un t...
-
DA, uitasem partea cea mai importantă: nici "B.O.R" nu a participat! Mă aştept ca popicu' ăla tânăr de la parastas, să aibă p...
2 comentarii :
"Nu spunem că vrem să centralizăm Europa, ci vrem o Europă puternică şi care să pună în comun câteva elemente care acum nu sunt în comun: apărarea, economia, cercetarea şi politica externă."
O adunatura de ipocriti !
Traebuie ca lumea să înţeleagă asta.
Trimiteți un comentariu