01 ianuarie 2011

Complot internaţional împotriva Coastei de Fildeş



În Africa se desfăşoară în ultimele săptămâni un soi de experiment - utilizarea mass-mediei şi a instituţiilor globaliste internaţionale (ONU, UE) împotriva voinţei exprimate la vot de oamenii din Coasta de Fildeş, după un război civil de câţiva ani (acum îngheţat), alimentat de vecinii predominant musulmani ai Coastei de Fildeş (partea de nord este ocupată de rebeli, care nu s-au dezarmat, conform protocolului semnat, deşi paramilitarii din sud au făcut-o). 

În Coasta de Fildeş este misiunea ONU de "menţinere a păcii", UNOCI (9-10.000 de militari, din care 4.000 francezi). Gbagbo le-a cerut să părăsească ţara (mandatul UNOCI expira la 31 decembrie 2010), dar ONU l-a prelungit unilateral cu 6 luni.

Oare descoperirea unor importante zăcăminte de petrol nu are vreun rol aici ?

Coasta de Fildeş este sub agresiune mediatică şi diplomatică după ce Curtea Constituţională (singura instituţie competentă să se pronunţe asupra legalităţii alegerilor) l-a desemnat câştigător pe Laurent Gbagbo (preşedintele în funcţie, care a candidat la un nou mandat) şi nu pe marioneta franceză (şi nu numai) Alassane Ouattara. Scenariul este explicat foarte bine aici.

ONU a recunoscut ca ambasador al Coastei de Fildeş o persoană numită de perdantul alegerilor, Ouattara, iar guvernul francez i-a comunicat ambasadorului Coastei de Fildeş în Franţa că nu îi mai recunoaşte această calitate. Avionul prezidenţial al Coastei de Fildeş este furat sechestrat pe un aeroport franco-elveţian, o importantă bancă africană unde sunt depuse fonduri ale Coastei de Fildeş a transferat controlul lor oamenilor numiţi de Ouattara (care dispune astfel de fonduri "legale").

Guvernul Bilderberg "conservator" britanic sprijină "acţiunea militară ONU de înlăturare a lui Gbagbo" (oho, deci nu sunt "forţe de menţinere a păcii", ci de intervenţie).



Acest mesaj este atribuit unui militar din Burkina Faso, originar din Coasta de Fildeş. Ar urma o intervenţie a unor mercenari în Coasta de Fildeş, care ar regiza violenţe (false-flag operations) care ar urma să fie atribuite preşedintelui Laurent Gbagbo. Deasemenea, asasinate politice, cum au mai avut loc, şi despre care s-a spus că au fost comandate de Gbagbo (în realitate, tabăra lui Oattara le-a comis).



Sarkozy îşi permite să dea ultimatumuri

Pentru azi este anunţată o încercare de evacuare a clicii lui Ouattara, care şi-a stabilit sediul la Hotel Golf din Abidjan (capitala Coastei de Fildeş), păzit de forţele ONU. Trebuie urmărit ce se va întâmpla, cred că vor fi evenimente majore în Coasta de Fildeş, care vor da la iveală tacticile globaliştilor care vor să îşi impună marionetele lor în diverse ţări.



>> Laurent Gbagbo : "Il y a un complot contre moi" 

3 comentarii :

Florin spunea...

De cele mai multe ori adevarul este mult mai simplu decat obisnuim sa il facem noi de complicat si sa gasim scenarii. Africa a stabilit o traditie in dictatorii care se tin cu dintii de scaun. Nenea asta, nu face diferenta cu nimic.. Coasta de Fildes are potential urias.. pacat de conducatori, lafel ca la noi..

Riddick spunea...

Nu am vreo simpatie pentru Gbagbo, dar ăilalţi sunt clar gangsteri internaţionali.

România ar trebui să îşi retragă cei 7 observatori ONU.

E clar că Franţa are interese mari aici.

Riddick spunea...

Cele două linkuri nu mai sunt active, RTI (Radio Television Ivoirienne) a fost desfiinţată de noul regim, după ce în cursul loviturii de stat a fost bombardată.


Citate din gândirea profundă a europeiştilor RO

Andrei Cornea, 2011: "Dacă statele rămân suverane, ele vor continua să facă ceea ce cred şi ceea ce consideră că le este de folos, în pofida intereselor comune. Rezultă că trebuie mers înainte – mai repede sau mai încet – spre un sistem federal sau măcar confederal, cu un guvern central dotat cu puteri mari în domeniul economiei, apărării şi externelor, cu un parlament bicameral după modelul american şi cu guverne ale statelor responsabile numai pentru afacerile interne, justiţie, educaţie, cultură, eventual sănătate şi muncă. Căci atunci când vorbim despre pierderea suveranităţii naţionale, despre cine anume vorbim în fapt ca fiind „perdanţii“? Despre plătitorii obişnuiţi de impozite, cu rate la bănci, cu salarii ameninţate ba de tăieri, ba de inflaţie? Despre pensionarii cu pensiile în pericol? Despre beneficiarii sistemelor de asigurări ce acumulează datorii peste datorii? Despre şomeri? Nu, ci vorbim despre elitele politice europene din cele 27 de state. Ele sunt acelea care şi-ar pierde suveranitatea – mai ales aceea de a cheltui nestăvilit şi de a face promisiuni imposibil de ţinut. Vor trebui să se consoleze mulţi parlamentari naţionali cu un rol mai modest (dar deloc neglijabil). Dintre miniştrii şi funcţionarii guvernamentali, unii, precum cei de la externe sau de la armată, vor trebui să dispară pur şi simplu."

 

Postări populare: