Motto-ul campaniei: "Să regionalizăm România, că ne mai dă UE un bacşiş !"
Nu vă lăsaţi induşi în eroare, şi puterea, şi opoziţia vor regionalizarea României, adică desfiinţarea judeţelor şi apariţia de regiuni (cum au mai fost, de exemplu, după Constituţia RPR din 1952, şi până la cea din 1968).
Coaliţia guvernamentală este mai expusă presiunilor din partea UE, a cărei agendă este eliminarea statelor naţionale şi crearea unui conglomerat - "Europa Unită", pe ruinele acestora; regionalizarea este doar o etapă a acestui
plan, euro-regiunile urmând a avea parlamente locale, reprezentare proprie şi relaţii directe, între ele şi cu UE. Cam acelaşi tip de control precum cel urmărit de regimurile comuniste care mutau oamenii de la case la bloc, prin demolări.
Opoziţia îşi permite să speculeze politicianist chestiunea regionalizării, bătând monedă pe "cedarea guvernului în faţa pretenţiilor UDMR", dar ocultând faptul că regionalizarea este un obiectiv europeist (
link1,
link2), la care ei înşişi
au aderat:
Ce convenabil, să dai vina doar pe UDMR...
Nu este deloc o coincidenţă faptul că un europeist precum Iuliu/Gyula Winkler (UDMR/PPE), care
susţine trecerea la euro în 2015, este unul dintre cei care au deschis la Bruxelles un birou al "Ţinutului Secuiesc",
despre care spune: "biroul Ţinutului Secuiesc va promova zona la Bruxelles şi toate regiunile ar trebui să facă la fel".
Au sărit toţi de fund în sus la acest anunţ, cu "Ţinutul Secuiesc", dar fac pariu că vor tăcea chitic când se va trece la regionalizarea
di granda. Dacă îşi asumă cineva electoral acest subiect. Se pare, totuşi, că va fi pasat după 2012. S-a mai
falsificat referendumul constituţional din 2003, poate le merge şi a doua oară. Sau, poate că nu.
"Cred că România va fi regionalizată în 10 ani", indică Cristian
Pârvulescu, referindu-se la organizarea României în regiuni cu o mare
autonomie administrativă, economică şi politică.
"În următorii 10 ani, UE are o enormă problemă: continuă sau nu
lărgirea?", spune sociologul Alin Teodorescu. Teodorescu, la fel ca şi
Cristian Pârvulescu, nu consideră cert viitorul val de extindere a
Uniunii Europene.
Primul consideră că, în cazul continuării extinderii, nu este certă
direcţia prioritară: "Dacă va merge spre Turcia, UE va intra adânc în
problemele Orientului Mijlociu, de unde nimeni nu a ieşit întreg în
ultimii 100 de ani. Dacă va merge spre Moldova - Ucraina - Rusia, atunci
Uniunea Europeană va trebui să îşi asume un rol militar pe scena lumii,
un rol pe care acum nu îl are. Dacă îşi va asuma un rol militar, atunci Uniunea Europeană (cu Moldova,
Ucraina şi Rusia în componenţă) va intra în directă competiţie cu
uniunea pacifică SUA - Japonia".
Teodorescu vede România o cheie a lărgirii către Moldova - Ucraina -
Rusia, şi pe politicienii români, în cazul în care vor fi activi, în
stare să îi convingă pe francezi, germani şi englezi că direcţia optimă
de lărgire este spre est mai degrabă decât spre sud-est. [şi, deci, UE să intre în conflict cu SUA şi cu Japonia !] "Rezervele
naturale sunt la fel de mari în ambele zone, numai că spaţiul Iaşi -
Vladivostock este ceva mai familiar cu normele europene decât Orientul
Mijlociu", consideră Teodorescu.
Retorica naţionalistă pune în aşteptare orice demers privind
eficientizarea regiunilor de dezvoltare astfel încât rata de absorbţie a
fondurilor comunitare să crească considerabil. [no shit !]
Subiectul a fost deschis în ultima perioadă pe două fronturi. De la
Palatul Cotroceni, în contextul consultărilor pe tema revizuirii
Constituţiei, preşedintele Traian Băsescu a lansat tema reorganizării
administrative.
„Este clar că nimeni nu mai poate vorbi de proiecte regionale atât timp
cât noi nu suntem capabili să ieşim din organizarea administrativă de
dinainte de Revoluţie. Această organizare a fost justificată pentru
sistemul de dinainte de decembrie ’89 [bă, eşti copac ?!], acum nu mai putem duce nici măcar
proiectele regionale, pentru că euroregiunile, aşa cum au fost
organizate ele, practic, nu au autoritate asupra judeţelor”, a declarat
Băsescu, după consultările cu partidele de la jumătatea lui martie. [doar pentru vorbele astea ar merita o suspendare, urmată de o demitere]
VASILE DÂNCU (2009)– DESPRE DESCENTRALIZAREA ŞI REGIONALIZAREA POLITICĂ:
Credeţi că România s-a cuplat la politica Europei comunitare sau se dovedeşte a fi, în continuare, un mecanism gripat?
După ce am terminat cu partea birocratică, ne-am oprit din modernizarea administraţiei şi descentralizare.
Cred că descentralizarea şi regionalizarea politică sunt imperative
pragmatice ale acestui timp. Democraţia şi administraţia nu pot rezolva
problemele oamenilor de la distanţă, de o manieră generică. Politica
trebuie să se apropie de comunităţile concrete pentru a le servi
interesele nu doar pentru a răspunde unor ataşamente vagi la oameni sau
ideologii.
Fiecare regiune are profilul ei, urgenţele ei şi chiar identităţi
culturale distincte. Vrea să fie reprezentată de oameni pe care îi poate
trage la răspundere, nu de oameni ascunşi pe liste, oameni pe care îi
vede din patru în patru ani. În plus, descentralizarea este o urgenţă
majoră: banii trebuie cheltuiţi acolo unde se produc, pe programe votate
de comunităţ ile locale. Controlul asupra cheltuirii banului public
este o altă cerinţă legată de descentralizare şi el se poate face doar
acolo unde avem efectele. Într-o administraţie centralizată,
responsabilitatea se depersonalizează şi acesta este cel mai mare rău.
Va putea juca România, într-un viitor oarecare, rolul liderului regional în structurile europarlamentare?
Greu de crezut. Trebuie să pornim de la o evaluare realistă a situaţiei.
România este o ţară supercentralizată, o moştenire a comunismului, dar
asta nu e singura explicaţie. Şi ţările care au venit după monarhii
puternice sunt destul de centralizate, chiar dacă mult mai raţional.
Centralizarea are avantajul că se poate conduce cu oameni puţini, şi
chiar mai puţin pregătiţi. Centralizarea ar putea să folosească
resursele mai bine, pentru proiecte mari, dar la noi nu mai este cazul.
Rămânem centralizaţi pentru ca moştenirea luată de unii în 1989 să nu se
disipeze. [lozincă pentru trepanaţi] Încă avem o clasă politică în mare măsură validată înainte de
1989, care ţine cu dinţii de putere. Toţi aceştia ştiu că stăpânul
resurselor are puterea. Deci nu se poate face nici justiţie, nici presă
liberă, nici transparenţă atâta timp cât toate resursele sunt
centralizate. Mai este un lucru, odată ce puterea ar fi dată
comunităţilor, ele nu o vor mai lăsa din mâini, iar nomenclatura de la
centru rămâne fară resurse. Trebuie să fim realişti – nici comunităţ ile
locale nu sunt sută la sută pregătite să ia puterea şi s-o
administreze.
În plus, ne-am distrus industria, şi de agricultură ne batem joc. Cum
să fim lideri regionali, ce tip de excepţionalitate s-ar putea naşte
pe plaiul mioritic.
Nu vom câştiga foarte mult din regionalizare pentru că în
România există identităţi regionale puternice, a aratat sociologul
Vasile Dâncu, la emisiunea Foc încrucişat de la TVR Info.
În
opinia sa, desfiinţarea judeţelor ar fi o miză electorală riscantă
[adică este neconvenabilă doar electoral !] pentru politicieni, fiind un obiectiv mai dificil decât bătălia cu
pensiile şi salariile.
Planul Naţional de Dezvoltare 2007-2013 (rezumat)
5 comentarii :
Am auzit ziele trecute la radio ca in acet week-end este ziua frontierelor deschise pentru euroregiunea Dunarea-Cris-Mures-Tisa, care va fi sarbatorita cu serbari campenesti etc, etc
Alta fundatie germana :
http://library.fes.de/pdf-files/bueros/bukarest/50235.pdf
Fundaţia social-democrată Friedrich Ebert, care colaborează cu PSD.
Socant :
Suntem incurajati sa reactionam fiecare dintre noi privind identinatea nationala a Romaniei pentru ca autoritatile TAC
Dacă există ceva care uneşte puterea actuală cu opoziţia actuală, acel lucru este TRĂDAREA. Ne vom convinge de asta când ne vor convoca la următorul referendum constituţional.
Da, si se supara cand scrii sau le spui asa ceva direct in fata.
Isi mai dau si ifose de virgine jignite
Trimiteți un comentariu