03 iunie 2011

TRU: În Anglia, învăţătura nu mai e la modă



TRU - corespondenţă pentru Radio Europa Liberă:

O statistică foarte proaspătă spune că elevii englezi de până la 14 ani sunt în mare parte semi-analfabeţi.

Învăţământul nu trebuie să obosească elevii, iar temele pentru acasă trebuie să dispară. Mai multe, despre urmările acestor concepte ale tinerilor profesori englezi, în jurnalul de corespondent al lui Traian Ungureanu.

Ascultaţi comentariul (clip audio) - link


Ceea ce la noi pare a avea o "rezolvare" simplă - abandonul şcolar, în Marea Britanie şi în alte state "capitaliste", organizarea declinului se face metodic, progresist, multicultural:

  In a reversal of the tide, parents who fled Third World nations to live in Britain are returning home to seek the one blessing they find is increasingly unavailable for their children in the mother country: a well-disciplined education.

  Since 1997 something startling has happened in the venerable and ancient nation of Britain. The result, at the turn of the 20th century, is a British people that has lost contact with its roots and now faces complete divorce from its national heritage.

  A recent report says the next generation of British children will grow up without married parents.

  Parents are afraid of children. Police are afraid of lawyers. The only ones not afraid are kids.

  Britain has been branded the sickliest nation in Europe. But the nation has far worse problems than mere physical ailments.

Niciun comentariu :


Citate din gândirea profundă a europeiştilor RO

Andrei Cornea, 2011: "Dacă statele rămân suverane, ele vor continua să facă ceea ce cred şi ceea ce consideră că le este de folos, în pofida intereselor comune. Rezultă că trebuie mers înainte – mai repede sau mai încet – spre un sistem federal sau măcar confederal, cu un guvern central dotat cu puteri mari în domeniul economiei, apărării şi externelor, cu un parlament bicameral după modelul american şi cu guverne ale statelor responsabile numai pentru afacerile interne, justiţie, educaţie, cultură, eventual sănătate şi muncă. Căci atunci când vorbim despre pierderea suveranităţii naţionale, despre cine anume vorbim în fapt ca fiind „perdanţii“? Despre plătitorii obişnuiţi de impozite, cu rate la bănci, cu salarii ameninţate ba de tăieri, ba de inflaţie? Despre pensionarii cu pensiile în pericol? Despre beneficiarii sistemelor de asigurări ce acumulează datorii peste datorii? Despre şomeri? Nu, ci vorbim despre elitele politice europene din cele 27 de state. Ele sunt acelea care şi-ar pierde suveranitatea – mai ales aceea de a cheltui nestăvilit şi de a face promisiuni imposibil de ţinut. Vor trebui să se consoleze mulţi parlamentari naţionali cu un rol mai modest (dar deloc neglijabil). Dintre miniştrii şi funcţionarii guvernamentali, unii, precum cei de la externe sau de la armată, vor trebui să dispară pur şi simplu."

 

Postări populare: