>> O altă predicţie a lui Michael Savage (4 martie 2009) - Obama va crea o diversiune gen "incendierea Reichstagului"
>> Financial terrorism suspected in 2008 economic crash (The Washington Times)
ROexit
Maratonul reinformării,
mobilizarea generală
împotriva globaliştilor.
Postări populare:
GeoanăNATO, luat în tărbacă pe un site "de stânga" (CriticAtac).
Enjoy!
Un birocrat în slujba SUA. Recenzia cărții „Bătălia pentru viitorul României”, de Mircea Geoană
[...] Spre deosebire de Ciucă, încă elev la școala ideologică a PNL, a cărei programă datează din 1946, Geoană practică un centrism modern, liberal în sens american, cultivat, curățel, apretat și parfumat, care postulează irelevanța diviziunii stânga-dreapta din perspectiva unei viziuni de nivel global, concentrându-se asupra nevoilor capitaliștilor români pe termen lung. Politicianul „de la vârful NATO” se înfățișează burgheziei naționale ca un fel de Dacian Cioloș[1], dar mai de la oraș, mai citit, mai muncit de viziuni. Și-a făcut și un mic Davos la București, cu „Institutul Aspen România”. Ca interfață politică a oamenilor de afaceri de anvergură internațională, proiectează acea aparență de onorabilitate de care aceștia au nevoie pentru a nu fi bănuiți că au subordonat sistemele de administrație publică și au corupt lanțul de reprezentare al democrației liberale. Este exact ce majoritatea politicienilor români de vârsta lui, obișnuiți cu găinăriile capitaliștilor de primă generație de la marginea de est a Europei, încă nu reușesc să înțeleagă.
Capitalistul de succes de azi, ca și „înaintașii” lui, nu duce lipsă de bani. Ce îi lipsește din ce în ce mai mult este aparența de onorabilitate la care ajunsese în perioada postbelică, prin consensul statului bunăstării, menit să ferească societățile occidentale de contaminarea cu comunism. Iar serviciile private de restaurare a acestei aparențe în era statului neoliberal au un preț mare, motiv pentru care familia Geoană, cu numeroasele ei proiecte caritabile și viziuni elitiste ale fericirii universale, nu a dus niciodată lipsă de bani. [...]
[...] Cele două linii directoare majore ale cărții, mesaje importante pentru clasa conducătoare, sunt următoarele: 1. Să dăm totul pentru front, dar să nu mai fim atât de lași încât să nu cerem nimic în schimb, nici atât de iraționali încât să ne tăiem craca de sub picioare. Nu poți servi NATO și UE dacă depinzi de ajutorul lor. 2. Să inventăm un naționalism capitalist bun („un nou Proiect Național”), ca să nu ne facă probleme naționalismul capitalist rău.
Statul Român este prea slab și societatea românească stagnează. Rețetele neoliberale nu funcționează. Modelul economic al capitaliștilor români este perimat și nefuncțional. Improvizațiile nu duc nicăieri. Constatarea situației generale de declin și dezorientare este un punct forte al cărții. În rest, ea este o sursă inepuizabilă de eufemisme pentru acoperirea ravagiilor anomiei postcomuniste și de exemple de jargon corporate. Pentru Geoană, țara e un fel de start-up care are nevoie de el ca CEO: „România 2.0”. [...]
[...] Cartea semnalează un paradox: în ciuda faptului că România ar fi într-o poziție mai favorabilă decât oricând în istoria ei, populația suferă de deznădejde și nu încetează să o abandoneze. Lectura cărții sugerează un altul: trădătorii comunismului, birocrații care au preluat pârghiile statului și au dezgropat temeliile societății de clasă începând cu 1990, după ce fuseseră ridicați mult prea sus de ascensorul social al Republicii Socialiste România, au înțeles întotdeauna mai bine decât fanaticii capitalismului pericolul ca noua burghezie națională să fie sufocată de competiția internațională, au înțeles mai bine caracterul nemilos al luptei pentru profit, resurse, piețe și poziții de monopol.
Față de PSD, care tot aruncă colaci de salvare dezumflați mediului de
afaceri autohton de pe vremea când semna aderarea României la NATO,
„viziunea” lui Geoană nu aduce în plus decât jargonul corporate, vociferările critice pe care și le permite un candidat fără obligații de partid și relațiile personale suspuse la nivelul establishment-ului internațional. Prea puțin, prea târziu.
* * * * *
Eh, pseudo-marxiştii lucizi sunt natural-suspicioşi faţă de intruşii gauche-caviar care le periclitează narativele...
Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu