Orizont politic 2011 (Curentul)

Încă din 2005-2006 am sesizat două linii principale de atac (după 2009, acesta s-a intensificat): 

- lipirea etichetei de "partid corupt" pe PDL (cu largul concurs al unor mijloace media, bloguri şi jurnalişti aşa-zişi "portocalii" şi al sectei Soros din PDL, căreia aceeaşi media i-a atribuit calitatea de "vox Zeus");

- ideea decuplării lui Traian Băsescu de “intelectuali”;

George Roncea are un interesant articol în Curentul. Cu unele concluzii sunt de acord, cu altele nu, deşi anumite simptome le-am detectat deasemenea şi eu, dar nu am suficiente elemente pentru confirmare:

Ce va fi in 2011 - orizont politic

(fragmente; am accentuat pasajele semnificative)

 Liniile principale de forta ale confruntarii politice ale viitorului an ce anticipeaza o Romanie tensionata politic, sunt deja conturate. Cel mai important inamic este insa situatia de criza economica. Se mai adauga influentele externe – probabila ratare a Schenghen-ului si interferente legate de situatia politica din Moldova – in contextul asumarii de catre presedintele Basescu a temei Basarabiei ca tinta prioritara a politicii de vecinatate a Romaniei.

 Miza Chisinau este importanta deoarece axul politicii prezidentiale trece prin Republica Moldova , reprezentand un pariu special al lui Traian Basescu legat de Basarabia. Minoritatea filo-rusa asteapta cu sufletul la gura formarea unei coalitii PDM-PCRM care sa întoarca îndarat cursul istoriei. Evident Rusia sprijina crearea unei coalitii PD – PCRM si reorientarea politica a Republicii Moldova catre Rusia. De cealalta parte, majoritatea pro-occidentala îsi doreste reeditarea AIE care ar aduce Moldova mai aproape de Europa. Oricat ar parea de paradoxal, rusii iau în calcul ambele scenarii si spera sa iasa învingatori în toate situatiile, indiferent care dintre acestea va fi pus în aplicare. Variante pregatite din timp de Rusia se recombina cum vrea Moscova, deocamdata imbatabila pe teren comparativ cu tot agregatul intelighentiei operative romanesti – agregat reprezentat la noi prin patzachine penibile, scoase la pensie pe post de directoare de biblioteca, in timp ce rusii defileaza cu randunele (lastosca) care-si fac cuib pana’n baldachine ale consilierilor de varf ai Moldovei.

 Anul care vine va fi marcat de cateva batalii politice care vor defini raportul de forte de pe scena politica in care actorii principali sunt cam aceeasi. Anul 2011 va fi unul dominat de Crin Antonescu care va porni asaltul asupra Palatului Cotroceni si asupra PSD si PDL. Micutul lipovean s-a umflat ca broasca din fabula si din muzeograf de provincie se vede acum barosan la nivel national. Gonflarea sa artificiala si utilizarea sa pe post de bila de popice de Voiculescu si Vintu (cu acordul si binecuvantarea tutorelui sau legal, Dinu Patriciu, desigur) va fi principala distractie pe noul an a grupului de oligarhi care dirijeaza din spate frontul suspendarii, Front initiat si condus la nivel strategic de Ion Iliescu. Noua batalie pentru suspendarea presedintelui, anuntata recent de batrana sandrama comunista se va sprijini prioritar pe sustinerea din spate a lui Crin Antonescu, desemnat de clanul generalilor (Voiculescu etc) drept Lider, dupa ce l-au ras tuns si frezat.

Moartea lui Ion Iliescu va narui PSD-ul   

 Are loc deja debutul unei mari batalii în interiorul PSD pe care Ponta trebuie s-o castige daca vrea sa supravietuiasca la conducerea partidului. Problema lui e faptul ca din ce în ce mai multi lideri îl privesc cu neîncredere deoarece este ciclotimic si flamboiant in tampenie. Ponta va trebui sa decida daca cedeaza în fata lui Crin Antonescu si se pune PSD la dispozitia liberalilor sau daca PSD merge singur în alegeri. În 2011 va trebui sa dea un raspuns clar, altfel îsi pierde pozitia. Cel mai probabil oricum Ion Iliescu i-a pregatit farasul. Pe de alta parte daca Ion Iliescu moare in cursul acestui an, dupa cum s-a zvonit deja, ca urmare a acutizarii problemelor fiziologic ale batranului criminal, totul se va schimba pentru PSD. In ultima perioada starea sa precara de sanatate, atat trupeasca cat si mintala a devenit un subiect de preocupare politica majora deoarece disparitia lui Iliescu va atrage dupa sine implozia PSD, iar pe de alta parte, dupa cum a anuntat profetic generalul Stanculescu, din puscarie, moartea lui Iliescu va scoate Adevarul despre decembrie 1989 la iveala. Tensiunea unor asemenea informatii va bulversa intreaga societate romanesca, desi conform ultimelor sondaje deja jumatate din romani au inteles ca in 1989 nu a fost o revolutie ci o lovitura de stat moscovita care a propulsat un pion al KGB in fruntea tarii.

 Daca Iliescu crapa in prima jumatate a anului (paloarea sa cadaverica de la ultima emisiune la ProTv, sincopele in gandire, balbaiala si stropsire – simptome ce intereseaza neurologii, nu au scapat nici macar neofititilor d’apoi specialistilor) Traian Basescu va avea o lupta usoara de dus cu paraplegicii echipajului Vantu-Voiculescu-Patriciu (VVP). Va trebui oricum sa lupte dar pentru asta are nevoie de o majoritate parlamentara ca sa blocheze initiativele lui Crin Antonescu si va trebuie sa recastige simpatia publicului romanesc. 

“Ganditorii” si “strategii” liniei de atac   

 Deschiderea Liniei de atac la adresa presedintelui Basescu a avut loc de la Cluj, prin iesirea publica a profesorului Marga, actual corifeu la liberalismului stiintific,  dupa ce a slujit socialismul stiintific. Discursul lui Marga este interesant deoarece configureaza ideea decuplarii lui Basescu de “intelectuali”, Marga si Plesu urmand sa devina (sunt deja dar vor fi mai proeminenti) arhitecti ai discursului universitar si intelectual anti-Basescu. Presedintele reprezinta o ierarhie si deasemenea intrupeaza o functie sociala a valorilor astfel ca atacul la autoritate a trebui sa vine tot din partea unui segment cu autoritate si vizibilitate publica deoarece strategia lui Vantu cu RealitateaTV care improsca zi de zi flegme a esuat. Delegitimarea lui Basescu este o operatiune inceputa inca din 2007 si se va rafina in acest nou an cu suportul noului front al “intelectualilor”.
 
 Andrei Marga, rectorul al UBB a folosit tribuna aulei universitare pentru rafuiala sa politica la adresa regimului Basescu, la deschiderea din septembrie a anului universitar, in calitate si de vicepresedinte PNL si „ministru” în guvernul din umbra al lui Crin Antonescu. PNL este pregatit sa intre la guvernare, dupa Crin, care se viseaza presedinte si ii considera ca principali secondanti in executivul “sau” pe rectorul Universitatii “Babes-Bolyai”, Andrei Marga, pe primarul Sibiului, Klaus Johannis, si pe guvernatorul Bancii Nationale, Mugur Isarescu.

Retelele para masonice implicate in lupta politica

 Liniile de influenta din spatele campului politic se vot intersecta mai ales prin curtea unui Plesu, sef de trib in garnizoana Patriciu, din ce in ce mai preocupat in anul ce vine de traseul in instanta al dosarului Rompetrol. Plesu are o pozitionare insemnata in actuala dispozitie de forte anti-Basescu. Trecutul sau conteaza la fel de mult ca si prezentul. Ani de-a randul, inainte de 1989, sub pulpana si acoperirea unor sectii ale CC-ului au fost selectionati viitori lideri ai sistemului, chiar dintre asa zisii contestatari, care urmau sa preia si sa disipeze energia reala si rezistenta antisistem pe care sociologii de la Stefan Gheorghiu o detectasera a fi in crestere, inclusiv ca factor politic, in societatea romaneasca. Aceasta este explicatia formarii si intretinerii tinerilor din grupul eteroclit in care se aflau un Sorin Dumitrescu, Mircea Dinescu, Alin Teodorescu, Nicolae Manolescu, Andrei Plesu personaje “lucrate” de Securitate dar care si lucrau cu securistii totodata la mai multe capete.

 Cea mai mare parte a acestei grupari chiar se afla acum in posturi de control. Nicolae Manolescu, un lider important al acestei grupari era proiectat sa ajunga presedinte. A ajuns Emil Constantinescu numai datorita unor ezitari ale lui Corneliu Coposu, care l-a preferat pe mai slugarnicul Emil.

 O retea invizibila a fost instruita si sustinuta pentru a penetra la varf structurile statului. Membri ai acestei retele se afla (si) in preajma presedintelui, proveniti din bazinul de recrutare si lansare reprezentat de GDS, Dilema. Unul dintre acestia, Cristian Preda, a fost educat personal de Zoe Petre si lansat de Andrei Plesu in Dilema cu unul dintre cele mai josnice atacuri la adresa lui Eminescu. Baconski este tot un produs al lui Plesu si apartine aceluiasi Centru ideologic “invizibil”. Pepinierele de cadre ale Grupului pentru Dialog Social si Colegiului Noua Europa condus de Andrei Plesu - apartin unui grup de interese transpartinic care urmareste doar realizarea unor scopuri absconse in profitul acestei organizatii cu ramificatii multiple in toate structurile de stat.

 Conceptul Colegiului Invizibil este mai vechi si a fost doar resapat si reactualizat de strategii curentului ai carui membri au iesit din conservare, din “adormire”, in ultima perioada mai ales, deoarece au capatat suficienta putere pentru a se extinde de la stadiul de secta la cel de grupare care isi asuma controlul statal. Nici o institutie importanta din Romania nu a scapat membrilor gruparii. Colegiile Invizibile sunt o retea care se revendica de la Colegiile Miscarii Iluministe. In Anglia secolului 17 ar fi aparut primul Colegiu cu acest nume care dupa aceea a devenit Colegiu Regal ce avea ca scop declarat raspandirea cunostintelor despre natura – in opozitie cu cunoasterea promovata de propaganda fide (cunosterea prin credinta). Pe fond era o institutie anticlericala, anticrestina dar nu manifest, ce tinea de organizarea masonica specifica secolelor 18-19. Reteaua s-a extins a capatat autoritate si acopera tot continentul european.

 Reteaua la Bucuresti si Chisinau deopotriva   

 În Romania Colegiul Invizibil este „Noua Europa” al lui Plesu care trebuia sa poarte initial numele de Colegiu Invizibil, insa au renuntata la nume pentru ca s-a considerat ca ar starni prea multa suspiciune si mai degaraba ar atrage atentia, in Romania. Cu banii de la Rompetrol, pe filiera Patriciu s-a creat o Baza de recrutare si un Centru de coordonare a retelei de influenta, dezinformare si control. Fundatia Patriciu si Colegiul lui Plesu, are acces direct sau indirect la numeroase institutii – de la organizatii ale societatii civile la Academia Diplomatica, MAE, publicatii etc inclusiv in asa zisele cercetari ale Institutului lui Tismaneanu – zis Volodea SRL - gasim antenele Fundatiei Patriciu.

 O institutie de acelasi tip, in oglinda, a fost creata in aceeasi perioada si la Chisinau. Oleg Serebrian este fondatorul Colegiul Invizibil din Moldova importanta institutie de formare si recrutare. Nicolae Chirtoaca, ofiter GRU, este acela care conducea oficial Colegiul. "Colegiul Invizibil" din Moldova a plecat din start, initial ca o organizatie nonguvernamentala educationala, care reprezenta un program special al Fundatiei Soros pentru scoala superioara. Isi propunea, oficial, "formarea unei noi generatii de profesionisti in domeniul stiintelor politice, sociologice, psihologice si filosofice". Colegiul Invizibil din Moldova a fost lansat la 1 mai 1996 ca un program regional al Fundatiei Soros (nu al Fundatiei Soros-Moldova). Serebrian a administrat acest program care initial purta numele “Falanga” in perioada 1 mai 1996 – 1 septembrie 1997. A fost probabil unul din cele mai finantate proiecte lansate de Fundatia Soros in Moldova, la debut avea un buget de cinci sute mii dolari americani, ceea ce denota ca programului i s-a acordat o mare importanta. Scopul sau, dupa cuvintele fondatorului - “educarea unei noi elite politice si academice in Republica Moldova, selectarea si sprijinirea celor mai promitatori tineri de la institutiile de invatamint superior din Chisinau.

 Ca si Fundatia Patriciu, organizatia de la Chisiau a devenit un centru de instruire universitara suplimentara pentru cei mai dotati studenti din domeniul stiintelor sociale din tara lansati in spatiul politic sau in campul societatii civile.

 Ideea e ca si la Bucuresti si la Chisinau, grupuri de forte convergente lucreaza pe obiective comune, pe bani de provenienta „estica”, „spalati” in vest, cica, in cadrul unui program de captare a fortei politice romanesti, pe cel putin o generatie. 

 Anul 2011 in sine este important ca reper al unui bilant politic si al unui mare semn de intrebare: daca dupa 20 de ani romanii sunt tot stupid people? – cum ne definea Silviu Brucan, tatal de suflet al criminalilor Iliescu si Roman dar si al retelelor GDS-istilor aburcati in tot felul de pozitii si functii, continuand munca komisarilor bolsevici de transformare in scarna a sufletului romanesc  - alchimie ilustrata de un Patapievici, vlastar al aceleiasi gasti tismaneano/brucaniene.