Franţa, Germania şi Polonia încep oficial subminarea NATO

Pentru naivii care încă mai au iluzii în legatură cu UE şi cu Tratatul de la Lisabona, iată un articol din EUobserver din care se poate vedea clar cum, gradual, UE caută să obţină atribute statale. În acest caz, forţele armate ale UE - de fapt, ca şi celelalte pârghii de putere şi de decizie - fiind sub controlul unor aşa-zise "state importante" ale UE. Că la acest scenariu participă şi guvernul-marionetă de la Varşovia nu trebuie să ne surprindă:

 

Franţa, Germania şi Polonia au cerut şefului pentru relaţiile externe ale UE Catherine Ashton să preia personal responsabilitatea planurilor de stimulare a cooperării militare între ţările UE şi între UE şi structurile NATO.

Miniştrii de externe ai celor trei ţări au adresat o scrisoare comună mai deosebită lui Catherine Ashton în data de 6 decembrie şi care a fost văzută de către acest site [EUobserver], în care scria : "Uniunea Europeană a devenit un actor recunoscut şi căutat în domeniul securităţii. Va deveni mai solicitată, singură sau în colaborare ori în coordonare cu alţi actori, cum ar fi ONU, NATO, Statele Unite şi puterile emergente".
 
"Implicarea dumneavoastră personală în acest efort, este cheia", adaugă miniştrii, în aşteptarea "deciziilor curajoase ... cu dumneavoastră, doamnă Înalt Reprezentant, conducând [elaborarea acestora]".

Scrisoarea propune declanşarea aşa-numitei clauze a Cooperării Structurate Permanente din Tratatul de la Lisabona, conform căreia statele avansate din punct de vedere militar ale UE pot crea un grup de avangardă privind achiziţiile publice în domeniul apărării comune şi planificării operaţionale în care să fie incluse ulterior alte ţări din UE.
 
Miniştrii îi cer lui Ashton să aibă în vedere crearea unei capacităţi permanente de planificare a UE la nivel civil-militar; să exploreze modalităţi de a asigura trupelor care sunt în teren sub comanda UE mai multă forţă; să exploreze posibilităţile pentru "finanţarea comună" a necesităţilor acestor grupuri de unităţi, cum ar fi echipamente de air-lift [o aluzie la Airbus A-400M, cu un preţ exorbitant]; şi stimularea investiţiilor în cercetarea tehnologică a bazei industriale a "Apararii Europene".

Cele trei ţări cer baronesei britanice să înceapă rapid o "discuţie de profunzime" pe această temă între miniştrii UE şi "să obţină rezultate concrete sub preşedinţia poloneză a UE din a doua jumătate a anului 2011". Pe partea UE-NATO, scrisoarea spune: "Există un spaţiu amplu de îmbunătăţire a relaţiile noastre, în ceea ce priveşte atât cooperarea operaţională în teatre cât şi... în domeniul capacităţilor". Numeşte securitatea informatică [cyberdefence] drept un nou domeniu de lucru comun şi spune că SUA ar trebui invitate mai des să ia parte la misiuni militare ale UE [ce glumă bună...].

Planul de apărare se presupune că a fost prima oară schiţat în timpul unei conversaţii private între ministrul de externe al Poloniei, Radek Sikorski, şi fostul sau omolog francez, Bernard Kouchner, la ferma privată a lui Sikorski din Chobielin, Polonia, în 2009.

Includerea Germaniei, cel mai mare contributor net la bugetul UE [dar cât mălai îşi trag băncile si firmele germane din UE ?], dă greutate în plus schemei şi rezolvă ambiţia Poloniei de a adera la clubul factorilor importanţi de decizie politică din UE - Franţa, Germania, Italia, Spania şi Marea Britanie.

Comentând cu privire la schema UE după o reuniune ministerială, luni, la Bruxelles, Sikorksi a declarat pentru Polish Press Agency: "Ştim despre limitările UE atunci când vine vorba de apărare: avem o serie de membri care sunt ţări neutre, dar pe de altă parte Lisabona a creat pentru noi [da, pentru voi !] mecanismul Cooperării Structurate Permanente".

Agenda miniştrilor se potriveşte cu noul Concept Strategic al NATO, adoptat la Lisabona luna trecută, care a vorbit despre o misiune post-război rece la nivel mondial a alianţei prevenire a conflictelor şi a subliniat ca o nouă prioritate securitatea informatică. Summit-ul NATO s-a referit, deasemenea, la problemele existente în cooperarea UE-NATO.

Iniţiativa franco-germano-poloneză, deasemenea, seamănă cu unele proiecte comune de apărare în curs de desfăşurare la nivel sub-UE.

Franţa şi Marea Britanie au semnat în noiembrie un pact de apărare comun care cuprinde teste nucleare comune, în timp ce Marea Britanie, cele cinci ţări nordice şi cele trei state baltice vor organiza în luna ianuarie un summit pentru cooperarea în apărare şi în domeniul energiei în Nordul Îndepărtat. Cele cinci ţări nordice vor dezbate în luna aprilie, deasemenea, un potenţial pact de apărare nou, cu o clauză de apărare reciprocă tip NATO - "toţi pentru unul şi unul pentru toţi".

>> Cooperarea structurată permanentă în domeniul PSAC

>> Pericolul unei axe Moscova-Varşovia-Berlin-Paris

>> UE a început atacul împotriva NATO

>> Germany May Refuse NATO Request for Help