06 ianuarie 2011

Legenda ţăranului român şi a darnicei doamne UE



Circulă pe net:

Legenda ţăranului român şi a darnicei doamne UE

A fost odată un ţăran sărac, dar cinstit, că de-aia era şi sărac. El putea fi deopotrivă român, bulgar, ungur, ceh, slovac, polonez, croat ori sârb, ori albanez, ucrainean, rus, moldovean, turc, sau orice altă naţie, importante fiind - în acest caz - sărăcia şi cinstea. De altfel, în diverse variante, povestea circulă şi în folclorul nou al amintitelor popoare.

În satul lui, uitat de lume, se auzise că undeva, departe, peste mări şi ţări, s-ar afla o cucoană înstărită, cu dărnicie fără seamăn, care s-ar fi numit Uniunea Europeană. Şi zvonul nu era numai zvon, căci văzuse omul prin vecini, ba pe unul, ba pe altul, fălindu-se cu darurile Cucoanei.

Într-o bună zi şi-a pus traista in băţ si a plecat la drum. Ajuns la Palatul Cucoanei celeia mari, a bătut la poartă şi i s-a deschis. Doamna cea mare l-a primit, l-a poftit să şadă şi, fiindcă era peste măsură de ostenit, l-a îmbiat cu Coca-Cola si gumă de mestecat. Ţăranul de-abia s-a atins de ele şi şi-a spus necazul :

- Mărită Doamnă Uniune, am auzit că faci daruri celor nevoiaşi. Eu am acasă pământ bun, ape limpezi, am şi păduri. Iarna pe la noi însă-i cam lungă, ţine aproape şase-şapte luni pe an. Ca să lucrez bine pământul aş avea nevoie de o pereche de încălţări noi. Sunt desculţ şi mi-e frig, doar atât iţi cer.

Doamna Uniune Europeană l-a măsurat din cap până în picioare şi a rămas cu privirea pironită la degetele acestuia, vineţii, înfrigurate, bătătorite şi prăfuite de drum. Apoi a glăsuit:

- Omule, esti desculţ şi eu te înţeleg... Dar, tot ce-ţi pot oferi este o bască. Una nouă si de calitate europeană - Armani. Ţine de frig, de ploaie.

Dacă a văzut aşa, omul a luat basca, a oftat dezamăgit, a mulţumit şi a facut calea-ntoarsă, spunându-şi:

- Totuşi e doamnă bună. Putea să nu-mi dea nimic.

A trecut iarna, şi, din gerurile sale cumplite, omul a ieşit cu un deget degerat. Apoi, la sfârşitul verii, istovit de munca pământului, a plecat iar pe lungul drum al Doamnei Uniuni, spunându-i păsul cel vechi:

- Coană Mare, sunt desculţ, o pereche de încălţări mi-ar prinde tare bine.

Doamna l-a privit iar cu înţelegere şi căldură, l-a ospătat cu Coca-Cola, oferindu-i iar o bască nou-nouţă, de firmă.

- Dacă-i degeaba, merită s-o iau, îşi spune la întoarcere ţăranul cel sărac şi cinstit.

A mai trecut o iarnă grea, cu chiu cu vai şi în afara altui deget de la picior, numai unul, degerat si amputat, omul n-a avut de suferit. A urmat primăvara, vara, şi pe când frunzele s-au îngălbenit, ţăranul şi-a amintit iar de Doamna cea darnică şi a pornit iar spre ea, să-şi încerce norocul. Dinaintea acesteia, şi-a băut cu poftă paharul de Coca-Cola, ba a mai şi cerut unul, căci începuse să-i placă, dar de  întors s-a întors tot cu o bască.

Totuşi, nu s-a dat bătut.

An dupa an a străbătut calea plin de speranţă, primind cu politeţe ştiutul dar.

Până într-o iarnă, când zăpezile şi gerurile au fost mai amarnice ca niciodată. Prins cu treburile, picioarele i-au degerat şi la spital a trebuit să i le amputeze, spre a-i salva viaţa.

Purtat pe braţe de vecini, omul a bătut la poarta Doamnei Uniune care, iute, şi-a dat seama de trebuinţe, făcându-i cadou un cărucior de invalid, cu rotile, nou şi strălucitor, având mai multe viteze şi telecomandă.

Omul a mulţumit şi, întorcându-se în satul său cu maşinăria cea arătoasă, a stârnit mari invidii. De aici i s-a tras un necaz: într-o noapte fu călcat de hoţi. Aceştia nu găsiră mare lucru, dar plecară acasă cu saci întregi de băşti. În prag de iarnă ţăranul s-a pomenit astfel fără nicio bască.

Hoţii, oameni cu frică de Dumnezeu, îi lăsaseră, totuşi, căruciorul.

Aşa că, aşezat comod în căruciorul său silenţios, cu mai multe viteze, a pornit iar la drum şi s-a înfăţişat Doamnei Uniuni şi i-a spus:

- Mărită Doamnă, m-au călcat hoţii şi acum, la căderea zăpezii, sunt cu capul descoperit. Fii bună şi dă-mi o bască, fiindcă ştiu că ai şi poţi.

Doamna l-a măsurat din cap până la brâu, acolo de unde începea căruciorul, şi, gânditoare, i-a spus:

- Bade, dragă, eu te înţeleg. Dar, tot ce-ţi pot dărui acum, este o pereche de încălţări. Apropo, aşa cum te văd, cred că nu poţi munci. Nu-mi vinzi mie pământul dumitale? Cu banii primiţi ai putea să-ţi cumperi cea mai bună bască.

Această poveste, ca orice poveste din popor, are autor necunoscut. Dar personajele, din păcate, le vedem în fiecare zi in jurul nostru...

5 comentarii :

Crystal Clear spunea...

Ce-mi place !!!!!!
Imi merge la inima :)
Felicitari autorului anonim !
"Coana UE -colonialista "ar vrea sa ne vada pe toti esticii cersetori betegi la usa ei.Ne-ar lua pamantul si casa si ne-ar strivi sub tocul ei cui ,cu mare satisfactie ,pentru ca de fapt este si invidioasa .Vede ca nu suntem toti tocmai tarani prosti , ca unii avem un grad de inteligenta,educatie si cultura cu mult mai ridicat decat multi dintre repezentatii ei.
Fundamental lupta este ca-n jungla si trebuie sa ne aparam in fiecare zi ce trece.
Daca n-as simti asta pe pielea mea aproape clipa de clipa n-as interveni deloc in comentarii ,dar este revoltator sa constati ca povestea spusa aici este extrem de reala.

Ce este mai grav in aceste momente in Romania este ca ,datorita privatizarilor gorbaciovisto-kagebiste care au nascut capitalisti penali ,pe langa coana Ioropa colonialista ai de luptat si cu "les nouveaux riches roumaines" care nu suporta capitalistii adevarati, ridicati prin munca si inteligenta reala .
Asa ca lupta este de doua ori mai grea...
Si-au dat mana colonialistii si capitalistii hoti occidentali( banci, burse, asigurari) cu capitalistii hoti romani ca sa ne ingenuncheze complet, pana la exterminare si sa-si faca ei loc la noi in tara.
N-as fi crezut niciodata ca voi trai astfel de momente...
Pur si simplu ma gandesc cum sa-mi parasesc tara in care m-am nascut si spun asta cu lacrimi in ochi !

Riddick spunea...

S-a distrus România sistematic, începând cu agricultura, care ne putea scoate din rahat. S-au vândut la fier vechi ţevile de la sistemele de irigaţii, ca să fie ireversibil dezastrul. Lumea a fost prostită să depună cupoanele la FPP-uri, făcându-i oameni pe PDSR-iştii numiţi politic în funcţii.

Crystal Clear spunea...

Da,am trait o distrugere planificata diabolic a Romaniei .

I-am vazut ieri pe Adrian Severin si Norica Nicolai cateva momete la TVR cum faceau propaganda ca este normal sa renuntam la suveranitate nationala si sa acceptam guvernanta europeana.
Pur si simplu ar trebui dati in judecata pentru inalta tradare astfel de indivizi ,si cat mai urgent.
Este inadmisibil sa auzi asa ceva la televiziunea national.

Riddick spunea...

I-am văzut şi eu.

Dacă ar fi în vigoare legea Mârzescu din 1924 (dată de adevăraţii liberali, prin care s-a interzis activitatea legală a PCdR), PNL şi PSD ar trebui interzise, şi nici PDL nu s-ar simţi prea bine.

Crystal Clear spunea...

Cred ca traim cea mai neagra perioada a istoriei Statului National Roman


Citate din gândirea profundă a europeiştilor RO

Andrei Marga, 1995 ("Filosofia Unificării Europene"): "Identificările etnice ale românilor sunt în mare parte tradiţionale. Acestea caută să abată atenţia de la problemele concrete ale prezentului şi de la nevoia modernizării instituţionale spre abstracţiunile trecutului. Pentru mulţi intelectuali este limpede că naţionalismul, prin demagogia sa, generează stagnarea şi degradarea ce favorizează doar grupuri sociale incapabile să se adapteze lumii moderne. Intrarea în noua Europă, nu doar geografic, ci şi instituţional şi cultural presupune mai mult decât o alegere, presupune o schimbare a modului de gândire, de asumare, pe lângă devizele paneuropene, a unei abordări europene, o abordare disponibilă la compararea performanţelor, orientată spre modernizare şi având ca perspectivă unitatea europeană". 

 

Postări populare: