29 mai 2011

Credeţi sau nu credeţi, dar ascultaţi



Înregistrare audio după o emisiune din 1997 a lui Milton William Cooper, radioul WBCQ, emisiunea zilnică Hour Of The Time:

 



5 comentarii :

Crystal Clear spunea...

"May we all be as faithful to our principles as this man was. This is yet another WAKE UP CALL to anyone who doubts that we have entered a NEW era. Bill deliberately got this meeting aired before the Senate and House passed their fascist new "Patriot/USA" act-bills.

Welcome to the age of the NEW WORLD ORDER folks.

It has arrived. Be afraid...be VERY afraid."

Riddick spunea...

Au vrut să-l scoată nebun, dar de fapt i-au întărit afirmaţiile.

Crystal Clear spunea...

Ce patriot adevarat !

Riddick spunea...

Din capul locului trebuie spus că orice demers al unui guvern al unei mari puteri de a discuta măcar subiectul dezarmării este tradare. Ori eşti mare putere si poţi să îţi faci "muci" inamicul în circa 35 de minute, ori nu mai eşti !

Ce, o mie de rachete balistice sunt mai puţin periculoase ca 2-3 mii ?

Cooper a făcut o greşeală fundamentală: nu începi o luptă cu arme de foc în care ai mai mult de doi-trei inamici înarmaţi, decât dacă ai o armă automată (pistol-mitralieră sau armă de asalt). El avea un pistol sau un revolver.

Sau o faci, dacă eşti ameninţat, ori îţi asumi riscul.

Crystal Clear spunea...

Dezarmarea e pentru prosti,am inteles si eu asta dupa 2-3 ani de internet. :(

In ceeace priveste lupta Cooper probabil ca a fost amenintat si n-a avut incotro.A supravietui in astfel de conditii este o arta .Mai e si norocul...


Citate din gândirea profundă a europeiştilor RO

Andrei Cornea, 2011: "Dacă statele rămân suverane, ele vor continua să facă ceea ce cred şi ceea ce consideră că le este de folos, în pofida intereselor comune. Rezultă că trebuie mers înainte – mai repede sau mai încet – spre un sistem federal sau măcar confederal, cu un guvern central dotat cu puteri mari în domeniul economiei, apărării şi externelor, cu un parlament bicameral după modelul american şi cu guverne ale statelor responsabile numai pentru afacerile interne, justiţie, educaţie, cultură, eventual sănătate şi muncă. Căci atunci când vorbim despre pierderea suveranităţii naţionale, despre cine anume vorbim în fapt ca fiind „perdanţii“? Despre plătitorii obişnuiţi de impozite, cu rate la bănci, cu salarii ameninţate ba de tăieri, ba de inflaţie? Despre pensionarii cu pensiile în pericol? Despre beneficiarii sistemelor de asigurări ce acumulează datorii peste datorii? Despre şomeri? Nu, ci vorbim despre elitele politice europene din cele 27 de state. Ele sunt acelea care şi-ar pierde suveranitatea – mai ales aceea de a cheltui nestăvilit şi de a face promisiuni imposibil de ţinut. Vor trebui să se consoleze mulţi parlamentari naţionali cu un rol mai modest (dar deloc neglijabil). Dintre miniştrii şi funcţionarii guvernamentali, unii, precum cei de la externe sau de la armată, vor trebui să dispară pur şi simplu."

 

Postări populare: